„Dosarul Revoluției este intact din punct de vedere procedural, nu va fi reluat de la zero, va fi refăcut. Nu pot pretinde că am făcut un rechizitoriu perfect. Însă nimeni nu poate avea pretenția ca, după 3 decenii de la un astfel de eveniment, cineva să poată emite rechizitoriul perfect. Aș vrea să văd o situație similară unde o Revoluție a constituit obiectul soluționării unui dosar penal”, afirma procurorul Cătălin Ranco Pițu, șeful Secției Parchetelor Militare (SPM) din cadrul PÎCCJ.
Într-un interviu acordat în exclusivitate SpotMedia.ro, procurorul Cătălin Ranco Pițu a explicat restituirea Dosarului Revoluției de la ÎCCJ și de ce au fost anulate mai multe probe: „ÎCCJ mi-a cerut să folosesc ca probe stenogramele din comisia senatorială pentru ca tot ÎCCJ să îmi spună acum că ele nu pot fi folosite ca probe.”
Procurorul militar-șef SPM a vorbit despre motivele pentru care au fost doar trei inculpați trimiși în judecată, de ce reprezentanții fostei Securități nu sunt acuzați și ce probe au fost distruse.
“După 30 de ani de la eveniment, fapte punctuale sunt prescrise, iar crima împotriva umanității, imprescriptibilă, poate fi folosită doar împotriva factorilor de decizie politico-militară“, spune Cătălin Ranco Pițu.
El dă detalii și despre dosarele “10 august” și “Mineriada”.
De ce a fost restituit la Secţia Parchetelor Militare Dosarul Revoluției?
ÎCCJ a constatat anumite nereguli, care trebuie remediate după reînregistrarea dosarului pe rolul SPM. Și au fost anulate probe.
Am fost implicat personal în soluționarea dosarului, am semnat rechizitoriul. Situația nu-mi place, consider că acesta este cel mai important dosar în lucru, pentru că privește cel mai important eveniment din cel puțin ultimii 50 de ani, în România.
Am anumite constatări, mă voi limita la un aspect. În 2016, când a fost redeschisă urmărirea penală privind Revoluția din 1989, ÎCCJ a trasat anumite obiective între care și analizarea muncii comisiei senatoriale de anchetare a evenimentelor din decembrie ’89.
ÎCCJ a obligat Parchetul să desecretizeze munca acelei comisii și să o utilizeze ca probă în dosar. Am respectat cererea instanței, întregul material a fost desecretizat.
Sunt sute de stenograme cu declarații ale unor persoane cu funcții cheie, politice și militare, stenograme cu atât mai importante cu cât persoanele între timp au decedat și nu au mai putut fi audiate în 2017 și 2018.
Așadar, ÎCCJ mi-a cerut să le folosesc ca probe pentru ca tot ÎCCJ să îmi spună după niște ani că ele nu pot fi folosite ca probe.
Probele nu au fost anulate pentru că ar fi fost ilegal obținute, ci pentru că judecătorii au considerat că ele nu întrunesc condițiile cerute de Codul de Procedură Penală. Personal nu înțeleg acest fenomen.
Mai trebuie spus că nu au fost anulate toate probele. Dosarul este intact din punct de vedere procedural, nu va fi reluat de la zero. Vor fi remediate neregulile, vor fi înlăturate probele anulate și pe baza probatoriului rămas se va da o soluție.
Ce probe v-au mai rămas fară declarațiile din comisia senatorială și documentele Statului Major și ale SRI?
Declarațiile celorlalți martori, alte documente, materiale video deosebit de importante. Probatoriul există, dar a fost diminuat.
Credeți că pe baza probatoriului rămas, după remedierea neregulilor, veți mai putea face trimiteri în judecată?
Nu pot să mă antepronunț.
Știți de ce au fost eliminate probele?
Nu am primit motivarea, dar bazându-mă pe prima încheiere, confirmată acum, s-a considerat că atât stenogramele, cât și documentele menționate nu pot fi catalogate ca probe, pentru că au fost emise la un moment ulterior evenimentelor.
Declarațiile date în fața comisiei senatoriale puteau fi alfel decât ulterioare evenimentelor?
Când am întocmit rechizitoriul, le-am catalogat ca înscrisuri, pentru că ele nu au fost obținute prin audieri în fața procurorului sau a instanței. Deci nu puteau fi declarații de martori....
...Iar ca înscrisuri păcătuiesc prin faptul că sunt ulterioare evenimentelor?
Așa s-a motivat: fiind ulterioare evenimentului, nu puteau fi catalogate ca înscrisuri. Însă aș vrea să îmi arate cineva unde scrie asta în Codul de Procedură Penală.
Au fost și alte nereguli, de exemplu, numărul volumelor trimise la instanță nu se mai potrivea cu numărul volumelor analizate de aceasta. Le asumați ca fiind culpe?
Pe procesul verbal de predare semnat de cei de la ÎCCJ a fost trecut numărul de volume specificat de noi. Ulterior, s-a constatat că sunt 6 volume în plus. Nu știu cum s-a ajuns la noul număr.
Dar sunt volume în plus, nu în minus, și nu schimbă cu ceva starea de fapt sau de drept. Urmărirea penală sau camera preliminară nu au fost afectate, nu au existat vătămări pentru că, eventual, au existat 6 volume în plus.
Deci nu știți de unde au apărut ele?
Repet, s-a semnat de primire a numărului indicat de noi. Nu pot comenta mai mult. O să vedem când vin volumele de la ÎCCJ, le vor renumerota ca să nu mai fie probleme.
Vi se reproşează că sunt doar 3 inculpați, dintr-un număr inițial de 275 de inculpați militari și civili.
Există factorii de decizie militari și politici, după cum există militari cu funcție de execuție.
Potrivit Statutului Tribunalului Penal Internațional se fac vinovați de crime împotriva umanității factorii esențiali de decizie politico-militară, adică exact acele persoane care, aflate în vârful ierarhiei statale, stăpânesc informația în mod complet și astfel pot concepe și pune în executare un atac sistematic și generalizat împotriva populației civile.
Același statut îi exonerează de crime împotriva umanității pe militarii care aveau obligația de a executa ordinul superiorilor, cu excepția văditei ilegalități. Or, prin rechizitoriu am argumentat de ce militarii aflați în stradă nu au avut posibilitatea să se sustragă executării unor ordine venite direct de la vârful de comandă.
Dar cei care au împușcat nu au fost exonerați pentru omor calificat sau deosebit de grav. Ar fi trebuit trași la răspundere în perioada imediat următoare faptei. În unele cazuri s-a și întâmplat.
Au existat aprope 100 de rechizitorii întocmite de Parchetele militare din toată țara și foarte multe au fost finalizate cu condamnări definitive pentru fapte punctuale comise în zilele Revoluției.
Dar după 30 de ani de la eveniment aceste fapte punctuale sunt prescrise, iar articolul 439 CP - crime împotriva umanității, faptă imprescriptibilă, nu poate fi folosit decât împotriva factorilor de decizie politico-militară.
Deci după 30 de ani de la faptă mai pot fi anchetate doar crimele împotriva umanității comise de lideri, restul fiind prescrise?
Da. Cercetarea făcută de mine a arătat că au săvârșit crima împotriva umanității cu mult mai multe persoane decât cele trimise în judecată.
Se fac vinovați și fostul șef al Securității, și foștii miniștri ai Apărării, de Interne, și șefii de direcții din MApN și civili implicați. Doar că ei sunt demult decedați și morții nu pot fi trimiși în judecată.
La fel și pentru mare inducere în eroare de după 22 decembrie. Persoane precum Silviu Brucan, gen. Militaru, gen. Stănculescu, foști șefi de direcții au decedat.
Marea inducere în eroare?
Persoanele trimise în judecată precum și alte persoane decedate au inoculat sentimentul existenței elementului terorist, care nu a existat în decembrie '89.
A fost inventat cu multă pricepere, astfel încât s-a ajuns ca întreaga populație să cadă în această plasă.
Nu ați găsit niciun terorist?
Nu există nicio probă pentru a concluziona că ar fi existat chiar și un singur terorist. De altfel, nici societatea românească în ansamblul ei nu a putut prezenta măcar un singur terorist veritabil, nu povești.
„Cu stupefacție am observat că din acest rechizitoriu lipsesc cu desăvârșire principalii vinovați pentru cele peste 1.200 de victime ale Revoluției – respectiv membrii Departamentului Securității Statului (…). A pretinde că nu a tras nimeni cu bună știință, cu intenția de a ucide oameni nevinovați, că Securitatea, care l-a apărat pe Ceaușescu până în ultima clipă, ar fi trecut exact pe 22 la ora 16:00 de partea poporului, a spune că eroii Revoluției române au căzut victime în întregime ’focului fratricid’ – sunt tot atâtea sfidări ale faptelor istorice, ale bunului simț și ale conștiinței societățîi; o insultă la adresa celor care ne-au redat libertatea în decembrie 1989”, spuneau semnatarii unei scrisori deschise, inclusiv istorici CNSAS, adresate procurorului general. De ce lipsește DSS?
Nu există nicio probă care să arate că după 22 decembrie orele prânzului fosta Securitate a fost implicată într-o acțiune ostilă Revoluției, populației.
22 decembrie, orele 16, a fost un moment crucial. Atunci o echipă de civili și rezerviști, condusa de Ion lliescu, a fost primită în sediul central al MApN de ministrul Stănculescu, alți ofițeri superiori, cadre de la vârful DSS și Internelor. Toți i-au prezentat onorul și l-au acceptat ca șef de stat politico-militar.
Și din acel moment Securitatea s-a dat cu poporul?
Nu mai există nicio probă conform căreia fostul DSS să fi desfășurat vreo acțiune ostilă noii puteri politice sau Revoluției.
Cum ați colaborat cu Ion Iliescu în cadrul acestei anchete?
Strict din punct de vedere juridic nu am colaborat, pentru că fostul președinte a uzat de dreptul de a nu da declarații. E o dorință legală. Informal m-am întâlnit cu fostul președinte de mai multe ori.
A fost o relație corectă, deși mi-ar fi plăcut să declare, sunt sigur că avea ce spune. Nu am reușit să-l conving.
În pofida rechizitoriului, Ion Iliescu și ceilalți doi inculpați se bucură de prezumția de nevinovăție.
În discuțiile informale vi s-a părut că asumă ceva, regretă ceva?
Nu pot să spun că își asumă ceva. În mod repetat l-am întrebat despre cele 850 de persoane decedate după ce dumnealui a preluat puterea politică și militară.
În calitate de lider al CFSN, era lider total politico-militar, cu toate prerogativele lui Nicolae Ceaușescu, deci conform Statului TPI ar fi primul responsabil pentru crimă împotriva umanității. Desigur, cum spuneam, beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Ce v-a răspuns?
Întrebarea aceasta îl enerva. Spunea că, dacă el și echipa nu asumau acele evenimente, democrația nu era posibilă, cel puțin nu atunci. Consider că nu-și asumă sau cel puțin nu arăta că și-ar asuma ceva.
Cine i-a ucis pe acești 850 de oameni după 22 decembrie, când puterea trecuse la Ion Iliescu?
Dosarul fiecărui decedat a fost analizat în timp și cine se uită pe ele vede că aproape 100% au murit din foc fratricid. Eu mi-aș dori ca toți românii să poată citi starea de fapt descrisă în rechizitoriu.
Psihoza din acele zile a făcut ca numeroasele forțe armate de la toate unitățile scoase în stradă să se împuște între ele. Asta este opinia mea 100% adevărată: foc fratricid generalizat, amplificat și de faptul că mulți civili au fost înarmați.
Iar comunicatele fostului președinte, care spuneau că teroriștii sunt îmbracați în civil și trag din toate pozițiile, au dus la un paroxism confirmat de cei care au analizat sociologic și psihologic momentul.
Focul fratricid a fost aproape singura cauză a deceselor și rănirilor după 22 decembrie. La care se adaugă și autorănirile.
De exemplu, la Aeroportul Otopeni au fost puse față în față forțe uriașe, au deschis focul unii împotriva altora, au consumat într-o singură noapte peste 500 de mii de cartușe, plus proiectile, sute de grenade.
S-a creat un adevărat teatru de război între două regimente aliate, care nu știau unul de celălalt, fiecare crezând că luptă cu teroriștii. Dimineața nu au găsit niciun terorist, dar au avut fiecare pierderi grele.
A fost intenție sau prostie, haos?
Dacă nu era intenționată, nu trimiteam pe nimeni în judecată.
La fel, incidentul Otopeni în care au murit 48 de oameni în câteva minute. Persoana în primul rând responsabilă - fostul șef al Aviației, trimis în judecată.
Câți martori ați audiat direct?
Sute de martori între august 2016 până în aprilie 2019. Au fost identificate și aduse la dosar multe alte probe, inclusiv cele anulate acum.
Au fost distruse probe?
Am certitudinea că da. Au fost martori care au spus că ministrul Apărării, Nicolae Militaru, a dat ordin ca probele compromițătoare să fie distruse sau alterate, astfel încât să nu poată fi folosite împotriva lor.
MApN prin Nicolae Militaru, impus de Ion Iliescu, a rămas singura structură de forță a țării, restul fiind dizolvate.
Nu am avut o abundență probatorie, tocmai pentru că probele duceau spre puterea instalată în decembrie 1989. Multe persoane implicate direct au decedat. Nu au fost făcute autopsii.
Nu au fost făcute expertize balistice. Unii bat câmpii că se mai pot face după 30 de ani. Este o aberație! Unele arme nu mai există, am identificat unele dintre ele, dar expertizele făcute acum nu mai sunt relevante. Mai ales că armele nu au fost puse într-o cutie, la păstrare.
Există suspiciunea că un procuror militar nu va dori să scoată Armata vinovată pentru Revoluție.
Suspiciune nefondată. Prin rechizitoriu am spus că se fac vinovați printre alții și fostul ministru al Apărării și șefii de direcții din MApN. Nu s-a pus problema ca o anumită structură militară să fie tratată preferențial.
Înainte de 22 decembrie au săvârșit această infracțiune factorii de decizie care țineau de toate structurile de forță ale statului: Securitate, Armata, Gărzi patriotice. După 22 decembrie, probatoriul îmi indică faptul că nu a fost implicată Securitatea, vinovată de foarte multe înainte de 22 decembrie.
Ar exista posibilitatea ca urmașii, moștenitorii DSS să fi șters la rândul lor urmele?
Teoretic este o ipoteză valabilă, nu pot să o neg. Eu am tot spus că probele nu au condus spre DSS. Dar adevărul juridic nu este întotdeauna egal cu adevărul absolut. Din punctul de vedere al justiției, este adevărat doar ce poți proba.
De aceea, spun că probatoriul nu a dus spre DSS, ci spre persoanele trimise în judecată. Eu am întocmit rechizitorul pe bază de probe.
Dvs veți reface rechizitoriul?
Nu știu. Vom vedea când va ajunge dosarul de la ÎCCJ. Sigur este că se va reface la SPM.
Vă doriți să refaceți rechizitoriul?
Eu îmi doresc să se afle adevărul.
Nu vă temeți că adevărul juridic, dependent de probatoriul rămas posibil, va dezamăgi, pentru că nu poate fi decât mai restrâns decât cel istoric. Doar „aceștia”?, sunteți deja întrebat.
Doar aceștia în 2019 pentru că ceilalți pe care îi consider vinovați nu mai trăiesc. Și doar aceștia pot fi acuzați după 30 de ani de crime împotrivă umanității, imprescriptibile.
Dacă rechizitoriul ar fi fost făcut în 1990, nu în 2019, situația ar fi fost cu totul alta.
Vă asumați vreo culpă în privința acestei restituiri?
ÎCCJ spune că modul de redare a acuzațiilor formulate este deficitar. Asta înseamnă că trebuie făcut ceva cu privire la modul de redactare, la claritatea acuzațiilor.
Nu pot pretinde că am făcut un rechizitoriu perfect. Însă, totodată, apreciez că nimeni nu poate avea pretenția ca, după 3 decenii de la un astfel de eveniment, o Revoluție!, în circumstanțele date, cineva să poată emite rechizitoriul perfect.
În legătură cu Revoluția vor rămâne pentru totdeauna mistere neelucidate. Ca o analogie, despre Revoluția franceză, în mediile academice superioare franceze, încă se dezbate într-un contradictoriu profund.
Aș vrea să văd o situație similară unde o Revoluție a constituit obiectul soluționării unui dosar penal….
Totuși, consider că mi-am făcut în mod onest munca de procuror militar și am relevat într-o foarte mare măsură adevărul cu privire la acest eveniment.
În concluzie, dacă s-a cerut perfecțiunea, atunci DA, sunt în culpă, având în vedere că nu am atins această perfecțiune.
Există teama că Dosarul „10 august” va avea aceeași soarta ca Dosarul Revoluției. După redeschiderea urmăririi prin infirmarea clasării, dosarul a revenit la Secţia Parchetelor Militare?
Dosarul nu este acum la SPM, estimez că va ajunge în scurt timp, o lună–două. Va fi lucrat corect, repede, iar soluția va fi cea care decurge din probatoriu.
Unde este acum?
La instanță, unde se judecă mai multe solicitări, plângeri împotriva soluțiilor, privind durata procesului penal, făcute de părțile din dosar.
Înțeleg importanța extraordinară a Dosarului „10 august”, va fi soluționat bine și în timp rezonabil.
Dosarul a plecat de la dvs la DIICOT cu șefii Jandarmeriei având calitate de suspecți. De acolo veți relua cercetarea?
Exact de acolo.
Tot ce ați audiat, toate actele de UP sunt intacte?
Da, rămân valabile.
Ați stabilit echipa care va instrumenta „10 august”?
Nu. Când îl vom avea pe masă, voi desemna prin rezoluție procurorii care se vor ocupa de dosar. Am deja o idee cu privire la echipă.
Și un alt mare cartof fierbinte de la SPM – „Mineriada”. În ce stadiu e?
Este în lucrul unei echipe de procurori. Acolo, din păcate, au fost anulate toate probele și toate actele de urmărire penala, începând din anii ’98-’99. Cercetarea a fost reluată de zero.
Se lucrează bine, ritmic, au fost readuse probele anulate, ele nu au fost distruse. Se reface probatoriul, vor fi reaudiate persoanele care au calitate de parte și într-un termen rezonabil, având în vedere complexitatea, se va da o soluție.