Cu toții știm ce se întâmplă zilele acestea în Statele Unite, dar nu sunt sigură că înțelegem pe deplin. Românii se bucură de așa numitul white privillege. Suntem albi. Nu ne este teamă să ieșim din case, nu plecăm capul când trece cineva de culoare pe lângă noi, nu ne bate inima mai tare când vedem un agent de poliție.
Pentru cei care încă nu știu: un bărbat de culoare, George Floyd, tatăl unei fetițe de șase ani care spune că tatăl ei a schimbat lumea, a fost omorât de un polițist alb. Agentul a stat cu genunchiul pe gâtul său timp de opt minute și patruzeci și șase de secunde.
Nu pot respira. Nu pot respira. Nu pot respira. Asta a spus, dar nu a fost auzit.
Ce sfaturi primesc tinerii americani de culoare
În urmă cu câteva zile, un adolescent de culoare, Cameron Welch, în vârstă de 18 ani, a povestit pe TikTok ce reguli nescrise l-a obligat mama lui să urmeze, ca să fie în siguranță. Nu, nu i-a zis să nu vorbească cu străinii și să aibă grijă să nu piardă cheia de la casă.
I-a spus să nu-și țină mâinile în buzunare, să nu iasă din casă fără tricou, să nu atingă produse din supermarket dacă nu le cumpără, să nu-și poarte hanoracul cu gluga peste cap.
Să nu pleci din magazin fără să ai bon fiscal, indiferent că îți cumperi doar un pachet cu gumă și să nu te holbezi la femei albe. Să nu conduci mașina cu muzica dată prea tare. Dacă un polițist te oprește pe stradă, nu riposta, doar fă ce îți spune el. Dacă te trage un polițist pe dreapta, pune ambele mâini pe bordul mașinii și întreabă-l dacă îți poți scoate permisul.
Astea sunt sfaturile pe care le primesc adolescenții de culoare din SUA.
Cred că ne putem considera norocoși că nu am fost nevoiți să urmăm astfel de reguli, doar din cauza culorii pielii noastre.
Problema e veche
A fi negru nu este o alegere. Nu este nici o rușine. Dar este o greutate pe care nu cred că oamenii albi o pot înțelege. Albii nu au fost sclavi și nici nu se nasc într-o societate în care sunt o minoritate. Albii sunt mai avantajați în general, comparativ cu oamenii care aparțin minorităților.
Black Lives Matter nu e o mișcare nouă. E veche de ani. Dar dreptatea pentru această minoritate nu pare să mai vină. George Floyd nu este primul afro-american care moare în mâinile polițiștilor. Nu este nici primul bărbat de culoare care a fost ignorat în timp ce murea sub ochii privitorilor.
”Nu pot respira” sunt cuvinte care au mai fost șoptite, pe moarte, și de Eric Garner, un afro-american care a murit, în 2014, asfixiat, în timpul arestării. S-a întâmplat în New York, nu în vreun orășel al cărui nume nu-l știe nimeni. De 11 ori a rostit cuvintele înainte de a-și da ultima suflare.
Cinci ani mai târziu, în 2019, polițistul implicat în moartea sa a fost concediat, dar lucrurile nu s-au schimbat de atunci, chiar dacă și în 2014 au existat proteste #BLM.
Cum s-a ajuns aici
De ce s-a ajuns aici, între altele: indiferența și ignoranța oamenilor.
În ziua în care George Floyd murea (25 mai), o femeie caucaziană a amenințat că sună la 911, după ce un bărbat de culoare a rugat-o să-și pună câinele în lesă. Femeia i-a spus că alertează autoritățile, pentru că un afro-american îi amenință viața. Unde s-a întâmplat asta? În zona Ramble din Central Park, New York.
Christian Cooper a absolvit Harvard, scrie benzi desenate și mai e și editor în domeniul biomedicinei la Health Science Communications. Credeți că toate astea ar fi contat dacă Poliția venea la fața locului? Mă îndoiesc. Până la urmă, este vorba despre sexul slab în fața inamicului, în viziunea multor forțe de ordine americane.
Femeia a spus ulterior că nu este rasistă. Asta nu a contat, căci oricum a fost concediată de la firma de investiții Franklin Templeton, unde lucra.
Rasismul este o problemă adânc ascunsă în sertarele minților americanilor. Nu recunosc. Așa cum și mulți români susțin că nu au o problemă cu rromii. Dar cine știe, poate și părinții lor le-au spus, atunci când erau mici și neastâmpărați: ”dacă nu ești cuminte, te dau la negri”, așa cum ne dădeau și ai noștri ”la țigani”.
Ce putem învăța din protestele din SUA
Ce putem învăța noi, ca oameni, și ce putem face ca astfel de cazuri să nu se mai întâmple sau măcar să nu mai fie atât de răspândite? Este simplu. Trebuie să fim mai buni. Trebuie să fim mai înțelegători. Trebuie să fim conștienți că nu toată lumea se naște sub semnul alb și nu toată lumea are avantajele pe care le are rasa caucaziană.
Într-un final, suntem toți oameni și suntem toți egali. Nu trebuie să discriminăm din cauza culorii și nu trebuie să ne comportăm altfel doar pentru că cineva este diferit.
La final, vă las cu un clip video, care poate vă va face să înțelegeți măcar puțin din durerea oamenilor de culoare, mai ales în aceste zile în care, din nou, sânge nevinovat pătează mâinile polițiștilor americani:
