Ce se întâmplă în cazul în care candidaţii învestiţi în alegerile prezidenţiale – ca de exemplu Donald Trump, învestit în iulie, vizat de două tentative de asasinare – mor?
Există o procedură în acest sens în alegerile prezidenţiale americane? Da şi nu, scrie site-ul 20minutes.
Candidaţii învestiţi au un partener de cursă, o personalitate care devine vicepreşedinte în cazul în care ”ticketul” este ales în scrutin.
Joe Biden a fost partenerul de cursă al lui Barack Obama în 2008 şi 2012 şi a devenit vicepreşedinte în cele două mandate ale acestuia.
Însă acest rol de ”partener de cursă” are şi o parte morbidă. În cazul în care un candidat moare după ce este învestit, partenerul său devine candidat.
Astfel, la moartea preşedintelui Franklin Roosevelt în 1945, vicepreşedintele şi partenerul de cursă al acestuia Harry Truman a devenit preşedinte.
În cazul în care un candidat nu a fost învestit, are loc un nou vot, o opţiune posibilă inclusiv după învestire.
Însă ”înlocuirea” defunctului cu partenerul de cursă nu este automată.
Comitetul Naţional al partidului din care face parte poate decide să învestească alt candidat, în cazul unui deces, sau să convoace altă Convenţie pentru a alege un candidat.
Partenerul de cursă al lui Donald Trump, J. D. Vance, în vârstă de 40 de ani, a fost unul dintre cei mai aprigi opozanţi ai acestuia în 2016.
El tocmai se făcuse cunoscut prin autobiografia ”Hillbilly Elegy”, mărturia copilăriei sale într-un cartier sărac, care se adresează faimoasei ”Americi albe declasate”, curtată mereu de Partidul Conservator.
După această opoziţie de formă, el îmbrăţişează linia lui Trump 100% şi este prezentat de presa americană ca un ”populist de dreapta”.
Kamala Harris are altfel de partener de cursă în Tim Walz, un fel de anti-Kamala, pentru a-i linişti pe mulţi alegători care îşi spun că o femeie şi în plus de stânga înseamnă deja suficient ”wokism”.
Tim Walz este un fost militar, un fost susţinător al lobby-ului armelor de foc NRA şi un pasionat de vânătoare.