Tinerețea este un mare atu în business, atunci când nu ai nimic de pierdut, dar ai curajul de a transforma ideile în realitate. Chiar și eșecurile te prind altfel și vin ca o lecție predată de cel mai bun profesor. Aceasta este și povestea NeaKaisă, un brand creat de doi tineri creativi, care astăzi depășește valoarea de 4,5 milioane de euro.
Născut după ce o ploaie i-a inundat casa și botezat după meșterii numiți popular ”Nea Caisă” (Nea Caisă este cel la care apelezi atunci când ceva se strică în baie, spre exemplu, și tu nu ai habar ce trebuie să faci ca lucrurile să funcționeze ca înainte. E un fel de ”stie-tot” pe domeniul lui.), brandul este astăzi unul dintre cei mai cunoscuți jucători din online pe segmentul DIY de amenajare a băii.
”Cred că niciun business nu începe din mulțumire”, își amindește Laura Sardescu, antreprenoare și fondatoarea NeaKaisă.
Cum s-a născut proiectul NeaKaisă, în 2014?
Am un șoc de fiecare dată când povestesc despre 2014. Mi se pare că au fost două vieți care s-au scurs de atunci.
Cred că business-urile încep dintr-o nevoie. Iar la noi au fost mai mulți factori. În primul rând, primul factor era că amândoi eram semi unemployed (șomeri – n.red).
Era și o perioadă în care joburile nu zburau peste tot cum și-a mai revenit piața ulterior. Încă se revenea după criza din 2008-2009, iar locurile de muncă pentru tineri absolvenți cu experiență mai mult sau mai puțin irelevantă erau aproape inexistente.
Eu aveam un loc de muncă, nu era ceea ce mi-aș fi dorit să fac toată viața, Vlad era între joburi și ne-am hotarat să încercăm pe cont propriu. Nu era ca și când am fi avut ce pierde.
Coincidența a făcut că fix în perioada în care noi căutam o idee de business ne-a plouat în casă. A fost un eveniment complet nefericit. Și ni s-a inundat apartamentul.
Era o problemă la acoperiș, noi am încercat să căutăm o soluție, să ne plimbăm prin magazine de bricolaj, să ne dea cineva o mică consultanță, cu poze, ne-am plimbat de ici-colo, nu s-a întâmplat nimic.
Și ne-a picat fisa că există o nișă, o zonă foarte mare de DIY în care consultanță există și, în același timp, nu există. Este ca pisica lui Schrödinger, și vie și moartă în același timp.
Și atunci, putem încerca noi să venim cu acest lucru diferit. Pentru că asta era ce ne doream foarte mult de la un business, nu știam exact domeniul, eu eram pasionată de online, Vlad era înclinat spre vânzări. Și trebuia să găsim ceva diferit. Nu ne doream ceva neapărat de serie, cât ne doream ceva diferit.
Aici a venit ideea de nișa de DIY, eu fiind cu înclinație către online, mă atrăgea foarte tare domeniul. Eu avusesem un mic proiect înainte și am zis: aici mergem, mergem în online.
Iar numele a venit după foarte multe conversații și brainstorming-uri. Deși eu eram omul de branding, Vlad a fost arhitectul numelui, aducându-și aminte că pe vremea când era și mai tânăr față de cum era la momentul respectiv, tatăl lui așa numea orice fel de meșter care trebuia să vină prin casă. Un ”Nea Caisă”. Erau indivizi, știai că vor rezolva problema, dar nu erau individualizați în sensul că-i cheamă Ion, Popescu și Marian.
Și am zis că se potrivește foarte bine cu ceea ce vrem noi să facem: vrem să fim o echipă de online care să rezolve sau să vină în întâmpinarea viitorilor clienți cu o consultanță pe care nimeni altcineva n-o oferă.
După care a venit proiectul de finanțare, și acolo a fost o poveste întreagă.
La vremea respectivă era un proiect guvernamental SRL-D. Era destul de înrădăcinat și erau destul de multe proiecte despre care citeam în presă, sau despre care mai auzeam stânga-dreapta și am spus ”de ce să nu încercăm?”
Noi, bani, efectiv, de investit într-un business nu aveam. Adică nu am fi avut puterea financiară de a-l crea. Că de crescut l-am crescut oricum, fără banii respectivi, că ei s-au dus pe altele.
La începuturi, nu știi exact pe ce trebuie să cheltui banii și-ți imaginezi înainte să începi businessul că vei avea un anumit tip de cheltuieli și în realitate sunt altele.
Și am aplicat la proiect. Am scris în principiu noi, dar am avut și un consultant la vremea respectivă care ne-a ajutat cu proiectul. Șoc și groază, însă: proiectul a fost respins în primă instanță.
Bineînțeles, după drama la 23 de ani când primul tău proiect este respins, ne-am gândit că nu ne costă nimic să facem o contestație. La momentul respectiv îți știai mult mai puțin drepturile și toată lumea era mult mai concentrată pe obligațiile pe care le are.
Am zis că nu ne costă nimic. Am luat frumos toată procedura de proiect, pe care am răsfoit-o față-verso. O știam pe de rost dar am mai învățat-o încă o dată. Am formulat o contestație, era o greșeală de calcul de-a lor în momentul în care au tăiat o cheltuială, li s-au modificat procentele. Probabil cuiva i-a alunecat degetul pe calculator și în loc de 40% îi ieșise 42%.
Iarăși, în proiectul care rămăsese, era corect. Era cu 40. Și am povestit în această contestație despre problemă, am căutat online toate persoanele de contact, publice sau mai puțin publice, care au apărut vreodată în vreun articol de presă, plus instituții, am trimis zece recomandate cu confirmare de primire și ne-am închinat.
Spre surpriza noastră, în câteva zile, cel mult cinci, a venit răspunsul la contestație că da, a fost o eroare umană internă, motiv pentru care, proiectul a fost corectat și este aprobat.
A fost un moment de revelație. Și cred că ne-a modelat. Acum, uitându-mă în urmă, mă bucur. Atunci nu am fost fericită, dar acum mă bucur că am trecut prin toată chestia asta pentru că ne-am dat seama de câteva dintre calitățile pe care trebuie să le avem ca să încercăm să reușim ceva.
Adică, să te dai bătut la o primă problemă nu intră în discuție, să te dai în spate când e greu nu intră in discuție, trebuie să fii perseverent, trebuie să insiști, dacă ai dreptate să insiști mai mult.
Și cam asta a fost. Valoarea finanțării a fost de 17.000 de euro, dintre care 8.500 nerambursabili, 8.500 sub formă de credit pe care l-am rambursat în trei ani.
Cum au fost acei trei ani?
Primii trei ani au fost grei. Nu cred că suntem speciali din punctul ăsta de vedere. Cred că orice business în primii ani, pot fi doi, pot fi șapte, depinde de nișă…
Dar primii trei ani au fost foarte grei. Și nu doar primii trei. Adică nouă ne-a trebuit să ajungem într-o zonă de echilibru undeva pe un final de 2018-2019. La începutul anului 2017 am crezut că închidem de tot, eram la un pas. Am fost de multe ori la un pas, dar atunci era aproape definitivă.
Am făcut un plan de urgență: ”Punem toate chestiile astea în aplicare, dacă nu se redresează, aia este, am încercat, e foarte fain.. dar dacă nu e pentru tine, nu e pentru tine. Și aia e. Căutăm câte un loc de muncă. Deja se deblocase și piața cu locurile de muncă. Dar n-a fost chiar cazul să închidem.
Pentru primii ani am fost doar noi doi. O perioadă destul de lungă ne-am acoperit toate departamentele. Eram oamenii cu multe pălării.
După care, am crescut echipa ușor-ușor, echipa scalând propriu-zis abia cu începutul anului trecut (2020).
Ce s-a schimbat în 2020?
Din 2019 proiectul a început să fie profitabil. Acela a fost punctul de turnură.
Doar că încă eram cu mentalitatea de start-up. E o mentalitate din care este foarte greu să ieși, după ce ai tras și ai strâns din dinți foarte mulți ani, e foarte greu să acepți că merge bine și că lucrurile se duc înspre mai bine, să nu lucrezi întotdeauna pe planul de urgență.
Pentru că la noi, indiferent cât de mult creșteau sau se stabilizau lucrurile, noi lucram pe planul de urgență. ”Ce facem dacă de mâine nu mai vindem nimic?” Asta era abordarea.
În 2019 ne-am dat seama că pentru a scala cu adevărat, este nevoie de o altă abordare. Adică, pentru a crește nu e suficient să te gândești la cel mai rău scenariu, trebuie să încerci să lucrezi și pentru scenariile pozitive.
Și acolo, într-adevăr, am început planificările și procesele, procedurile, să le creăm în ambele scenarii. Și pentru scenariul ”worst case scenario”, pe care încă lucrăm, dar și pe un scenariu pozitiv pe care lucrurile o să crească și o să fie toată lumea bine și există un final fericit.
Cum s-a resimțit pandemia în businessul vostru?
Ca un tren. Din toate punctele de vedere. În 2019, abia ne stabilizam cu creșterea, începusem să avem alte scenarii, să abordăm altfel problemele, să creștem, prinsesem rădăcini în piața de obiecte sanitare.
Începusem să ne facem remarcați în piață și să tot creștem în topul magazinelor online de nișă. Dar, în continuare, era problema de mentalitate, să ieșim din mentalitatea de start-up. Cred că încă o facem. Este un proces de lungă durată.
Noi am lucrat întotdeauna într-un mediu de lucru informal, colegii noștri de muncă ne devin prieteni la un moment dat, râdem, glumim, ne știm familiile, problemele…
Și 2020 a venit cu lockdown, ceea ce a pus o distanță între membrii echipei, care erau obșnuiți să lucreze cot la cot și ne-a pus în fața unei situații în care nu mai era întotdeauna altcineva care să ajute, dacă respectivul nu se descurcă.
Până să definitivăm toate departamentele, eram toți oamenii cu mai multe pălării. Și atunci nu te descurcai tu, te duceai să întrebi la contabilitate, te întorceai… și ne-am trezit într-o dimineață: toți lucram de acasă și am început să ne prindem urechile. În lipsa unor proceduri foarte bine puse la punct… noi aveam procesele puse la punct, dar nu procedurile din spate.
Era un moment în care mai voiam să luăm o persoană nouă. Dar cum să înveți persoana aceea nouă via online? Nu eram pregătiți pentru chestia asta. Ne-a luat pe nepregătite.
Între timp, a început să și crească foarte mult business-ul.
Lockdown-ul și faptul că oamenii stăteau mai mult în case i-a făcut să fie mai interesați de a-și crea un confort, de a-și îmbunătăți spațiul. Nu ieșeai nicăieri, stăteai 24 din 24 între aceiași metri pătrați și atunci toată lumea a vrut să-i facă mai confortabili. De aici și o creștere destul de subită. Nu știu dacă ar fi existat aceeași creștere și dacă pandemia nu-și intra în rol.
Aici nu cred că are nimeni vreun răspuns. Eu cred că a fost o combinație, cumva, și creșterea organică a brandului.
Dar și faptul că nu au mai putut să se plimbe prin magazine pentru o perioadă și, atunci, fiind împinși de la spate să facă proiectele mai repede, au fost nevoiți să comande online.
Părerea mea e că, pe de-o parte, pentru comerțul online în general, este un mare șut în fund ca pas înainte.
Mulți dintre cei care au comandat pentru prima oară la începutul anului trecut au revenit de-a lungul timpului pentru că au avut o experiență pozitivă.
Și asta e valabil pentru orice magazin online. Pentru că dacă prima ta cumpărătură online este o experiență pozitivă, vei mai încerca să comanzi online. Eu cred că a fost și o perioadă de foarte mare responsabilizare pentru toți jucătorii din e-commerce. N-am avut doar responsabilitatea clientului ”one time”. Cel puțin noi am încercat să ne asumăm responsabilitatea clientului care testează online-ul. Pentru că toți ne dorim ca online-ul să crească. Toți cei care lucrează în domeniu își doresc să scaleze.
Care a fost cea mai importantă lecție din această perioadă de pandemie?
Lecțile au fost multe. Cred că am învățat în acești doi ani mai multe decât am învățat toată viața de dinainte de a fi antreprenor. Cred că cea mai importantă este că trebuie să fii adaptabil. Este un singur mod de a rămâne în picioare și de a merge mai departe într-o lume care se schimbă atât de repede și atât de agitat cum se schimbă în ultimii ani.
Și tehnologie wise, și din punct de vedere al pandemiei, al curierilor, al producției. Și trebuie să faci față. Și aici este un punct la care, dacă nu ai lucrat până acum, e momentul să începi să lucrezi.
Cifra de afaceri pe 2020 a fost de peste 3 milioane de euro. Ce cifră aveți în 2021?
4,5 milioane de euro. O creștere de 50%.
Ce planuri aveți pentru 2022?
Avem planuri destul de puține. Este, cred, pentru prima oară în istoria NeaKaisă când încercăm să ne asumăm niște proiecte mai mari.
Primul dintre ele ar fi să ne mutăm cu birourile spre showroom, să facem un pas în laterală și spre zona de offline, ceea ce noi nu am făcut până acum. Toate cifrele și tot ce am realizat până acum s-a întâmplat numai în mediul online, fără un suport, efectiv, de showroom. Acesta este cel mai mare plan.
Iar în laterală vom lucra în continuare la automatizare, eficentizare, la modul de prezentare a informațiilor și a produselor către clientul final. Cu cât e mai mare piața pe care încerci să o atingi, cu atât și responsabilitatea e mai mare.
Ce sfaturi ai avea pentru un tânăr care acum visează ca în 2022 să intre în lumea afacerilor, poate chiar în online?
Să aibă așteptări realiste. Indiferent că vorbim despre online sau despre offline, mi se pare că cea mai mare greșeală pe care am făcut-o noi a fost să avem așteptări complet nerealiste.
Nu există ”din auzite”. Din nefericire, antreprenoriatul este pe bază de învățare. Și recomand tuturor să învețe de peste tot, să asculte povești, să citească.
Dar, în același timp, sunt multe greșeli pe care nu le poți face decât pe pielea businessului tău.
Iar pentru cei din online, să nu se lase descurajați și să trateze totul cu răbdare, având permanent același respect pentru clienți pe care l-ar avea dacă ar avea clientul față-n-față.