În Parlament sunt două proiecte de lege care vizează limitarea posibilității de a câștiga bani la stat. Un proiect al PSD și unul al PNL.
Ideea PSD este să plafoneze venitul pentru o funcție de conducere într-o companie de stat la 5.000 – 10.000 lei brut (dacă ești simplu membru în CA, respectiv dacă ești director).
Aceasta înseamnă o indemnizație de maximum 2.900 – 5.800 de lei. Ideea strălucește prin prostie. Plafonarea asta a mai fost impusă și de Boc (deh, geniu la geniu trage), pe vremea căruia am fost la un moment dat invitat să fac parte dintr-un CA și am refuzat, fiindcă salariul era ridicol de mic.
Boc stabilise că salariul unui membru în CA poate fi maximum 1% (!) din salariul directorului. Practic, munceai gratis. Acum, se revine cu ideea plafonării la nivelul salariului mediu. Gargară și fente după fente. Măsurile de acest gen nu pot fi decât antireformiste, deoarece nu doar că nu abordează problema de fond ci, dacă vor fi legiferate, vor submina rezolvarea acesteia.
Care este problema de fond? România are multe companii de stat, unele care nu produc nimic, fără viitor, care risipesc banul public.
Ele trebuie privatizate, reorganizate, eficientizate și, dacă nu se poate, închise. Resursele respective trebuie, în general, introduse în circuitul pieței, pentru a servi intereselor consumatorilor; la limită, dacă interesul public bine justificat o cere, aceste companii de stat trebuie administrate profesionist – în acest sens conducerea ar trebui selectată printr-un proces transparent.
Ideea plafonării indemnizațiilor nu doar că nu produce vreo reformă, ci prin stabilirea unor remunerații mici, care vor îndepărta resursa umană de calitate, compromite dezideratul modernizării administrației entităților publice. De ce ar veni cineva din privat, cu experiență de conducere, să lucreze pentru salariul mediu într-o companie de stat?
Proiectul PNL vizează reducerea numărului de locuri în CA cu 2 poziții și permite unei persoane să ocupe maximum 2 asemenea poziții.
Premierul Cîțu a promis această reformă încă de la începutul mandatului, după care, pauză. Ca și despre alte măsuri așteptate, precum auditarea companiilor de stat sau selectarea unui management profesionist, nu s-a mai auzit nimic. Cîțu a guvernat pentru PSD. Acum, dacă ne raportăm strict la ea, ideea PNL este bună, însă nu depășește nivelul de cârpeală, de soluție de avarie.
În primul rând, dacă am privatiza aceste companii, atunci acționarii lor (inclusiv statul) ar putea decide într-o manieră mai competentă (decât Parlamentul) din câți membri să fie formată conducerea unei cutare societăți.
În al doilea rând, dacă chiar s-ar face selecție pe bune și administratorii acestor companii ar fi numiți pe criterii profesionale, nu pentru a li se oferi o sinecură, atunci al doilea obiectiv urmărit de proiectul PNL, acela ca o persoană să nu poată ocupa o poziție de conducere în mai mult de două companii, ar deveni inutil.
Măsura are sens strict pentru limitarea sinecurilor, adică strict pentru limitarea posibilității funcționarilor publici de a-și multiplica veniturile numindu-se (tot ei, cu pixul ministrului) în conducerea diverselor companii.
Însă nu prea are sens într-o economie de piață sau într-un sector administrat transparent (fără conflicte de interese) și profesionist.
Probabil că vom aștepta mult și bine reforma companiilor de stat de la actualul guvern sau de la actuala majoritate parlamentară. La fel cum vom aștepta mult și bine modernizarea statului în general. Așa ceva presupune o infuzie de oameni noi. În prezent, statul nu este un magnet pentru forța de muncă, așa cum greșit consideră unii. Statul este un magnet, însă nu este un magnet pentru oamenii bine pregătiți.
Oamenilor bine calificați statul nu prea are ce să le ofere: într-un sistem politizat și osificat ca al nostru, nu ai cum să dezvolți o carieră “pe bune” la stat; iar salariul pe care ți-l oferă statul nu poate concura cu salariul aferent funcțiilor de conducere din sectorul privat.
Deci oamenii buni sunt descurajați să vină la stat. Reforma autentică ar trebui să vizeze exact asta, primenirea administrației publice, dar la acest deziderat nu se va ajunge prin scăderea salariilor sau prin păstrarea sub control politic a numirii conducerilor companiilor de stat.
Autor: Bogdan Glăvan, project-e.ro