Avem de-a face cu o revoltă masivă, cu multe chipuri, a maselor italiene. În România, linia suveranistă ar putea veni de la diaspora - Interviu video

Avem de-a face cu o revoltă masivă, cu multe chipuri, a maselor italiene. În România, linia suveranistă ar putea veni de la diaspora - <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu video</span>
Foto: Facebook Andrei Țăranu

Alegerile din Italia au reprezentat o revoltă masivă, cu multe chipuri, a maselor italiene, în primul rând împotriva UE și a oficialilor ei. Iar Comisia Europeană trebuie să înțeleagă că popoarele vor să fie ascultate, cer securitate economică, afirmă prof. univ. dr. Andrei Țăranu.

Într-un interviu acordat spotmedia.ro, prof. Țăranu a explicat că “Giorgia Meloni și partidul său Fratelli d’Italia sunt cu adevărat conservatori, spre deosebire de Salvini, care e populist. Fratelli a sprijinit întotdeauna mișcările anti-rusești, are o componentă puternică anticomunistă, anti-Rusia, anti-Putin”.

În Romania, AUR este un partid slab, care comunică prost și are un electorat extrem de volatil, dar pot să apară alte mișcări de protest mult mai radicale, eurosceptice, suveraniste în primul rând. Iar linia ar putea să vină din Italia, din Spania, de la diaspora românească foarte de dreapta, a arătat prof. Țăranu.

După Ungaria, nu chiar de neașteptat, după Suedia, iată că a venit și impactul italian prin victoria... și asta e chiar prima întrebare. Victoria cui? A extremei drepte, a populismului, a conservatorismului? Pentru că toate sunt invocate în funcție de propriile convingeri, inclusiv în România.

Se întâmplă că tocmai m-am întors din Italia și vă spun că sunt toate la un loc. Avem de-a face cu o revoltă masivă, cu multe chipuri, a maselor italiene.

Este, în primul rând, revolta împotriva UE și a oficialilor UE. Pentru că senzația Italiei, a șasea economie a lumii și a treia economie a UE, este că a fost și este în continuare înșelată de structurile europene.

Revolta că s-a simțit lăsată singură în fața valului de migranți, singură în fața pandemiei în primele luni, când a fost cea mai lovită de coronavirus.

Avem această retorică a Giorgiei Meloni, dar și a lui Salvini, legată de cei lăsați în urmă. Senzația Italiei este că ea se prăbușește din punct de vedere economic, cu 160% datorie publică, și nu numai, că nimeni nu o ajută, dar i se cere să accepte imigranți mai mult decât li se cere Franței și Germaniei.

În al doilea rând, avem un fenomen despre care i-am întrebat pe toți amicii mei, marea majoritate cadre didactice și studenți în Napoli și la Palermo, și nimeni n-a știut să-mi răspundă, în afară de mafie și finanțări foarte serioase.

Prof. univ. dr. Andrei Țăranu, despre alegerile din Italia

Cum se face că un personaj atât de toxic cum este Silvio Belusconi a ajuns să fie cuiul lui Pepelea într-o guvernare care nu anunță nimic bun nici măcar pentru italieni?

Silviu Belusconi și cei din jurul lui reprezintă dreapta extrem liberală, cu foarte mulți bani și care plătește din nord în sud, anumite cartiere, anumite zone, ca să le asigure voturi.

Este aproape incredibil cum în zonele cele mai sărace din Palermo, unde e clară verticala puterii din partea mafiei, să votezi Forza Italia, oamenii aceia neavând nimic de-a face cu Belusconi. Avem foarte multe secvențe sociale care au condus la acest deznodământ terifiant pentru multă lume.

Există și varianta că victoria dreptei, mai ales a dnei Meloni, înseamnă, de fapt, victoria valorilor tradiționale creștine, în frunte cu familia tradițională. Este și aceasta o componentă a rezultatului de ieri?

Da, indiscutabil. Doar că nici guvernarea anterioară nu a fost una progresistă. Partidul Democrat este de centru-stânga, cu foarte multe asemănări cu PSD-ul românesc, câteodată cu accente populiste.

Mișcarea  LGBTQ în Italia nu este atât de puternică precum în nordul Europei sau în Franța. Fără discuții însă că împotriva Mișcării Cinci Stele (M5S) s-a ridicat Biserica Catolică.

Este la fel ca în Polonia, oarecum ca în Ungaria, o “conspirație” a catolicilor care, odată cu dispariția în 1992 a Partidului Democrat Creștin, s-au orientat mai mult sau mai puțin spre Forza Italia și au creat niște rețele care au importanța lor în mediul rural.

Totuși, în mediu rural din zonele predilect sărace ale Italiei nu s-a votat masiv cu aceste partide, haideți să le spunem, de dreapta, ci tot M5S, care s-a păstrat cât a putut de bine, având în vedere felul în care a apărut, faptul că nu este un partid în sensul științific al cuvântului, ci o mișcare de protest la adresa lui Berlusconi.

Deci acestea au fost mai mult niște baloane de săpun care au avut micul lor impact.

Da, a câștigat coaliția de dreapta, are în jur de 45%, dar fiecare din partide are un scor relativ mic. Fratelli d'Italia are 22-25 % încă nu știm exact care este totalul.

E un sistem mixt în care grupul care câștigă cele mai multe voturi primește o primă electorală ca să facă guvernarea. Asta pentru că totdeauna a fost o fărâmițare masivă a partidelor din Italia, ceea ce a condus și conduce la un sistem foarte volatil.

Din nou fac apel la ceea ce știu din Italia: marea majoritate a italienilor sunt convinși că această coaliție nu va dura mai mult de un an.

Care este semnalul către UE, care ar fi lecția de înțeles și aplicat?

Semnalul foarte clar e adresat Comisiei Europene și birocrației de la Bruxelles. Senzația multor italieni, dar și a multor suedezi, polonezi, maghiari, de ce nu și români, este că există un fel de superioritate tehnocratică, care face ca popoarele să nu mai fie ascultate.

Sigur, multe din lucrurile pe care le vor popoarele nu sunt bune. Dacă ați face un sondaj în România sau în Polonia, ați vedea câți oameni își doresc pedeapsa cu moartea. 

Birocrația ar trebui să accepte că este nevoie de mai multă politică, ceea ce ar fi trebuit să înțeleagă din 2016, odată cu Brexit-ul: că sistemul acesta nu o să poată funcționa la nesfârșit.

State ca România sau Bulgaria sunt legate intim de UE pentru că stau cu mâna întinsă după bani europeni. Cetățenii își arată mai ușor frustrările, politicienii însă nu prea îndrăznesc.

Însă partidele astea de protest, cum sunt democrații suedezi, cu e Liga lui Salvini, mai mult decât Fratelli d'Italia, mișcările din Franța, arată că cetățenii au o problemă cu UE în țările bogate.

Suedezii, de exemplu, simt că sistemul lor, care era foarte incluziv, foarte social, a fost perturbat de UE. În mod paradoxal, deși sunt populiști, democrații suedezi vor întoarcerea la Suedia socială dinainte de UE. Paradoxal sau nu, italienii, la fel ca francezii, au nevoie de niște state mult mai sociale, mult mai protective cu ei ca cetățeni.

Modelul european este încă neo-liberal, care nu lasă ca moneda euro să fie trimisă pe câmpii ca să ajute grupuri sociale.

Paradoxul îi face pe tot mai mulți să voteze această dreaptă, conservatorism social, împotriva modelelor clasice, care, fără discuții, au o componentă democratică mai puternică.

Deci votează mai multă dreapta ca să obțină mai multă stânga?

Asta pentru când deja termenii dreapta și stânga nu mai sunt atât de ușor de manipulat. În știința politică, dreapta a însemnat securitate, în timp ce stânga a însemnat libertate.

Din nefericire, anticomunismul a schimbat complet raporturile. Și în felul ăsta ajungi să crezi că, de exemplu, Dodon ar fi de stânga, deși el e prin excelență conservator.

Oamenii au nevoie de securitate economică, o cer, iar UE nu o poate oferi din motive ușor de înțeles, pentru că s-ar transforma într-o imensă Grecie din 2010 într-un timp foarte scurt.

Și așa măsurile sociale luate în pandemie, când s-a aruncat cu bani, își arată acum colții prin inflație.

Sigur că da, deși trebuie spus că e o criză generalizată de reașezare a faliilor tectonice într-un nou conflict între Vest și lumea orientală.

Războiul din Ucraina cu efectele lui economice are o contribuție în aceste rezultate?

Nu cred. Giorgia Meloni și partidul său Fratelli d’Italia sunt cu adevărat conservatori, spre deosebire de Salvini, care e populist. Fratelli a sprijinit întotdeauna mișcările anti-rusești, are o componentă puternică anticomunistă, anti-Rusia, anti-Putin.

Deci cred că războiul din Ucraina nu a afectat aproape deloc dezbaterea. Interesant e că italienii au fost divizați ideologic între cei care l-au susținut pe Putin și cei care sunt împotriva războiului. Nu sunt mulți cei pentru Ucraina.

Întrebarea este despre război: ce face Putin este un război drept sau nedrept?

Ați spus că România, ca toate țările estice, este legată financiar de UE. Există totuși riscul ca acest val de contestare a UE să se ridice și în România având ca vârf de lance AUR, deocamdată singurul pe care îl avem, ceea ce nu înseamnă că așa va și rămâne?

Din fericire, AUR este un partid slab, care comunică prost și are un electorat extrem de volatil. A fost votat masiv în pandemie din cauza restricțiilor. Electoratul AUR nu este stabil, cum este electoratul PSD, de exemplu, pe care îl poți măsura în sondaje, te poți duce să-l vezi în mediul lui natural. Deci din punctul ăsta de vedere nu mi-aș face griji.

Problema este, cum foarte bine ați spus, că pot să apară alte mișcări de protest mult mai radicale decât AUR, eurosceptice, suveraniste, în primul rând.

Și, așa cum s-a întâmplat și în cazul AUR, linia ar putea să vină din Italia, din Spania, diaspora noastră este înspăimântător de la dreapta, din punctul meu de vedere. La Milano, am o studentă care susține cu toată inima Forza Italia, deși este partidul cel mai puternic împotriva imigrației și mai ales a celei intracomunitare.

Dar, la fel ca în cazul Brexit-ului, sunt foarte mulți conaționali care au plecat acolo și vor să închidă ușa după ei. E foarte interesant cum va reacționa societatea românească de acasă.

Mă gândesc și la faptul că pe seama UE sunt puse insistent și cu succes niște acuzații foarte grave, de tipul: ne vor obliga să mâncăm gândaci, ne vor obliga să facem duș câte doi, din cauza lor plătim cel mai mare preț al gazelor etc.

Sunt fără discuții niște infodemii trimise de Rusia putinistă și pe care le vehiculează nu doar în România. Problema nu e atât cum oprești propagarea lor, cât, în special, motivele pentru care oamenii tind să creadă.

Pentru asta ai nevoie de educație. Dar când tu te pregătești să faci o lege a educației care este o “minunăție” nu te aștepți că societatea nu va crede bazaconii în continuare, mai ales în cazul unor adolescenți și tineri care sunt expuși la mediul virtual enorm de mult.

Cum se vă translata asta în opțiunea de vot?

Inclusiv în Italia, persoanele info-dematice, lovite de “viruși” de genul ăsta, se duc foarte rar la vot. Intră în bulele lor radicalizate și au impresia că nu au cu cine să voteze. Ei sunt radicalizați, din nefericire, dar încă nu există vehiculul radicalizării lor.

Colegul meu Alfred Bulai a făcut o cercetare foarte interesantă legată de valorile pe care le au tinerii și a descoperit un lucru foarte interesant: tinerii cu atitudinea cea mai autoritară au dimensiunea ideologică cea mai slabă, adică nu înțeleg prea bine care sunt valorile pe care, de fapt, ar trebui să le apere.

Și atunci devin reactivi și prin asta autoritari. Aici UE ar putea lucra. Există un proiect de foarte mare succes, Erasmus, probabil cel mai bun lucru gândit vreodată de UE.

Cel puțin la nivelul educației, ar fi foarte bine și împotriva acestor mișcări dacă ar exista măcar o discuție de curriculum comun. Dacă l-am echilibra într-un sens european, probabil am avea succes mai mult decât dacă în curriculum național tot introducem materii, liceul este sufocant și nu mai înveți nimic.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇