Cu cât se prelungește invazia Rusiei în Ucraina, cu atât mai multă greutate capătă gruparea războinicilor la Moscova. Aproape că nu trece o zi fără vreo declarație a „șoimilor” Rusiei care se hrănesc cu proclamații antioccidentale. Toți trag în aceeași direcție, dar fiecare are interesul lui.
Liderul cecen Ramzan Kadîrov, oligarhul Evgheni Prigojin și fostul președinte rus Dmitri Medvedev constituie nucleul dur al susținătorilor războiului și s-au consacrat prin declarațiile belicoase la adresa Vestului. Dar întrebarea esențială pe care o ridică Moscow Times este dacă ei au câștigat, realmente, mai multă influență prin această atitudine. În fond, în sistemul de putere din Rusia importanța cuiva nu este determinată de activitatea mediatică, ci de un singur om: Vladimir Putin.
La începutul "operațiunii militare speciale", elita rusă era divizată între tabăra războinicilor și cea a pacifiștilor. Ultima includea mulți tehnocrați, puținii liberali din sistem și oamenii de afaceri influenți. Aceștia au fost șocați de decizia lui Putin de a începe războiul, apoi au fost nevoiți să tacă și să suporte consecințele conflictului.
În schimb, discursul public a fost acaparat de partizanii războiului, îndeosebi de Kadîrov, Medvedev, Prigojin, șeful Dumei de Stat, Viaceslav Volodin, și de omul lui Putin din fruntea partidului Rusia Unită, Andrei Turciak. În această tabără nu există o ierarhie, iar grupul nu este consolidat. Tot ce au în comun membrii săi e faptul că sunt susținători activi ai campaniei militare a Rusiei și atacurile înveninate la adresa Occidentului.
Supranumiți de presă "șoimii Rusiei", acești oameni exploatează discursul patriotic în scop propriu, concurând între ei pentru a arăta cine este mai puternic. În perioada în care Putin se întâlnea personal cu foarte puțini oameni, aceste personaje au izbutit să rămână lângă el, având grijă să arate în presă și pe rețelele de socializare că au acces privilegiat la Kremlin.
Fiecare dintre acești "șoimi" are atuurile sale. Și propriile interese.
Medvedev a trecut la limbajul dur
Înainte de război, activitatea fostului președinte Medvedev ca adjunct al șefului Consiliului de Securitate al Rusiei rareori suscita interes public. În martie, după invadarea Ucrainei, el și-a făcut cont pe Telegram și de atunci tună și fulgeră contra Vestului, folosind deseori un limbaj vulgar la adresa Ucrainei și a liderilor occidentali.
Fiecare postare are, în medie, peste 2,25 de milioane de vizualizări, o audiență la care multe publicații pot doar să viseze, ceea ce denotă că mesajul său are aderență. E citat frecvent în presa rusă și cea din străinătate, iar încrederea publică în el a crescut de la 20%, înainte de război, la 40%.
Apropiații fostului președinte spun că tonul și vocabularul pe care le folosește nu-l caracterizează și sunt uimiți de transformarea lui. E posibil ca Medvedev să fi simțit că schimbarea imaginii i-ar da ocazia de a mai fi vreodată președinte, șansă care înaintea războiului era nulă, notează publicația citată.
Medvedev e privit acum ca un candidat al aripii moderate a elitei politice, iar retorica lui este menită să-i atragă atenția lui Putin, dacă liderul de la Kremlin va decide să-și nominalizeze un succesor la alegerile prezidențiale din 2024. Iar Medvedev are avantajul că s-a mai aflat în această poziție.
Kadîrov, "ayatollahul" Rusiei
Liderul cecen era deja o figură controversată cu mult înaintea izbucnirii războiului și folosește acum conflictul pentru a-și întări poziția în rândul elitelor ruse. El este singurul lider regional care își permite să vorbească liber (și frecvent) despre chestiuni care îi depășesc aria de competență, precum politica externă. A mers până într-acolo încât l-a criticat fățiș pe ministrul Apărării, Serghei Șoigu, fiind doar dojenit cu blândețe de Kremlin.
Înainte de război, contul de Telegram al liderului cecen avea 60.000 de urmăritori și aborda mai mult afacerile oficiale. De la declanșarea invaziei, audiența lui a crescut la trei milioane de oameni.
Ambițiile lui Kadîrov depășesc funcția de guvernator regional. Și el țintește mai sus, dar trebuie să convingă elitele de la Moscova, iar aici are o problemă: nu este bine văzut în cercurile militare și de securitate. Cu toate acestea, retorica lui ultranaționalistă și acțiunile batalioanelor de luptători ceceni pe care le-a trimis în Ucraina i-au creat o bază solidă de pe care poate ataca cursa pentru funcția de președinte al Rusiei.
Prigojin, stăpânul mercenarilor
Adversitatea lui Kadîrov la adresa ministrului Apărării a fost susținută activ de oligargul Evgheni Prigojin. Acesta a avut un conflict cu Șoigu, înainte de război, când ministrul a vrut să pună capăt contractelor armatei cu firma de catering Concord, deținută de omul de afaceri.
În Ucraina, mercenarii din Grupul Wagner, fondat de Prigojin, s-au dovedit mai eficienți decât diviziile armatei.
Spre deosebire de Medvedev și Kadîrov, Prigojin nu are canal de Telegram. Compensează, în schimb, cu o rețea de instituții media și o armată de troli care se asigură că el nu rămâne niciodată în afara prim-planului și în rapoartele de presă ale președinției ruse.
Potrivit Moscow Times, e greu de spus dacă acești "șoimi" au căpătat o influență mai mare asupra lui Putin. Ei încearcă să-l împingă pe liderul de la Kremlin pe un culoar al escaladării războiului din Ucraina, o cale care l-ar obliga să mărească miza. Însă nu există indicii că Putin le dă credit - de altfel, nici Kadîrov, nici Prigojin nu au participat vreodată la ședințele Consiliului de Securitate.
În plus, niciunul dintre acești rivali nu deține elementele necesare pentru a fi considerat de membrii elitelor drept unul dintre ei.
Transformarea popularității în mass-media într-o influență reală nu a fost ușoară pe timp de pace, iar în vremea războiului nu contează, subliniază Moscow Times. Politicianul Dmitri Rogozin e un bun exemplu pentru ceea ce pot păți cei mai aprigi "șoimi" când sunt luați la țintă: fostul șef al Roscosmos, agenția spațială rusă, postează mesaje în rafală pe Twitter și este constant citat în media. Dar asta nu l-a ajutat să-și găsească o slujbă; el n-a mai avut o funcție din vară.