Chiar și cele mai protecționiste țări din UE își dau seama că au nevoie de noi parteneri comerciali, în contextul în care aliatul lor tradițional devine imprevizibil.
Se pare că Donald Trump ar putea fi cel mai bun lucru care i s-a întâmplat comerțului liber – cel puțin pentru Europa, concluzionează Politico.
Ridicând un zid tarifar în jurul Statelor Unite în numele agendei „America pe primul loc”, președintele american determină, fără intenție, alte țări să colaboreze între ele pentru a compensa lovitura masivă dată exporturilor lor.
UE, aflată sub presiunea unei Franțe mai protecționiste și a protestelor internaționale pentru climă, a încercat în ultimii cinci ani să folosească politica comercială pentru a promova valorile blocului privind drepturile omului și sustenabilitatea - spre frustrarea unor parteneri precum India, Indonezia sau blocul sud-american Mercosur.
Dar acum, când Statele Unite - aliatul său istoric - aleg să joace de unele singure și perturbă piețele și rețelele comerciale globale cu o avalanșă de tarife, Uniunea Europeană se mișcă rapid pentru a se poziționa drept blocul liberal și deschis comerțului global.
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că multe țări se îndreaptă acum spre Bruxelles, considerând UE un partener de încredere care nu își „schimbă deciziile peste noapte.”
„Într-un mediu global din ce în ce mai imprevizibil, țările stau la coadă să colaboreze cu noi,” a declarat ea pentru Politico Europe.
Această schimbare de dinamism îi încântă pe membrii UE cu o orientare mai liberală economic, care s-au simțit adesea frustrați de impulsurile protecționiste ale Franței.
„Avem țările liberale – Suedia, statele nordice, baltice. Avem și țări protecționiste. Și apoi avem statele de mijloc, care încep să se apropie de poziția noastră,” a declarat ministrul suedez al Comerțului, Benjamin Dousa, în marja unei reuniuni a miniștrilor de Comerț ai UE la Luxemburg.
„Există un sentiment de urgență printre statele membre: trebuie să deschidem noi rute comerciale, să semnăm noi acorduri de liber schimb,” a adăugat el.
Tarifele lui Trump - 10% pentru majoritatea țărilor, 145% pentru China, 25% pentru oțel, aluminiu și automobile - sunt așteptate să reducă comerțul global cu mărfuri cu 3% anul acesta. Organizația Mondială a Comerțului estimează acum că schimburile comerciale globale se vor contracta cu 0,2% în acest an și ar putea scădea cu până la 1,5%, dacă Trump va reinstitui tarifele „reciproce” mai mari - de 20% pentru UE - pe care le-a suspendat temporar timp de 90 de zile pentru a lăsa loc negocierilor.
Nivelul următor
De când a fost reconfirmată în decembrie, a doua Comisie Europeană condusă de von der Leyen - responsabilă cu politica comercială a blocului - a fost într-o veritabilă cursă de semnare a acordurilor.
Bruxelles-ul a încheiat negocieri care durau de decenii cu blocul Mercosur, precum și cu Mexicul și Elveția. De asemenea, a reluat negocierile cu Malaezia și a deschis discuții cu Emiratele Arabe Unite.
Von der Leyen s-a angajat să finalizeze în acest an un acord dificil cu India și este interesată de o „cooperare mai strânsă” cu Acordul de Parteneriat Trans-Pacific (CPTPP), un pact de liber schimb care include o duzină de țări din zona Indo-Pacifică și care a primit recent Marea Britanie ca membru.
Alegerile generale din Australia, programate pentru 3 mai, ar putea relansa și ele procesul pentru un acord comercial, după ce negocierile au eșuat în ultimul moment în 2023.
„Politica lui Trump va convinge pe toată lumea să dezvolte relații comerciale cu restul lumii și, astfel, să crească și numărul de acorduri de liber schimb,” a declarat Jean-Luc Demarty, fost șef al departamentului de comerț din Comisie în timpul primei administrații Trump.
În general, țări precum Franța, Belgia sau Austria, care altădată erau reticente în a-și deschide piețele sensibile, încep acum să vadă acordurile comerciale ca o necesitate geopolitică, nu doar ca pe un avantaj economic.
Un exemplu este Franța, unde întreaga clasă politică respinsese acordul UE-Mercosur considerându-l toxic politic și economic. Însă acum, sub presiunea noii realități comerciale, Parisul își nuanțează poziția.
„Nu are sens să rămânem fixați pe Mercosur, care a fost negociat în condiții per ansamblu bune,” a spus eurodeputatul Marie-Pierre Vedrenne, membru al partidului Modem, din aceeași familie politică cu premierul François Bayrou.
„Trebuie să ne schimbăm mentalitatea, altfel vom rata ritmul lumii,” a adăugat ea.
O schimbare de atitudine
Pentru oficialii europeni familiarizați cu stilul lui Trump, schimbarea actuală are un aer de deja vu.
Când Trump a preluat funcția în 2017, Uniunea Europeană abia ieșise dintr-o „saga grotescă” cu Canada, își amintește Demarty, referindu-se la faptul că regiunea belgiană Valonia a blocat luni de zile ratificarea acordului CETA dintre Canada și UE.
„Chiar și atunci simțeam o schimbare de atitudine față de comerț. Iar din momentul în care Trump a devenit foarte ostil comerțului, cei care erau mai puțin entuziasmați au început, din ostilitate față de Trump, să își înmoaie poziția” a spus el.
Dar, în ciuda acestei reconfigurări aparent favorabile liberalilor din UE, drumul către noi acorduri comerciale nu este, totuși, mai ușor.
O preocupare majoră este că tarifele lui Trump ar putea redirecționa exporturile chineze excluse de pe piața americană către Europa. Acest scenariu a dus la cereri pentru o protecție mai mare în jurul pieței unice a UE.
Și chiar dacă Trump a reaprins speranțele într-o reconciliere comercială transatlantică după vizita premierului italian Giorgia Meloni la Casa Albă, un acord amplu nu pare realizabil.
Acesta este totuși obiectivul viitorului cancelar german, Friedrich Merz, care insistă că „cel mai bun lucru” pe care Europa l-ar putea face cu Washingtonul este eliminarea tarifelor.
De la eșecul negocierilor pentru controversatul Parteneriat transatlantic de comerț și investiții în 2016, UE și-a întărit standardele privind mediul și drepturile omului. Chiar dacă ar relaxa sau amâna unele măsuri din agenda sa verde, asta nu ar fi suficient pentru o administrație americană axată exclusiv pe interese economice.
Pentru Demarty, reluarea discuțiilor privind parteneriatul transatlantic ar fi „o greșeală gravă”.
„Nu va duce nicăieri. Am condus aceste negocieri peste patru ani și am constatat că sunt imposibil de finalizat,” a conchis el.