Într-o societate în care impostura, plagiatul nu sunt combătute cu putere, profesorii nu pot face minuni. Când exmatriculăm din examen un elev pentru că are în buzunar un telefon mobil fără să-l prindem copiind, adică pentru tentativă de furt, nu putem să fluturăm prezumția de nevinovăție pentru decidenți și să-i păstram în funcții publice când sunt trimiși în judecată, afirmă prof. Mihaela Popa, fost secretar de stat în MEN.
Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, Mihaela Popa a comentat rezultatele Evaluării Naționale de anul acesta și semnalul pe care ele îl dau: „Cum e posibil ca un copil care nu știe nici cele 4 operații să ajungă în clasa a VIII-a? Un copil care nu-și făcea nicio temă tot anul, dar venea zilnic la școală putea lua ușor 6,50, dacă profesorul își făcea datoria”.
Prof. Mihaela Popa consideră că e necesară o reformă în Educație care să includă predarea și evaluarea transdisciplinară, mutarea clasei a IX-a în gimnaziu și minimum nota 5 la examen pentru intrarea în liceu.
Mihaela Popa este profesoară de matematică la Liceul Vasile Alecsandri Iași, a fost senator PDL - PNL și eurodeputat. Din septembrie 2020 a fost numită, în pofida opoziției șefului filialei PNL Iași, Costel Alexe, secretar de stat în Guvernul Orban, responsabilă cu fondurile europene. A fost înlocuită de Ștefania Manea, după ce acest post de secretar de stat a revenit filialei PNL Sector 3, condusă de Antonel Tănase.
Care sunt concluziile evaluării naționale de anul acesta?
Discuția nu trebuie purtată doar în jurul notelor de 10, ea trebuie să fie cu mult mai largă.
Avem 25% abandon școlar în mediul rural, 10% urban. Anul acesta 16.500 dintre elevi, adică aproximativ 10%, au rămas corigenți în clasa VIII-a și nu au intrat în evaluare. 7.000 de copii au abandonat evaluarea.
22% dintre copii nu au obținut nota 5, în condițiile în care, ca profesor de matematică vă spun, pragul ar fi fost foarte ușor de atins. Între 5 și 6 avem un număr foarte mare de elevi.
Copiii cu note foarte mici nu trebuie stigmatizați. Trebuie să ne întrebăm cum e posibil ca un copil care nu știe nici cele 4 operații să ajungă în clasa a VIII-a. Un copil care nu-și făcea nicio temă tot anul, dar venea zilnic la școală putea lua ușor 6,50, dacă profesorul își făcea datoria.
Iar copiii de nota 10 despre care tot vorbim nu se vor putea dezvolta normal într-o societate în care jumătate dintre elevi abandonează școala. Și vor pleca în alte țări.
E clar că suntem pe un drum greșit. Trebuie pornită cu adevărat o nouă reformă în educație.
Rezultatele acestea arată că orele remediale au fost degeaba?
Eu am fost inițiatoarea proiectului pentru ore, activități remediale. Existau 30 de milioane de euro. Am plecat, proiectul a continuat într-un mod centralizat.
Dacă am avut acești bani, cum se face că avem 16.500 de corigenți? Evaluează cineva această activitate, o monitorizează? Centralizarea excesivă la MEN face imposibilă monitorizarea și evaluarea. Dovada sunt rezultatele.
Care ar fi fost soluția corectă?
Școlile cu probleme, cu copii cu risc de abandon, care nu au făcut față puteau propune un microproiect ministerului. Școala să propună ce vrea să facă și să indice suma necesară.
Orele remediale nu înseamnă ore de recuperare, ci planuri individuale pentru fiecare copil. Grupul țintă al proiectului nu ar fi trebuit să fie profesorii, ci elevii și diferitele lor probleme: lipsa dispozitivelor electronice, socio–economice, de familie etc. Sunt probleme pe care școala le știa.
Noi am ratat proiectele în educație pentru că le-am făcut centralizat. Un proiect viabil găsește întotdeauna finanțare și este viabil dacă rezolvă problema acolo unde e ea.
Abandonul școlar e o problemă generală, dar nu se rezolvă la fel în fiecare școală. Am lăsat la MEN propunerea pentru exercițiul bugetar următor să existe acele microgranturi prin care școlile să își propună proiectele de care au nevoie și să răspundă direct pentru implementarea finanțărilor.
Vă mai dau un exemplu. Consiliul Europei a pornit odată cu noi în octombrie 2020 un proiect de dotare cu dispozitive electronice și echipamente sanitare. Am avut un megaproiect, la care s-a muncit non-stop, s-au depus proiecte de 3 miliarde de lei, dar nici până astăzi dispozitivele și echipamentele nu au ajuns în școli.
De ce?
Din cauza centralizării. Consiliul Europei a lansat un proiect de microgranturi, un ghid de 7 pagini, nu de 700, școlile au depus proiecte 50% pentru dispozitive, 30% pentru materiale sanitare și 20% pentru activități remediale. Au primit banii până în ianuarie și microproiectele s-au derulat în școli.
Ministerul trebuie să implementeze doar proiectele mari, strategice. În rest, de la minister, nu poți să știi nevoile fiecărei școli.
Urmează o perioadă cu foarte multe finanțări, că vorbim de PNRR, de exercițiul 2021-2027, de bani pentru cercetare, Erasmus, Banca Mondială. Important e să avem proiecte viabile, adică acele reforme de care avem nevoie.
Un proiect viabil va găsi întotdeauna finanțare, reciproca nu e valabilă. Anul 2021 e ca acela post aderare. Atunci au venit bani mulți, dar nu am creat proiectele viabile pentru educație, de aceea, suntem unde suntem.
Spuneați că e nevoie de reformă. Cheia e descentralizarea?
Da. Descentralizare către școli, financiară, managerială și a resurselor umane.
La 30 și ceva de ani, în perioada ’96-2000, când s-a încercat o descentralizare, am fost aleasă director de Consiliu de Administrație al școlii. Nu aveam vreo șansă să fiu aleasă de inspectorat, pentru că întotdeauna îmi spuneam părerea, ceea ce nu convenea.
Ca director, am avut posibilitatea să fac concursuri și să angajez oameni de care școala avea nevoie. Și acum sunt mândră de acele concursuri și de acei profesori.
Subiectele de anul acesta au fost diferite, mai apropiate de testele PISA. Vi s-au părut în regulă?
Da. Cred că pe drumul aplicațiilor practice trebuie să mergem. Și al integrării materiilor. Dacă mergem cu doar două materii, intrăm în morișca meditațiilor din clasa I la română și matematică.
Ca profesor de matematică nu mă ajuta cu nimic la clasa a V-a să iau copii deja înfricoșați de examen și dopați cu anumite subiecte. Noi avem nevoie de copii creativi care să știe și geografie, și istorie, și muzică.
Salut decizia ministerului privind subiectele, dar mai avem încă un pas: subiectele integrate, în care să putem folosi cunoștinte și din chimie, și din biologie, și din fizică.
Asta presupune și predare integrată?
Sigur că da. Iar momentul acestei evaluări nu e clasa a VIII-a. Clasa a IX-a ar trebui să facă parte din gimnaziu. Examenul de final de gimnaziu ar trebui să fie susținut după clasa a IX-a, la 15-16 ani.
Atunci, după un traseu continuu, copilul să își aleagă drumul pe care îl dorește. La liceu ar trebui să se intre cu examen, adică minimum nota 5.
Acum evaluarea națională nu este un examen, ci doar o ierarhizare a copiilor. Se poate intra la liceu și cu nota 1 sau dacă nu se prezintă la evaluare și rămân locuri libere.
Deci a discuta în termeni de promovare e evaluării naționale e greșit?
Da. Acest tip de examen a fost introdus atunci când exista o concurență foarte mare la liceele de elită și copii de peste 9 rămâneau în afara calculelor, pentru că nu reușeau să intre acolo unde erau 5-10/loc. Acum însă trebuie să mergem mai departe.
Deci am avea un liceu de 3 ani?
Da, la profil teoretic. Și unul de 4 ani, cu practică, la profilul tehnologic. Așa era propus în Legea 1.
Până în clasa a IX-a să facem evaluări din doi în doi ani, să tragem concluzii reale după ele. De ce la școala cutare niciun copil nu a trecut pragul notei 5?
Aici ar fi important rolul ministerului și al inspectoratelor. Să nu lăsăm o școală în care profesorii nu-și fac datoria. Trebuie să avem dreptul să îi înlocuim. Acum nu îl avem.
Iar la finalul clasei a IX-a, copilul să-și aleagă profilul.
Pentru că se mai întâmplă ceva: de multe ori acum copii cu note mari la matematică ajung la uman, pentru că au greșit la limba română sau copii dotați pentru uman ajung la real sau la științe, pentru că au medii mari.
Când te duci spre un profil trebuie să fii evaluat conform alegerii tale. Dar, repet, nota minimă pentru intrarea în liceu trebuie să fie 5.
Ce poate face un profesor unde ajung elevi sub 5? Cum să faci cu ei analiză matematică, algebră superioară și să reușești cu ei la bacalaureat?
Cred că e nevoie de un Pact pentru Educație. Cunosc oameni deștepți din toate partidele, îmi doresc să se așeze la aceeași masă cu mai puține orgolii și mai mare grijă pentru copii.
Ajunge oare un pact al elitelor din partide? Am mai avut unul, a generat o lege a Educației și praful s-a ales pentru că în spatele lor nu era masă critică.
Copiii noștri au nevoie de modele. Și într-o societate în care impostura, plagiatul nu sunt combătute cu putere, profesorii nu pot face minuni.
Educația nu o fac doar profesorii și părinții, ci întreaga societate prin atitudine și decizii. Cele care trebuie să descurajeze furtul, pentru că de acolo începe totul.
Mă întrebați de note. Da, sunt mai mici anul acesta. Dar dacă sunt muncite, dacă acel copil are sentimentul muncii lui și al corectitudinii, este mai important decât nota în sine.
Camerele de luat vederi la examene sunt o condiție necesară, dar nu suficientă. Condiția suficientă este educația făcută copiilor de mici împotriva furtului.
Când noi exmatriculăm din examen un elev pentru că are în buzunar un telefon mobil fără să-l prindem copiind, adică pentru tentativă de furt, nu putem să fluturăm prezumția de nevinovăție pentru decidenți și să-i păstram în funcții publice când sunt trimiși în judecată.
