La finele anului trecut, în premieră, în România a fost derulat un proiect-pilot de testare standardizată a elevilor. În scopul unei testări obiective a competențelor pe care aceștia le au la un anumit moment ale evoluției lor școlare.
La nivel general, rezultatele acestor testări nu au fost prea bune: Media pe clase (I-VII și IX-XI) arată o performanță limitată la limba română, iar la matematică și la istorie, media este chiar mai mică.
„Rezultatele nu sunt deloc îmbucurătoare, însă știam deja acest lucru, nu reprezintă o surpriză pentru nimeni. Ce este cel mai important acum, însă, este ce facem din acest punct”, spune Gabi Bartic, CEO al platformei educaționale Brio, într-un interviu acordat spotmedia.ro.
Părinții au fost cei care s-au temut cel mai mult, dar nu au motive pentru asta. Modul în care copiii învață s-a schimbat, modul în care ei obțin informația s-a schimbat, așadar și materia predată în școli trebuie updatată, spune Gabi Bartic.
Acum avem aceste date, cunoaștem care sunt vulnerabilitățile și ce anume trebuie îmbunătățit și putem să canalizăm efortul fix în direcția respectivă. Testarea standardizată îți spune, efectiv, de unde să începi.
La sfârșitul anului școlar trecut, România a demarat proiectul-pilot de testare standardizată. Ce și-a propus acest proiect și care sunt principalele rezultate?
De ani buni discutăm despre rezultatele testelor PISA, efectuate o dată la trei ani, și despre faptul că ilustrează o performanță școlară scăzută a elevilor care urmează să ocupe piața muncii în următorii ani.
Sistemul folosit de testele PISA este unul standardizat, tocmai pentru că testează elevii în mod obiectiv, pe competențe, iar datele reflectă gradul de pregătire al elevilor.
Acest tip de testare lipsește sistemului educațional românesc, scopul principal al programului pilot fiind acela de a realiza o „radiografie” a nivelului de performanță și pregătire a elevilor și profesorilor deopotrivă.
Rezultatele nu sunt deloc îmbucurătoare, însă știam deja acest lucru, nu reprezintă o surpriză pentru nimeni. Ce este cel mai important acum, însă, este ce facem din acest punct.
Testarea standardizată îți evaluează competențele pe care ar trebui să le stăpânești până la o anumită vârstă, însă nu este suficientă pentru a crește performanța școlară. Este instrumentul care îți oferă diagnosticul, își spune unde trebuie să lucrezi și de cât timp ai nevoie însă din acel punct, elevul, profesorul și părintele trebuie să lucreze împreună pentru a atinge obiectele propuse.
În total, au fost efectuate aproximativ 280.000 de teste la matematică, limba română și istorie în cele 529 de școli selectate de Ministerul Educației. Media pe clase (I-VII și IX-XI) la limba română este de 61.38, lucru ce indică o performanță limitată. Acest lucru se repetă și la matematică, și la istorie, unde media pe clase este de 58.05, respectiv 59,64.
Ce ne bucură în acest moment este faptul că în următoarele zile vom derula un alt proiect de testare standardizată în parteneriat cu Inspectoratul Județean Tulcea și Primăria Tulcea, în cadrul căruia toți elevii din orașul Tulcea vor fi testați la principalele materii școlare: limba română, matematică și istorie.
Materia selectată este din anul precedent, aceasta fiind o testare inițială menită să ilustreze nivelul elevilor din clasele II-XII.
Dincolo de rezultatele testării, care a fost atitudinea principalilor actori implicați în actul educational – elevi, profesori, părinți - din domeniul educației față de această nouă metodă de testare?
Discuția despre introducerea testării standardizate nu este nouă, ba chiar mai mult, face parte din proiectul România Educată, despre care am auzit cu toții.
Cu toate acestea, în momentul în care iei contact cu acest gen de testare, diferită de testarea clasică, atitudinea devine un mix de curiozitate, teamă, dar și entuziasm pentru acest tip de testare digital – 80% dintre elevi au considerat experiența plăcută și medie, iar 71% au exprimat o preferință puternică și medie pentru testele digitale.
Cei mai mulți dintre profesori (dintre cei cu care noi am luat contact) și-au exprimat mulțumirea pentru acest tip de testare care le ușurează, în anumite privințe, activitatea didactică.
Părinții au fost mai speriați decât elevii și profesorii, lucru care nu ar trebui să se întâmple: este o testare din toată materia anului curent (sau precedent, depinde de caz), nu se dau note care să fie trecute în catalog, ba chiar mai mult, primesc un raport de evaluare complex care îi ajută să înțeleagă mai bine cum își pot ajuta copiii.
Care este provocarea implementării acestor teste într-un sistem mai degrabă învechit, precum cel românesc?
Sistemul educațional românesc este învechit dacă ne raportăm la curriculum, în mod evident este nevoie de o revizuire temeinică, una care să ne aducă în perioada în care trăim.
Modul în care copiii învață s-a schimbat, modul în care ei obțin informația s-a schimbat, așadar și materia predată în școli trebuie updatată.
Implementarea propriu-zisă a testelor nu este dificilă și cred că am demonstrat acest lucru în momentul în care am realizat programul pilot: din punct de vedere tehnic, totul a mers bine, nu am avut situații în care copiii nu au putut accesa testele, toți au primit raportul de evaluare, profesorii și directorii au primit rezultatele evaluării la nivel de unitate școlară.
Ce ne arată o comparație cu țările care folosesc deja acest sistem? Și cât de relevantă este în acest moment?
Este relevantă comparația, iar motivele sunt simple: în SUA, testele standardizate se folosesc cu succes de peste un secol.
Și aici aș vrea să menționez un lucru pe care nu sunt convinsă că foarte mulți oameni îl cunosc: motivul introducerii acestui tip de test în Statele Unite a fost legat de lipsa obiectivității în testare – părinții au dat în judecată școala pentru notele obținute de elev (pe care nu le considerau concludente) și au câștigat.
Ce s-a întâmplat de atunci? SUA au unul dintre cele mai performante sisteme educaționale din lume.
Rezultatele arată că aproximativ 20 la sută dintre elevii testaţi se află în zona de risc educaţional şi circa jumătate dintre elevii care au participat la teste sunt în zona de performanţă limitată. În plus, un volum extrem de mic de elevi s-a încadrat în zona de excelenţă (aprox. 1-2%). Ce arată aceste cifre despre nivelul elevilor? Dar despre nivelul școlii românești?
Spuneam mai sus că rezultatele nu reprezintă o surpriză majoră pentru nimeni, însă atunci când ai în față aceste procente, nu ai cum să nu te îngrijorezi – acești elevi vor ajunge să formeze piața muncii și să susțină economia acestei țări.
Dar până acolo e nevoie să ne concentrăm atenția asupra faptului că abandonul școlar în România se află pe primul loc în UE, aproximativ 15% dintre elevi părăsind prematur școala – este un procent uriaș!
Pentru prima dată avem un instrument care produce date pentru sistemul românesc de învățământ. Ce se întâmplă mai departe? Cum vor fi utilizate aceste date?
Datele ne ajută să vedem care sunt copiii cu risc de abandon școlar și performanță școlară limitată și astfel putem interveni în școlile în care există probleme majore.
Ideea e simplă: fără aceste date, nu cunoaștem exact care sunt vulnerabilitățile și ce anume trebuie îmbunătățit. Canalizezi efortul fix în direcția necesară, iar rezultatele pozitive nu au cum să nu apară.
Cum va ajuta testarea standardizată la reformarea sistemului românesc de învățământ? Și care sunt mentalitățile pe care le poate schimba în timp? Care sunt beneficiile pentru elevi?
În primul rând și poate cel mai important, testarea standardizată îți spune, efectiv, de unde să începi: cât știi din cât ar trebui să știi, ce competențe stăpânești foarte bine și unde ai lacune. În momentul de față, o testare efectuată la clasă nu îți spune acest lucru. Îți oferă o notă, dar ce spune nota respectivă despre elev? O să observăm că nu putem oferi un răspuns la această întrebare pentru că actualmente nu avem standarde în educație.