În primele zile ale invaziei ruse, un pensionar ucrainean a aruncat în aer o cisternă a inamicului, apoi a anunțat artileria ucraineană să lichideze convoiul. De atunci, spiritul lui de luptător l-a făcut cunoscut în toată lumea.
Valentin Didkovski, un pensionar în vârstă de 64 de ani, e celebru în Ucraina, dar faima lui a depășit și granițele țării. Indicativul de pe emblema cusută pe mâneca hainei, „Did”, înseamnă „bunic” în ucraineană. Pare un „nume de cod” perfect pentru bărbatul cu părul ab care se numără printre cei mai vârstnici voluntari ai forțelor de apărare ucrainene, scrie Politico.
În mod ironic, numele lui de războinic nu se bazează pe un adevăr. "Deși sunt Did, încă nu-s bunic. I-am spus fiului meu să stea departe de raidurile din regiunea Kiev fiindcă vreau să-mi dăruiască un nepot", spune el zâmbind, în curtea casei lui din Bucea.
Deși și-a rugat băiatul să stea departe de atacurile rușilor, el a fost printre primii care au luptat contra invadatorilor. În dimineața zilei de 27 februarie anul trecut, când forțele ucrainene depășite numeric luptau cu trupele care luaseră cu asalt aeroportul Hostomel și Dîmer, iar celelalte suburbii ale Kievului erau evacuate sau își făceau provizii într-o atmosferă tensionată, locuitorii din Bucea au văzut apropiindu-se o coloană de vehicule militare rusești.
Didkovski i-a zărit pe ruși din casa lui cu etaj de pe strada Vokzalna. Era pregătit să-i întâmpine: cu câteva zile înainte, și-a convins niște tovarăși de la mall-ul Giraffe din Irpin să-i dea niște grenade și un lansator de grenade RPG-18. Când i-a văzut pe ruși venind, n-a stat pe gânduri.
"Pentru o clipă, m-am simțit din nou tânăr", își amintește. "Mi-am dat seama că dacă trec repede de strada noastră, or să ajungă la Giraffe, unde nu erau destui oameni care să-i aștepte - doar câțiva soldați și civili. Așa că și dacă mor, voi putea măcar să-i opresc puțin și să-i ajut pe alții să se pregătească de luptă", rememorează el.
"Bunicul" a luat RPG-ul, s-a suit pe o remorcă veche parcată lângă gard și s-a întins, așteptând să treacă un camion-cisternă. Apoi a tras, așa cum i-au arătat soldații ucraineni, înainte de invazie. Experiența din Donbas, unde s-a dus ca voluntar după anexarea din 2014, i-a prins bine: cisterna lovită în plin a fost cuprinsă de flăcări, blocând strada pentru restul coloanei.
Rafale de gloanțe s-au abătut imediat asupra lui - rușii trăgeau furibund spre poziția sa. "Imaginează-ți dacă ar fi fost capul meu aici", îi arată el jurnalistei Veronika Melkozerova o gaură de glonț din colțul gardului.
După ce i-a lăsat pe ruși fără motorină, a sărit din remorcă și s-a dus în cealaltă parte a curții și s-a ascuns în toaleta exterioară a vecinului său. De acolo și-a sunat camarazii și le-a dat coordonatele rușilor: "După vreo șapte minute, artileria ucraineană a distrus coloana pe strada Vokzalna."
Bombardamentul aerian masiv a incinerat mare parte a coloanei blocate de cisternă, iar cele mai multe case de pe stradă au fost avariate sau distruse complet. Atacul a distrus și acoperișul casei lui Didkovski, deja ciuruit de gloanțe, iar toate geamurile au fost făcute țăndări.
Strada Vokzalna, artera care leagă cele trei mari suburbii ale capitalei Ucrainei - Hostomel, Bucea și Irpin, plină de vehicule rusești distruse, a devenit o imagine definitorie a rezistenței Kievului și a fost difuzată de publicațiile și televiziunile din toată lumea.
Acum, după aproape un an, strada e din nou plină de camioane. Dar sunt vehicule de construcții - localnicii își reconstruiesc casele, iar aproape în fiecare curte se lucrează într-un ritm susținut. Urmele lăsate de gloanțe încep să dispară.
Mărturia lui Did a devenit virală
După această ispravă, Didkovski a intrat în conștiința națională. Pe 28 februarie anul trecut, primarul din Bucea, Anatoli Fedoruk, a difuzat o declarație video: "Forțele Armate ale Ucrainei au oprit coloana inamică pe strada Vokzalna. Din păcate, casele din zonă au fost și ele afectate, dar vom reconstrui totul. Toată lumea e în viață și teafără. Forțele armate au făcut o treabă bună."
Ucrainenii se uitau, însă, la un alt filmuleț, o înregistare făcută la fața locului realizată de Didkovski pentru fiul lui, în timp ce trecea printre carcasele incinerate ale vehiculelor și cadavrele rușilor. Din fericire, băiatul său nu s-a aflat în Bucea în ziua aceea. "Asta a mai rămas din nenorociții ăștia. Mi-am făcut treaba. Acești nemernici au venit peste noi și au murit! Sper să ardă toți în iad", spune pensionarul.
Didkovski spune că a filmat și pentru fratele lui care locuiește în Izhevsk, Rusia. "Când l-am sunat și i-am povestit ce s-a întâmplat, nu m-a crezut, a zis că totul era o făcătură", spune el supărat.
Născut sub o stea norocoasă
După ce filmulețul lui s-a răspândit pe rețelele de socializare, lucrurile s-au înrăutățit. Rușii au trimis mai multe trupe, iar în urma unor lupte intense, Bucea și câteva zone din Irpin au căzut sub ocupație la mijlocul lunii martie. Invadatorii au torturat și executat civili.
"Bunicul" Did a plecat din Bucea și s-a ascuns în partea ucraineană a Irpinului, unde s-a alăturat forțelor care ajutau artileria, oferind informații despre mișcările rușilor și ajutând la evacuarea populației din Romanivka, un sat aflat la sud-est de Irpin care a devenit singura cale de scăpare pentru cei care fugeau de ruși.
S-a întors în Bucea în aprilie, după ce forțele ruse s-au retras din regiunea Kiev, și a ajutat la recuperarea cadavrelor civililor uciși pe străzi. "Doar unii dintre ei erau soldați", spune el. "Nu i-am numărat pe orci", spune el, referindu-se la denumirea peiorativă inspirată din "Stăpânul inelelor" pe care ucrainenii le-au dat-o rușilor. "Am chemat SBU (serviciul de securitate ucrainean, n.r.) și i-am lăsat pe ei să se ocupe. Noi am recuperat mai mult trupurile civililor."
Bărbatul spune că a văzut multe cadavre și în Hostomel, Ozera și Borodianka.
Forțele ruse au ucis peste 400 de civili în Bucea în cele 27 de zile de ocupație. Ucraina a anunțat că a recuperat cadavrele a peste 1.360 de civili uciși în toată regiunea Kiev. La începutul lunii februarie, Andri Nebitov, șeful poliției din această regiune, a spus că 197 de cadavre încă nu au fost identificate.
Când s-a întors acasă, Didkovski și-a găsit casa făcută praf: actele și seiful dispăruseră. S-a apucat să o reconstruiască împreună cu fiul său, au pus un acoperiș nou, iar consiliul local l-a ajutat să monteze ferestre noi. Casa încă nu-i terminată, așa că acum el doarme în bucătăria de vară.
"Cred că m-am născut sub o stea norocoasă. Rușii au tras mult în mine. Dar niciun glonț nu a nimerit ținta", spune el.
Didkovski se gândește deseori la acea zi când i-a atacat pe ruși cu lansatorul de grenade. În nopțile în care n-are somn iese să fumeze și se uită la găurile din gard. "Stau acolo și mă gândesc: Cum am reușit să scap?", mărturisește el.
T.D.