Europa se închide iar, în fața amenințării noului Omicron. Însă, pentru asta, parte din vină îi aparține.
Uniunea Europeană s-a angajat în urmă cu aproape doi ani să doneze 250 de milioane de doze de vaccinuri antiCovid țărilor sărace. Această promisiune are scandența în două săptămâni, dar livrările lasă de dorit.
Virusul se adaptează și evoluează pentru a supraviețui, iar pentru asta are nevoie să infecteze cât mai multe gazde. Vaccinarea nu oprește răspândirea virusului, însă o încetinește, astfel că apariția noilor tulpini e întârziată, dacă nu chiar oprită.
Pentru asta, Organizația Mondială a Sănătății a înființat la finalul lui 2020 programul COVAX, care ar fi trebuit să asigure vaccinuri țărilor sărace, însă acesta a eșuat.
Astfel, prin februarie 2021, OMS arăta că 10 țări administraseră 75% din vaccinurile antiCovid produse până atunci, în timp ce 130 de state nu primiseră nici măcar o doză.
La finalul verii, încă mai erau țări care nu văzuseră cum arată vaccinul antiCovid. Și asta pentru că țările bogate şi-au rezervat majoritatea loturilor de vaccinuri care ieşeau din fabricile lor de producţie.
Întâi de teamă că producția nu va ține pasul cu cererea, apoi pentru că au început programe cu doza booster, în fața noilor variante ale Covid. Multe țări deja discută despre administrarea unei a patra doze, pentru a face față noilor variante, uitând de promisiunile către țările sărace care nu au acces la vaccin.
Politico a analizat cauzele pentru care programul COVAX nu și-a atins țintele și acestea variază de la birocrație excesivă, la țări care refuză ajutorul, precum Coreea de Nord.
Donații pe hârtie
Până la 14 decembrie, doar 40% dintre dozele pe care UE spune că le-a donat au și ajuns la destinație.
Politico atrage atenția că există o mare diferență între donații și livrări. Asta pe de-o parte pentru că Uniunea este în negocieri intense cu producătorii, în privința obligațiilor asumate, iar dozele nu pot fi livrate până când aceste chestiuni nu sunt rezolvate.
De aceea, multe doze sunt alocate către alte țări, dar mai durează până ajung în brațele celor care doresc să se vaccineze.
Europarlamentarul Chrysoula Zacharopoulou, care e copreședinte în Consiliul COVAX, spune că blocaje se întâlnesc la fiecare dintre cei 5A (în engleză) - disponibilitatea dozelor, alocarea lor către beneficiari, acceptarea de către guvernele țărilor beneficiare, obținerea avizelor necesare și livrarea la destinație.
Astfel, chiar dacă de la comisarul european pentru Sănătate Stella Kyriakides auzim că UE a depășit promisiunile, donând peste 300 de milioane de doze, e o jumătate de adevăr aici. Da, din punct de vedere legal, peste 300 de milioane de doze nu mai sunt în posesia statelor membre, dar nici la destinație nu au ajuns.
Politico arată, folosind date de la COVAX și UNICEF, cum scade numărul de doze de la o etapă la alta.
- 317,7 milioane de doze de vaccin antiCovid - a donat UE, pe hârtie, prin COVAX
- 218,3 milioane de doze de vaccin antiCovid - sunt comandate. Beneficiarii au de îndeplinit multe cerințe până să accepte o alocare de doze și să plaseze comanda.
- 159,2 milioane de doze de vaccin antiCovid - eliberate de producători și distribuitori pentru livrare. Un oficial al Comisiei Europene a declarat pentru Politico că nu pot fi donate doze care nu există, însă nu a putut să precizeze clar dacă problemele sunt întâmpinate pentru că producția nu ar ține pasul cu cererea.
- 126,7 milioane de doze de vaccin antiCovid - sunt în tranzit sau au ajuns deja la destinație, autoritățile naționale fiind responsabile să asigure materiale auxiliare, precum ace și seringi, dar și personal pentru campania de vaccinare.
Până sunt îndeplinite condițiile, expiră vaccinurile
Un oficial al COVAX a explicat că 100 de milioane de doze alocate nu au fost comandate de beneficiari.
Procesul durează între 4 și 6 săptămâni și unele guverne, pur și simplu, nu au timpul să parcurgă toți pașii pentru aprobarea și recepționarea dozelor, astfel încât acestea să nu expire înainte să ajungă în centrele de vaccinare.
Dacă o țară refuză donația, procesul de alocare se reia de la căpăt, ceea ce scurtează și mai mult valabilitatea dozelor. Vaccinurile care sunt relativ aproape de termenul de expirare sunt imposibil de acceptat de către țările sărace.
Dovadă stă cazul Nigeriei, unde aproape un milion de doze au expirat înainte să apuce să fie folosite, tocmai pentru că donația a fost făcută cu doar câteva săptămâni înainte de termenul limită.
Alt motiv pentru care unele țări sărace nu acceptă donațiile e faptul că ele nu sunt 100% gratuite. Tot trebuie să dea o compensație producătorului, altfel riscând să rămână mult timp la coada de așteptare.
Nici după ce toți acești pași sunt îndepliniți nu e așa de simplu ca vaccinurile să ajungă la beneficiari. Durează cam 3-5 zile din momentul în care o donație a fost acceptată prin COVAX ca acea comandă să ajungă la producător. Apoi, alte 10 zile până când dozele sunt puse pe drum.
Pe de altă parte, depinde de fiecare stat în parte să-și organizeze cât mai eficient campania de vaccinare. Producătorii de vaccinuri spun că au fost situații în care țările au cerut o amânare a livrărilor, pentru că fie încă nu aveau gata infrastructura pentru vaccinare, fie nu apucaseră să consume dozele primite anterior și nu aveau spații adecvate de depozitare.
Pentru cele mai multe state beneficiare, e nevoie de cel puțin o săptămână de obicei de la momentul în care dozele sunt recepționate fizic pentru ca acestea să ajungă la cetățeni.
Cu toate acestea, datele arată că oricum rata de doze irosite în țările cu venituri mici este mult mai mică decât în țările dezvoltate.
Așadar, concluzia celor de la Politico este că, deși fiecare parte spune că și-a făcut datoria, vina pentru situația actuală este una împărțită. Chiar dacă fiecare și-a făcut partea lui, cu toții pot face mai mult.