Un imigrant thailandez a vorbit despre calvarul îndurat de ostaticii Hamas și pe care cei aflați în continuare în captivitate continuă să-l trăiască. El a povestit despre bătăile pe care le-a încasat și cum a reușit să-și mențină moralul ridicat.
Când Anucha Angkaew, un thailandez de 28 de ani care muncea în agricultură, a ieșit grăbit din buncărul în care se adăpostise de rachete la granița Israelului cu Fâșia Gaza, pe la 7:30 dimineața, pe 7 octombrie, se aștepta să vadă soldați israelieni. În schimb, el și cinci conaționali au fost înconjurați de zece militanți înarmați. Și-a dat seama că erau din Hamas după culorile steagului palestinian de pe mâneci.
"Le-am strigat 'Thailanda, Thailanda'. Dar nu le-a păsat", a povestit el.
Doi dintre cei șase thailandezi au fost uciși curând. Un prieten al lui Anucha a fost împușcat mortal în fața lui. Toți ceilalți au fost urcați într-un camion și duși, pe un drum care a durat vreo 30 de minute, în Fâșia Gaza.
"Am crezut că o să mor", a povestit Anucha Angkaew, aflat acum în casa familiei sale dintr-o regiune rurală din nord-estul Thailandei, unde s-a întors după 50 de zile de captivitate.
În aproape tot acest timp, el a trăit în două mici odăi subterane, sub paza gărzilor înarmate și la care se putea ajunge doar prin niște tuneluri înguste și întunecate.
Mărturia tânărului thailandez oferă o idee despre calvarul îndurat de ostaticii Hamas și pe care cei aflați în continuare în captivitate continuă să-l trăiască, relatează Reuters. El a povestit că a dormit pe o podea de nisip și a vorbit despre bătăile pe care le administrau răpitorii Hamas.
Apă, turte și bătaie
Ajunși în Gaza, militanții i-au dat pe thailandezi pe mâna unui mic grup de bărbați care i-au dus într-o casă părăsită și le-au legat mâinile la spate. Apoi, a fost adus și un tânăr israelian de 18 ani, pe care Anucha îl știa din chibuțul Re'im, unde el lucra la o plantație de avocado.
Bătăile au început imediat - răpitorii îi loveau cu pumnii și cu picioarele. "Am strigat 'Thailanda, Thailanda'", a spus el, iar asta a mai ușurat intensitatea loviturilor. Tânărul israelian nu a fost, însă, cruțat.
După o oră, toți cinci au fost suiți într-un alt camion și duși într-o clădire mică din care pornea un tunel. Aproape de intrare, ei au fost bătuți din nou și fotografiați, apoi împinși prin întuneric într-un tunel îngust, cu lățimea de un metru, care dădea spre o cameră mică.
În acest spațiu strâmt, de aproximativ 1,5 pe 1,5 metri și iluminat doar de un bec, cei cinci s-au alăturat unui alt bărbat israelian.
Răpitorii au continuat să-i lovească încă două zile cu pumnii și cu picioarele. Au urmat alte două zile de bătăi pentru israelieni, care erau torturați cu cabluri electrice, a povestit Anucha. Deși el nu a fost rănit serios, la câteva săptămâni de la eliberarea din captivitate pe încheieturile mâinilor încă mai are urme de când a fost legat.
Ostaticii au dormit pe o podea din nisip. Cei șase bărbați primeau o turtă de două ori pe zi. Înăuntru se aflau două sticle care erau umplute în fiecare zi cu apă. Toaleta era o gaură săpată în pământ lângă cameră, unde erau duși de unul dintre cei opt paznici înarmați cu arme de asalt care semănau cu AK-47. Gardienii le-au zis să nu vorbească între ei
"M-am simțit fără speranță", a spus Anucha. La început, el a numărat zilele în funcție de mâncarea primită. După patru zile, cei șase au fost duși în altă cameră, mai spațioasă. Aveau folii de plastic pe care să doarmă, iar trei becuri iluminau camera.
Mâncarea, o sursă de nădejde
Bătăile au încetat. Mâncarea a devenit mai bună și includea și nuci, unt și, mai târziu, orez. Anucha a continuat să țină socoteala zilelor de captivitate după mesele primite și le nota făcând semne pe podea.
Situația s-a schimbat când un gardian le-a adus niște hârtii, să le semneze. Acesta, ca și ceilalți paznici, vorbea doar araba. Israelienii i-au tradus lui Anucha, care abia vorbea ebraica.
Dar gardianul a lăsat în urmă un pix alb. Ostaticii l-au folosit pentru a marca timpul, pentru a desena tatuaje și a schița o tablă de șah pe o folie de plastic. Piesele de șah le-au făcut dintr-o cutie de pastă de dinți roz și verde.
Alt mod de a alunga gândurile negre erau discuțiile despre mâncare. Anucha râvnea la soi ju, o delicatesă thailandeză cu bucăți de carne de vită în sos iute. Vorbea întruna despre asta. "Mâncarea era o sursă de speranță", a spus el, zâmbind.
Săptămânile treceau. Anucha nu avea nicio idee despre raidurile și bombardamentele israeliene de la suprafață. De multe ori se gândea la cei de acasă, la tatăl său, la fiica lui de șapte ani și la partenera cu care îşi împarte viaţa de 14 ani.
În a 35-a zi, un bărbat îmbrăcat în negru a venit într-o scurtă inspecție. Din atitudinea respectuoasă a gărzilor, ostaticii au presupus că era un conducător Hamas. Rutina a revenit, până într-o zi când un gardian a venit după prima masă și a spus: "Thailandezilor, vă duceți acasă."
Cei patru asiatici au fost duși prin tuneluri timp de două ore și au ajuns într-o clădire de la suprafață aflată sub controlul Hamas, unde așteptau și câteva femei israeliene. După aproximativ 11 ore, ei au fost predați Crucii Rușii care i-a scos din Gaza. Se întâmpla pe 25 noiembrie.
"N-am crezut că voi fi eliberat. A fost ca și cum m-am născut din nou", susţine Anucha.
Dar cea mai grea parte cu care încă se confruntă este ceea ce a văzut pe 7 octombrie. "Mi-am pierdut prietenul în fața ochilor mei", povesteşte tânărul thailandez.
Eroii thailandezi
Cel puțin 240 de oameni, israelieni și străini, au fost răpiți în Gaza pe 7 octombrie de militanții Hamas care au pătruns în Israel și au ucis aproximativ 1.200 de persoane.
Peste 100 de ostatici, din care mulți sunt femei, copii și cetățeni non-israelieni, au fost eliberați.
În urma atacului din 7 octombrie, Israelul a declanșat o campanie devastatoare de bombardamente și o ofensivă terestră, soldate cu moartea a peste 16.000 de persoane, potrivit datelor oficialilor palestinieni pe care Națiunile Unite le consideră credibile.
Aproximativ 130 de oameni, inclusiv opt thailandezi, sunt în continuare captivi.
Înainte de război, în jur de 30.000 de thailandezi lucrau în agricultură în Israel, atrași de salariile mai mari care se plăteau în acest sector. Ei constituiau cel mai numeros grup de angajați străini din această țară.
Thailanda, care întreține relații amicale cu Israelul, a recunoscut Palestina ca stat suveran în 2012.
Ministrul israelian de Externe i-a numit "eroi" pe thailandezii uciși de Hamas și a spus că ostaticii eliberați ar putea primi aceleași beneficii ca și cei israelieni.
T.D.