Regatul Unit a ieși de la 1 ianuarie pe orbita Uniunii Europene, întorcând spatele unei relaţii tumultoase de 48 de ani cu proiectul european şi păşind în viitorul nesigur al Brexit-ului care va influenţa destinele poporului britanic generaţii la rând de acum încolo, scrie Reuters într-un comentariu.
Practic, Brexit-ul s-a produs la miezul nopţii la Bruxelles, la ora locală (şi GMT) 23:00 la Londra, acesta fiind momentul în care Regatul Unit a încheiat de facto perioada de tranziţie care a continuat după ce Londra a părăsit în mod oficial blocul comunitar la 31 ianuarie.
Timp de cinci ani, schimbările de macaz nebuneşti ale crizei Brexit au dominat afacerile europene, au provocat frisoane pieţelor financiare şi au afectat reputaţia Regatului Unit în calitate de pilon de încredere al stabilităţii occidentale economice şi politice.
Promovat de susţinătorii săi drept zorii unui „Regat Unit global”, proaspăt independent, Brexit-ul a slăbit conexiunile care au legat Anglia, Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord, o economie în valoare de 3 trilioane de dolari.
„Brexit-ul nu este sfârşitul, ci începutul”, a declarat premierul britanic Boris Johnson, 56 de ani, în parlament, cu câteva ore înainte ca legislativul de la Londra să aprobe acordul comercial cu UE.
La referendumul din 23 iunie 2016, 17,4 milioane de alegători, adică 52%, au votat în favoarea Brexit-ului, în timp ce 16,1 milioane (48%) s-au pronunţat pentru rămânerea Regatului Unit în UE. De atunci, puţini s-au răzgândit. Anglia şi Ţara Galilor au votat pentru Brexit, în timp ce Scoţia şi Irlanda de Nord au votat pentru rămânerea regatului în UE.
Referendumul a evidenţiat o divizare a Regatului Unit mult dincolo de cea care se referea strict la Uniunea Europeană şi a alimentat o introspecţie pe diverse planuri, de la secesiune la imigraţie şi capitalism, imperiu şi ce înseamnă să fii britanic în epoca modernă.
Ieşirea din UE era cândva un vis mult prea îndepărtat al unui grup pestriţ de „eurosceptici” de la periferia scenei politice britanice: Regatul Unit a aderat la UE în 1973, drept „omul bolnav al Europei”, iar acum două decenii liderii britanici se certau dacă să adere sau nu la euro.
Pentru susţinătorii săi, Brexit-ul este o ieşire dintr-un proiect sortit eşecului, dominat de germani, care a rămas mult în urma celor două mari puteri ale lumii, SUA şi China. Opozanţii săi consideră că Brexit-ul este o nebunie care va slăbi Occidentul, va face praf ceea ce a mai rămas din influenţa globală a Regatului Unit, îi va submina economia şi în cele din urmă va transforma regatul într-o serie de insule mai puţin cosmopolitane.
După ce Regatul Unit părăseşte joi piaţa unică europeană şi uniunea vamală, mai mult ca sigur că vor exista perturbări la graniţe. O mai mare birocraţie înseamnă costuri mai mari pentru cei care importă şi exportă mărfuri de-a lungul graniţei UE-UK. Renunţarea la aproape jumătate de secol de aderare înseamnă schimbarea a absolut orice, de la paşapoartele pentru animalele de companie la regulile privind permisele auto pentru britanici în Europa.
Sprijinul pentru independenţa Scoţiei a crescut, în parte din cauza Brexit-ului şi în parte din cauza COVID-19, ceea ce ameninţă uniunea politică veche de 300 de ani dintre Anglia şi Scoţia. Liderul scoţian Nicola Sturgeon a declarat că un referendum privind independenţa Scoţiei ar trebui să aibă loc în prima parte a viitoarei sesiuni parlamentare, care începe anul viitor.
De astăzi, un Regat Unit divizat iese de pe orbita UE şi păşeşte în necunoscutul numit Brexit
ADVERTISING
