Un mic răsfăț, mai mult sau mai puțin pretențios, întotdeauna va fi o idee bună. David Alb a simțit potențialul pe care deserturile îl au pe piața din România și a transformat mica brutărie de familie într-un adevărat jucător pe piața dulciurilor.
În plus, cu un business care țintește o cifră de afaceri de 10 milioane de euro în 2025, David Alb se uită acum către piața mondială.
„Pentru cei care spun mereu că în România nu se poate, că e greu, să se uite la exemplele de oameni care au arătat că se poate. E simplu. Contează foarte mult la ce ne uităm pentru că întotdeauna putem să vedem într-un om atât partea bună, cât și partea rea. Întotdeauna putem să vedem într-o companie atât partea bună, cât și partea rea. Haideți să ne uităm la exemple de succes, cât se poate, în România”, spune David Alb, CEO Senneville, într-un interviu acordat spotmedia.ro.
De ce ai ales calea antreprenoriatului?
Eu am văzut în familie partea asta de antreprenoriat. Bunicul meu a fost angajat înainte de ’89 la fel ca toată lumea, un om cu nu foarte multă școală. După Revoluție, spiritul lui antreprenorial a făcut ca în scurt timp să încerce mai multe business-uri, de la vânzare de butelii la magazin alimentar. A încercat și o făbricuță de pufuleți și la un moment dat, a făcut o brutărie. Deși era un business foarte mic de familie, am văzut ce înseamnă să dai și de bine, și de rău.
În liceu am început primele mele activități antreprenoriale. Am început cu tot felul de comisioane pentru diferite firme – de la vânzări de asigurări, vânzări de publicitate. Așa am prins gustul banilor. Eu consider că banii trebuie să se învârtă și banii sunt cei care mișcă și business-urile.
Am avut cel puțin zece inițiative antreprenoriale de la firmă de cosmetice până la o firmă de brokeraj. Eu sunt un om nativ de network, un om de conexiune, un om de oameni și atunci mie mi-a plăcut totdeauna să vând lucrurile de care omul are nevoie prin conexiunea pe care o am. După mai multe inițiative am zis ”hai să preiau” (businessul – n. red). Mă atrăgea ideea de business de familie.
Era un business micuț și eu intervenisem de vreo două ori când au avut niște probleme și chiar am deschis un magazin-două pe la Timișoara, dar nu mă implicam constant.
Am plecat de acasă la 18 ani și îi mai ajutam din când în când pe părinții și bunicii mei, până când m-am hotărât în 2013 că vreau să fac ceva în domeniul ăsta. Am văzut că începea trendul cu prăjiturile. Ei făceau doar pâine la momentul respectiv. Am găsit niște oameni pasionați, doi români care s-au întors din Maroc unde au fost bucătarii casei regale, doi ingineri de la Cluj.
Ei au lucrat cu mine vreun an de zile și alături de ei am început zona asta de deserturi. Din 2014 am început efectiv, cu împrumuturi și toate resursele pe care le aveam, am făcut o extindere masivă a brutăriei pe care o aveau părinții mei, pentru că nu era nici pe departe spațiu suficient.
Am început cu niște locații și de acolo a început povestea. Am schimbat direcția de dezvoltare și am mers către zona de producție mare, către zona de vânzare la export, am făcut mai multe business-uri într-unul.
La ce valoare s-au ridicat investițiile pe care le ai făcut în companie de când ai preluat conducerea?
Eu am investit constant. Eu sunt un om care vrea să vadă că lucrurile se întâmplă și lucrurile cresc. Tot profitul pe care l-am generat în toți acești zece ani eu l-am reinvestit, uneori mai bine, uneori mai prost, pentru că așa e în viață.
Vorbim de milioane de euro investiți în timp. Brutăria în 2013 a avut o cifră de afaceri anuală de o sută de mii de euro. Și în 2015 deja făceam primul milion de euro, în condițiile în care în 2014, primul produs de desert vândut a fost pe 28 august.
Ce v-a determinat să faceți această schimbare?
În momentul în care am venit spre business-ul acesta am avut o discuție cu părinții mei, cu bunica mea și am spus că dacă preiau, eu preiau business-ul cu totul, pentru că la conducerea unui vas nu poate fi decât un om.
Ei m-au mai ajutat în continuare și chiar sunt foarte recunoscător, mai ales mamei mele, că m-a ajutat. Așa că am schimbat direcția business-ului către zona asta de deserturi pentru magazine și, din pandemie, de fapt acolo s-a întâmplat declick-ul cu adevărat, am intrat pe zona de retail și am început o creștere exponențială.
Anul acesta închidem cu vreo șase milioane de euro aproximativ, anul viitor avem un buget de zece milioane de euro cifră de afaceri și avem un buget de investiții de 16 milioane de euro pentru anul acesta, deja am început investițiile în prima fabrică în județul Hunedoara.
Ne concentrăm pe zona de produse refrigerate în primul rând pentru piața națională: facem deserturile clasice românești – amandine, savarine, eclere până la platouri de prăjituri și altele.
Ambalăm în atmosferă controlată, adică ambalăm într-un mod în care ne permite să putem face o logistică națională eficientă în acest moment.
Lucrăm cu patru retaileri mari: Profi, Mega Image, Carrefour, Kaufland. Avem și mai multe branduri în portofoliu și atunci în primă fază investim pentru zona națională să facem refrigeratele pe mai multe branduri.
Noi avem brandul nostru mainstream, care e și brandul nostru cu produse tradiționale, Arca. Avem brandul nostru cu produse produse superioare unde mergem și pe zona de inovație, Senneville.
Vom lista în toate toate hypermarket-urile Auchan din România eclerul Dubai, de exemplu, dar și la Profi și la Mega Image. El e pe brand-ul Senneville unde mergem cu zona de inovație, mergem cu zona de mousse-uri, avem niște produse mai deosebite.
Avem și o altă inovație, avem brandul Arca Natural, unde colaborăm cu un centru de cercetare de la Timișoara. Vrem să finanțăm niște produse la preț la raft de maxim 4 euro, produse care să poată să înlocuiască, de exemplu, micul dejun, să fie sănătos.
Un desert sănătos cu curmale, cu propolis, cu cătină, cu niște elemente care să aducă valoare nutritivă mare, carbohidrați puțini și zaharuri puține sau zaharuri din sursă naturală.
Am început cu produse vegane acolo, avem brownie vegan, avem carrot cake vegan, avem primele eclere proteice din România (conținut de proteine ridicat și cu conținut redus de zaharuri și fără zahar adăugat) deci putem acoperi prin cele trei branduri. Urmează să mai scoatem câteva branduri pe piață, atât piața națională cât și piața internațională, și atunci discutăm de prima fabrică care se concentrează pe refrigerate.
În fabrica numărul doi, care va fi gata în anul viitor, ne concentrăm mai mult pe zona de congelate și vom „ataca” piața europeană în primul rând și după aia piața mondială cu deserturi, de la torturi întregi până la felii ambalate individual, ambalate bulk. De acolo vom ataca și piața HoReCa din România și zona din piața din regiune pentru că HoReCa are nevoie de produs congelat, Orientul Mijlociu, America. Limita nu există.
Ați apelat la credite, la bănci pentru finanțare?
Din cei 16 milioane de euro avem și un proiect de 14 milioane de euro pe Tranziție Justă, din care opt milioane de euro sunt nerambursabile. Restul, diferența până la suma de 16 milioane sunt parte credite bancare, parte surse proprii, profit reinvestit.
Noi am avut un partener tradițional, dar care nu ne-a finanțat proiectul mare. Anul acesta am purtat negocieri cu nouă bănci ca să ajungem la cea care ne-a creditat, pentru că proiectul e foarte ambițios.
Ei se uită pe rezultatele financiare din 2023, când am avut o cifră de afaceri de până în 4 milioane de euro și noi ne-am dus cu un proiect de 14 milioane de euro, în primă fază, și n-am luat (finanțarea – n.red).
Care este obiectivul tău, ca antreprenor?
Eu în primul rând cred că m-am născut pe Pământul ăsta ca să fac ceva, cred că scopul meu e să mișc lucrurile înainte, vreau să fac ceva aici în România.
Și asta pe parcursul anilor a făcut bulgărele să crească, până când Dumnezeu a venit cu oportunitatea asta către noi care se numește Tranziția Justă, de asta și mutăm activitatea din Timiș în județul Hunedoara.
Pentru că acolo, cu ajutorul acestor fonduri, și într-o zonă în care există și un pic de șomaj, e o zonă defavorizată, avem alte perspective de dezvoltare pe zona asta de producție decât într-un oraș atât de dezvoltat precum Timișoara. Și atunci mutăm toată zona asta de producție cu scopul de a crea în România o fabrică de desert.
În cadrul proiectului numărul doi vom avea și o fabrică de clătite, prima fabrică de clătite industrială din România.
Sunt foarte atent la ceea ce își doresc clienții mei, și am urmărit marfa de unde vine.
Nu există un producător care să facă clătite la nivel industrial și vorbim de o piață de câteva zeci de milioane de euro, clătite care vin de oriunde de altundeva – Polonia, Benelux – dar nu din România.
Și atunci îmi doresc să fac fabrica în România, ca producător român, cu angajați români. În acest moment, lucrez cu 40 de expați, pentru că n-am găsit oameni.
Zona Timișoara este o zonă cu șomaj negativ, nu ai de unde să ai forța de muncă și îmi doresc să cresc aici. Și asta este inspirația mea. Am și eu doi copii, am o fată de patru ani și jumătate și un băiat de șase luni, Ilinca și Tudor, vreau să trăiască acasă, vreau să stăm aici.
Dacă facem ceea ce trebuie și împrumutăm din know-how-ul europenilor și aducem experți din străinătate, să aducem echipamente din străinătate și ne punem mintea la contribuție, cred că putem face lucruri frumoase.
Asta este inspirația mea și drive-ul meu și asta este ceea ce mă inspiră pe mine ca model de business.
Am citit mulți autori și urmăresc presa de specialitate, citesc despre antreprenoriat. Din fiecare poveste pe care am citit-o, de la Musk la Branson, pot să spun că am învățat câte ceva.
Nu pot să spun că din afară m-a inspirat cineva, pentru că fiecare om e diferit și fiecare context e diferit. Și atunci mai repede m-aș uita în România unde apreciez că români ai noștri, cum sunt de frații Pavăl de la Dedeman sau domnul Ciurtin care a vândut Lactalis, fabricile de de lactate, și acum dezvoltă brandul Verdino și alți asemenea lor care au văzut că se poate în România.
Cum vedeți viitorul industriei în care activați?
Eu cred că dacă ne adaptăm ca și antreprenori avem viitor în orice domeniu, nu doar în domeniul nostru.
În momentul în care a venit pandemia, era să falimentăm, locațiile noastre erau în mall-uri, făceam foarte multe evenimente private, și am fost la un pas de faliment în 2020.
Așa am început pe zona de online, după care am făcut pasul următor și am mers în zona de retail și lucrăm cu cei mai mari retaileri din România și vom lucra cu cei mai mari retaileri din lume să le vindem marfă, pentru că e o oportunitate fantastică.
Ne-am adaptat și am luat un dezastru și l-am transformat într-o binecuvântare și cred că dacă ne adaptăm, ca antreprenori și ca manageri, cred că lucrurile pot să arate foarte bine în orice domeniu.
Și, să spun punctual despre domeniul nostru, eu cred că piața de deserturi se dezvoltă pentru că toată lumea are nevoie de un „indulgence” (răsfăț culinar – n. red.). Într-adevăr, unii doresc produse mai sănătoase, alții doresc doar indulgence, dar noi suntem pregătiți cu brand-urile noastre să venim în întâmpinarea tuturor. Suntem pregătiți, într-o continuă mișcare și într-o continuă inovație, să mergem către client și să-i îndeplinim cerințele.
În felul ăsta cred că putem în continuare să scalăm business-ul nostru și să-l ducem atât în România la nivelul maxim – lider de piață – cât și în străinătate. Unde, fără niciun fel de problemă, cu o muncă asiduă, după ce devenim campioni aici, la noi acasă, cred că putem să putem să facem o figură frumoasă.
Care sunt planurile pentru extindere?
Dacă în România vrem să lucrăm cu toți retailerii și să fim prezenți cu toate brand-urile noastre în retail, planul nostru de afară este să participăm la târguri. În martie, am fost la târguri alimentare la Barcelona, în octombrie la Paris. Discutăm concret cu potențialii noștri clienți care sunt retaileri internaționali sau alte fabrici mari care își caută parteneri. Atacăm orice segment de piață pe zona de internațional pentru că, repet, cred că se poate.
Privind în urmă, care a fost cea mai importantă lecție de business? Care ar fi sfatul tău pentru un tânăr?
Unui tânăr care pornește pe drumul ăsta i-aș spune în primul rând să creadă în Dumnezeu.
Eu mă implic în acest moment în mai multe cauze alături de diferite universități unde sunt chemat să discut cu tinerii. Am fost anul acesta la unul dintre cele mai bune licee din Timișoara.
Îmi place să discut cu tinerii pentru că și eu am fost tânăr și știu ce înseamnă să nu te ia lumea în seamă, știu ce înseamnă să râdă de tine, să spună că de unde știi tu să faci chestiunea asta.
Cred că trebuie să avem încredere în Dumnezeu și cred că trebuie să avem încredere în noi și cu aceste două lucruri dacă le împletești, evident, cu multă muncă și perseverență, o să iasă bine.
„Se poate” în România?
Se poate, 100%. Se poate în România dar trebuie să muncim foarte mult. Există două variante în care poți să privești o problemă – poți s-o privești doar prin modalitățile prin care nu se poate rezolva sau poți să privești atâtea modalități prin care se poate rezolva. Eu am căutat să am în jurul meu doar de oameni care spun că se poate.
A treia chestiune care cred că e extrem de importantă e cea de învățare. Dacă nu învățăm continuu și nu ne perfecționăm continuu, e mai greu. Eu particip la cel puțin două cursuri pe an, citesc atât cărți cât și presă de specialitate, podcast-uri de calitate, particip la tot felul de evenimente în care îmi place să văd live oameni care au ceva de spus. Eu cred că dacă împletim chestiunea asta de credință în Dumnezeu și învățarea continuă, cred că putem să facem treabă.
Pentru cei care spun mereu că în România nu se poate, că e greu, să se uite la exemplele de oameni care au arătat că se poate. E simplu. Contează foarte mult la ce ne uităm pentru că întotdeauna putem să vedem într-un om atât partea bună cât și partea rea. Întotdeauna putem să vedem într-o companie atât partea bună cât și partea rea. Haideți să ne uităm la exemple de succes, cât se poate, în România.
Să nu uităm că motorul economic al României sunt firmele antreprenoriale și asta este o chestiune clară, dovedită pe cifre din PIB, și atunci dacă ne uităm la cei care fac, pe mine asta mă inspiră.