Completul de la Judecătoria Constanţa care a respins solicitarea procurorilor de arestare preventivă a lui Dan Diaconescu în dosarul în care acesta este cercetat pentru act sexual cu minore explică de ce a decis în schimb să-l plaseze în arest la domiciliu, deși a evaluat faptele a fi de o „gravitate deosebită”.
„În prezenta cauză, judecătorul concluzionează în sensul că, inclusiv prin raportare la mediatizarea excesivă a cauzei penale, prin publicarea nepermisă a unor informaţii sensibile în presă, se aduce atingere caracterului echitabil al procesului penal şi se creează o presiune publică nejustificată, în contextul în care astfel cum s-a analizat mai-sus, deşi faptele imputate (…) sunt de o gravitate deosebită, acestea, prin trecerea timpului, au determinat reducerea pericolului pe care îl prezintă pentru ordinea publică, astfel că apreciază că măsura arestului la domiciliu este, cel puţin la acest moment procesual, necesară şi suficientă pentru asigurarea scopurilor prevăzute de art. 202 alin. (1) C.proc.pen., fiind totodată proporţională cu gravitatea acuzaţiilor penale aduse”, se arată în încheierea de şedinţă a Judecătoriei Constanţa.
„Contrar susţinerilor reprezentantului Ministerului Public, nu s-au dovedit în concret riscurile pe care le prezintă (...) pentru ordinea publică dacă ar fi plasat sub o altă măsură preventivă restrictivă de libertate, precum măsura arestului la domiciliu, pe care judecătorul o apreciază ca fiind suficientă şi necesară pentru asigurarea dezideratului asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, dar şi pentru protejarea ordinii publice”, mai arată judecătorul, conform documentului citat.
„Societatea, în ansamblul său, nu ar considera, raportat la gravitatea concretă a faptelor imputate (...) şi la periculozitatea acestuia, că astfel de comportamente precum cele imputate ar fi tolerate de autorităţile statului, prin luarea unei măsuri de asemenea restrictive de libertate, dar mai blânde, precum cea a arestului la domiciliu”, precizează instanţa.
Astfel, judecătorul a apreciat că pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă Dan Diaconescu, „inclusiv prin raportare la antecedentele sale penale, trebuie pus în balanţă atât prin aspectul trecerii timpului raportat la data săvârşirii pretinselor fapte, cât şi la data descoperirii acestora”, dar şi „prin prisma minimelor garanţii” pe care acesta le prezintă raportat la poziţia socială, situaţia familială şi comportamentul acestuia în societate ulterior condamnării suferite, magistratul considerând că toate aceste aspecte „trebuie analizate coroborat”.
Cum s-a apărat Dan Diaconescu
Dan Diaconescu a susţinut, în ședința de judecată în cauză, că nu a făcut sex cu cele două fete minore şi nici nu ştie numele acestora.
El admite că a făcut un selfie cu cele două fete, pentru că procedează în acest mod „cu toţi fanii” şi că le-a trimis să se cazeze din partea lui la un hotel pentru că fetele i-au spus că nu au unde sta şi sunt din altă localitate.
El susţine că nici nu ştia că fetele sunt gemene sau minore și că nu s-a dus cu ele la hotel.
Diaconescu a invocat înregistrări audio „trunchiate şi montate” şi a susţinut că a luat în calcul ideea de a face plângere, însă apariţia în presă a unor pasaje din aceasta ar fi fost „devastatoare” pentru familia sa.
„L-au rugat să facă o poză de tip selfie, iar acesta a acceptat, procedând în acest mod cu toţi fanii. Suspectul le-a facilitat această favoare, iar după ce persoanele respective, având în vedere ora târzie, au motivat că nu mai au posibilitatea să plece la domiciliul lor, situat în altă localitate şi că ar dori să fie ajutate cu o cazare. Suspectul a arătat că el beneficia de (...), motiv pentru care a trimis cele două persoane la (...) pentru a se caza din partea lui”, se arată în documentele instanţei.
Din aceleaşi documente reiese că Diaconescu a arătat că îşi aminteşte că cele două persoane au cerut să stea o singură noapte, însă au rămas mai multe nopţi, „iar în prima zi s-a creat un incident reclamat de către recepţie, în sensul că nu deschideau camera pe interior nimănui din personal, motiv pentru care i-au adus la cunoştinţă acestuia incidentul”.
De asemenea, Diaconescu ar fi admis că a dat uneia dintre fete numărul personal de telefon, pe motiv că „aşa face de regulă cu persoanele care i-l cer” şi că, la câteva luni după, una dintre fete l-a sunat şi l-a rugat din nou să le ajute cu cazare, pentru că vor să viziteze ceva sau să vadă un film.
„În continuare, suspectul a arătat că şi în timpul acestui sejur al celor (...) la hotel a avut o reclamaţie de la personalul hotelului, în sensul că cele (...) ar fi comandat mâncare şi băuturi în mod excesiv”. Diaconescu a susţinut că nu a plătit el, dar acest fapt „i-a creat o situaţie delicată” faţă de patronul unităţii de cazare.
„Suspectul a mai precizat că, în acea perioadă, el nu a locuit în acel hotel şi nu s-a întâlnit cu ele decât la sosirea şi plecarea acestora, pe stradă” se mai arată în încheierea de şedinţă de la Judecătoria Constanţa.
Conform sursei citate, suspectul „a arătat că a dorit pe toată perioada să facă plângere penală” împotriva celor care l-au şantajat, însă s-a gândit că în urma ameninţărilor cu apariţia în presă, mass-media ar putea prelua fragmente din plângerea sa sau chiar filmuleţe în care nu a întreţinut niciun raport sexual de niciun fel, „dar apărea fără tricou şi cu pantalonii pe el”, iar pentru familia sa aceste lucruri „ar fi fost devastatoare”.
Suspectul a mai susținut că în momentul audierii şi-a dat seama şi mai mult că invitaţiile lansate la adresa sa „erau în scop preconstituit de şantaj, la care a fost supus ulterior, precum înregistrările audio trunchiate şi montate, pe care le-au pus la cale în aşa-zise convorbiri telefonice cu el”, în sensul că în unele dintre înregistrările „sunt fragmente de conversaţii lipite între ele, din care lipsesc pasaje semnificative”.