Președintele francez a avut ocazia istorică de a pune Hexagonul în fruntea țărilor aliate ale Ucrainei. În schimb, Franța a rămas mult în urma Marii Britanii, fiind depășită chiar și de Polonia în sprijinul acordat Kievului, din cauza zig-zagului lui Macron între Moscova și Kiev.
Nimeni nu s-ar fi așteptat ca Emmanuel Macron să călătorească cu trenul la Kiev și să-l asigure pe Zelenski de tot sprijinul, dar e ciudat să facă mai puțin decât Olaf Scholz, criticat dur pentru lentoarea ajutorului german. Bilanţul arată că Franța a rămas în urma aliaților europeni care ajută Ucraina.
Atitudinea lui Macron față de războiul Ucrainei s-a dovedit adesea indescifrabilă pentru aliații care se întreabă de ce acesta a continuat dialogul cu Vladimir Putin, promovând necesitatea "garanțiilor de securitate" pentru Moscova, scrie Politico.
O seară la teatru cu soția sau întâlnire cu Zelenski?
În timp ce cancelarul german Scholz s-a confruntat cu un val de critici pentru întârzierea deciziei de a oferi Ucrainei tancuri Leopard 2, contribuția Parisului la efortul de război a fost substanțial mai mică, atât ca valoare absolută, dar și ca procent din produsul intern brut, conform datelor Institutului Kiel pentru Economie Mondială actualizate la finele anului trecut.
Chiar și cu angajamentul mai recent al lui Macron de a trimite obuziere Caesar și, împreună cu Italia, sistemul de apărare aeriană MAMBA, sprijinul Franței rămâne sub nivelul celui oferit de alte țări în 2023.
În noiembrie, Polonia a anunțat că va acorda un ajutor de peste 3 miliarde de euro, iar Marea Britanie a oferit peste 7 miliarde. Franța, în schimb, a dat 1,4 miliarde, ceea ce o plasează mult în spatele aliaților occidentali în funcție de procentul din PIB alocat.
Echilibristica bizară a lui Macron răzbate și din comportamentul său diplomatic evaziv.
Săptămâna trecută, când Zelenski a făcut un turneu în Europa de Vest pentru a strânge sprijin, Parisul nu i-a făcut o invitație formală, iar întâlnirea cu Macron aproape că n-ar fi avut loc dacă liderul de la Kiev n-ar fi făcut o abatere de ultim moment de la traseu.
Macron plănuise inițial să-și petreacă seara la teatru, cu soția. Abia când consilierii lui au văzut imaginile cu discursul lui Zelenski la Westminster Hall, în Londra, s-au grăbit să-i trimită o invitație lui Zelenski.
Inițial, Cabinetul lui Macron a lucrat pentru aducerea lui Zelenski la Paris la o dată ulterioară, dar până la urmă lucrurile s-au aranjat pentru devansarea vizitei. Nu-i de mirare că Zelenski aproape a ratat Parisul, scrie publicația citată.
Un an al șanselor pierdute
Întrebați de ce Franța dă uneori rateuri când trebuie să ajute Ucraina, spre deosebire de alți aliați vestici, oficialii francezi îi iau apărarea liderului de la Palatul Elysée. Fostul președinte François Hollande a spus, într-un interviu pentru Politico, că era normal ca acesta să discute cu Putin înaintea invaziei "pentru a-l lipsi de orice argumente sau pretexte".
Privind retrospectiv, această abordare nu a funcționat, însă un diplomat francez explică de ce merita ca Macron să încerce să se înțeleagă cu Putin: "Fie o făcea, fie nu făcea nimic. El a decis să încerce diplomația - nu cred că îl putem blama pentru asta."
Cât privește contribuția redusă a Franței la efortul de război, oficialii argumentează că, prin statutul său de primă putere militară a Europei occidentale, Franța are și alte responsabilități de securitate, apărând flancul sudic al continentului, astfel că trebuie să-și păstreze anumite capacități. Trimiterea tancurilor franceze Leclerc în Ucraina nu ar avea sens, spun ei, fiindcă acestea nu mai sunt în producție și nu ar fi ușor de înlocuit.
Însă când sunt întrebați dacă Franța conduce efortul de sprijinire a Ucrainei, aceiași oficiali ridică din umeri.
François Heisbourg, consilier-șef la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, apreciază că zig-zagul lui Macron reprezintă o șansă ratată, nu doar în termeni de "hard power", dar și pentru ambițiile sale mai largi, exprimate în discursul său de la Sorbona, în 2017, de a se poziționa ca lider european în linia fostului președinte francez François Mitterrand, a fostului premier Michel Rocard sau a fostului cancelar german Helmut Kohl.
"2022 a fost un an al șanselor ratate", a spus Heisbourg. "Macron a pierdut 15 zile spunându-le tuturor celor care doreau să-l asculte că Rusia a cerut garanții de securitate, ca și cum Rusia nu se făcuse destul de mare ca să le ceară singură", a subliniat, caustic, acesta.
În căutarea timpului pierdut
În opinia sa, Macron încă mai poate recupera timpul pierdut, dar condiția pentru a reuși este să fie foarte clar în privința Ucrainei și astfel să-și recâștige legitimitatea printre statele central-europene.
Ironia este că pe plan geopolitic Parisul a avut rareori o ocazie mai bună de a conduce Europa, arată Politico.
Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană, eliminând o contrapondere liberală importantă la tradiționalul etatism al Franței. În Germania, Olaf Scholz decontează politica de coaliție și impactul pariului greșit pe energia din Rusia.
Franța, în schimb, s-a bucurat de o guvernare stabilă și de beneficiile unei relative independențe energetice grație orientării sale mai timpurii spre energia nucleară. Calea Parisului către conducerea Europei era deschisă, arată Heisbourg.
În anumite privințe, Macron a exploatat această oportunitate.
Parisul a fost cel mai vocal avocat al unui răspuns robust din partea UE la Legea de reducere a inflației promulgată de Joe Biden, care acordă subvenții consistente pentru sectoarele verzi ale economiei americane. În noiembrie, când s-a dus în vizită la Casa Albă, Emmanuel Macron a arătat ca un veritabil lider al Europei - el a transmis nemulțumirile unui rival economic și s-a întors acasă cu rezultate bune pentru toți membrii UE.
Cu toate acestea, tentativele Franței de a prelua conducerea economică în UE nu s-au transpus într-o încercare mai largă de a deveni garantul de securitate și furnizorul de consens al Europei. "Nimeni nu a înlocuit-o pe Angela Merkel la masa Consiliului", a spus un diplomat est-european, întrebat cine conduce acum UE.
Hollande și alți diplomați acuză deteriorarea relațiilor franco-germane în mandatele lui Macron, arătând că subminează coeziunea blocului comunitar.
Iar în privința Ucrainei președintele francez s-a mișcat destul de greoi. Abia când ne apropiem de împlinirea unui an de război, el a marșat tot mai mult pe întărirea sprijinului pentru Kiev.
În discursul său de Anul Nou le-a promis ucrainenilor: "Vă vom ajuta până la victorie" - un viraj complet față de "Rusia nu poate câștiga războiul".
Macron a lăsat o ușă deschisă pentru instruirea piloților ucraineni pe avioanele de luptă occidentale și a avut o contribuție semnificativă prin livrarea sistemului de apărare aeriană MAMBA. "Spre victorie, spre pace, spre Europa", a scris el pe Twitter, în timpul vizitei lui Zelenski la Paris.
Franța rămâne, totuși, una dintre cele mai sceptice țări din UE în privința acceptării Ucrainei în blocul comunitar, iar contribuția sa la apărarea Kievului pălește în comparație cu cea a altor țări.
Cu încă trei ani până la capătul celui de-al doilea mandat prezidențial, Emmanuel Macron are destul timp pentru a-și mări efortul în sprijinirea victoriei Ucrainei. Însă cu protestele de stradă stârnite de reformele sistemului de pensii care îi zgâlțâie președinția acasă, șansa de aur e pe cale să dispară, conchide publicația citată.
T.D.