Ion Vianu, medic psihiatru şi scriitor, disident şi colaborator la Radio Europa Liberă înainte de 1989, a murit la Morges, în Elveţia, la vârsta de 90 de ani.
Anunțul a fost făcut pe Facebook de nepotul său, Vlad Alexandrescu, fost ministru al Culturii.
Ion Vianu s-a născut la Bucureşti în 1934. A avut studii de filologie clasică, neterminate. A fost doctor în medicină al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti (1960). Este fiul criticului literar Tudor Vianu şi al Elenei Irimescu (fiica medicului Ştefan Irimescu, întemeietorul ftiziologiei din România).
A fost medic psihiatru, cadru universitar al Clinicii de Psihiatrie, Bucureşti.
În 1975 a publicat un volum de eseuri, "Stil şi persoană", premiat de Uniunea Scriitorilor, şi o Introducere în psihoterapie.
În 1977 a emigrat în Elveția, după ce se exprimă împotriva regimului comunist și colaborează cu Radio Europa Libera, devenind una dintre vocile exilului. S-a stabilit în Elveţia, practicând psihiatria. A fost prezent în mişcarea pentru apărarea drepturilor omului în România.
A început o activitate de publicist pe subiecte politice care va continua până în ultimii ani, în ţară.
A colaborat la Contemporanul, Viaţa Românească, Luceafărul etc. După 1990, a semnat articole în paginile Revistei ''22'', precum şi în revista "Lettre Internationale", editată de ICR.
În 1990 a revenit din ce în ce mai des în România, după care s-a întors aici.
Ion Vianu se numără printre autorii textelor din volumul "De ce m-am întors în România", coordonat de Sandra Pralong şi lansat în 2010. Volumul reuneşte poveştile unor români celebri care s-au întors şi au ales să trăiască în România.
S-a implicat în mișcarea pentru apărarea drepturilor omului în România, împotriva abuzurilor politice ale psihiatriei de pretutindeni.
A publicat, în genuri diverse:
- memorialistică -"Amintiri în dialog" - cu M. Călinescu -, "Exerciţiu de sinceritate", "Între violenţă şi compasiune. Amintirile unui psihiatru"
- romane - "Caietele lui Ozias, Vasiliu, foi volante", "Paramnezii", "Necredinciosul", "Amor intellectualis" şi "Arhiva trădării şi a mâniei".
În domeniul eseisticii, a publicat: "Blestem şi Binecuvântare", "Investigaţii mateine", "Apropieri", "Elegie pentru Mihai", "Frumuseţea va mântui lumea şi alte eseuri".
Pentru volumul "Amor intellectualis", apărut la Editura Polirom, Ion Vianu a primit Premiul Cartea anului 2010 acordat de Revista "România literară", iar pentru cartea "Investigaţii mateine. Amintiri", apărut la Editura Polirom, a fost distins cu Premiul "Romulus Rusan" pe anul 2022.