Investiția în „verde” este o alegere cu mize mari în viitor, dar și în prezent deja. Cristian Anghel a investit în urmă cu 16 ani 8.000 de euro să facă grădini și azi conduce un business de 1,5 milioane de euro prin care și-a propus chiar și să înverzească toată România cu grădini pe acoperișuri și să facă „urban farming” în București, ca în țările civilizate.
„La momentul respectiv am reieșit cu un partener la Arena Leilor și, da, ăsta a fost primul imbold de a face lucruri bune și mărețe. Pentru că cineva a avut încredere în mine și a investit în businessul și în viziunea mea de atunci. Lucrurile bineînțeles cred că s-au schimbat destul de mult de atunci până acum, au trecut vreo șaisprezece ani și acum este deja o firmă super stabilă, un business care a crescut organic”, spune Cristian Anghel, fondatorul Arta Grădinilor, pentru spotmedia.ro.
Cum era businessul la început?
La începuturi aveam o echipă foarte mică, doar de câțiva oameni și făceam eu foarte mult și lucram eu pe teren foarte mult și eram eu omul care le făcea pe toate, de la marketing, planificare lucrări, contabilitate primară, mecanic, instalator. Acum lucrurile s-au schimbat.
Până la urmă asta înseamnă business: să poți scala, să poți avea viziuni, să poți avea predicții pe termen lung și să știi de fapt unde vrei să ajungi.
Cât ați investit în acest business?
Investiția inițială a fost de 8.000 de euro împreună cu un asociat și astăzi a ajuns la un business de 1,5 milioane de euro pe an.
Cum a influențat pandemia cererea în materie de amenajare de grădini?
Într-adevăr în pandemie ne-a mers foarte bine pentru că în pandemie oamenii s-au relaxat, au început să se plictisească acasă, au început să aibă idei despre renovări și involuntar a ajuns și la capitolul schimbări în grădină. De la pandemie încoace am depășit pragul de un milion și de atunci îl ținem an de an.
Care a fost cel mai ieftin și cel mai scump proiect la care ați lucrat?
Cel mai mare proiect a fost de aproximativ 600.000 de euro. A fost un proiect care ne-a ținut ocupați o bună parte din anul respectiv. A însemnat 60% cifră de afaceri pe anul respectiv, a fost o școală privată. La polul opus, am avut lucrări și de 2.000 de euro.
Nu este relevantă suma, pentru că poți face o lucrare de 2000-3000 de euro unui CEO al unei mari companii, iar peste un an te poate suna că are un proiect de 200.000 de euro și atunci trebuie luate în seamă cam toate lucrările. Din păcate, noi nu prea mai ținem pasul pentru că firma are un număr de angajați mediu, 23-25, și atunci trebuie să ne limităm cumva pentru că nu avem un plan de scalare extraordinar în imediata apropiere.
Există așadar cerere pe piață și concurență în acest moment?
Absolut. În România în momentul de față din ultimele cercetări pe care le-am făcut sunt 1.800 de firme de amenajări grădini, parcuri și spații verzi. Este un domeniu cu un potențial foarte mare de creștere pentru că oamenii încep să se plimbe, încep să viziteze țări civilizate, Franța, Germania, țări cu o istorie în peisagistică și atunci când se întorc vin cu idei noi, cu imboldul de a-și renova grădina. Încă este un domeniu la început, chiar dacă grădinăritul a început de vreo 25 de ani la noi în România, este un domeniu cu un potențial uriaș.
Se construiesc foarte multe imobile, oamenii au început să devină deschiși la soluții mai avangardiste cum ar fi acoperișurile verzi sau grădinile verticale, niște soluții cu costuri destul de ridicate. Dacă vorbim de grădini verticale 700-1.000 de euro chiar, pe metru pătrat, adică este unul dintre cele mai scumpe finisaje.
Apar fel și fel de proiecte imobiliare care au început să țină seama destul de mult de spațiul verde, au început să vadă că spațiul verde vinde. Oamenii când se mută la un apartament într-un cartier rezidențial se gândesc de două ori dacă au un parc în proximitate, dacă au o piscină, dacă au spații de relaxare ș.a.m.d.
Și deja cartierele rezidențiale noi, cel puțin în zonele importante din orașele mari, au început să adopte destul de mult partea de „verde” și să investească destul de mult.
Cum funcționează ideea de „verde”, spre exemplu, în București, un oraș cu soare puternic și temperaturi insuportabile?
Tot ce înseamnă proiect de acoperiș verde se face cu sistem de irigații automatizat. În perioada asta atât de instabilă climatic vorbind nu putem să ne permitem să facem un proiect de 100.000 de euro și să nu ne asigurăm că va fi viabil pe termen lung. Fără irigații nu prea se mai poate. Încercăm bineînțeles să găsim soluții să diminuăm atât costurile, cât și atât impactul asupra naturii cu o reducere semnificativă de apă, dar chiar și așa trebuie să avem un backup.
Acoperișurile verzi reprezintă o soluție din ce în ce mai căutată pentru că ele au o importanță majoră și la reducerea de costuri, în special costurile de energie. Acoperișurile verzi devin de fapt un strat de protecție și un strat de termoizolație pe viitoarea clădire oriunde am face-o. Într-adevăr sunt niște costuri inițiale puțin mai mari pentru execuția lor, dar pe termen lung, în 5-6 ani, acoperișurile verzi își scot investiția doar prin reducerea costurilor de energie.
Tot în marile orașe se începe să se poarte agricultura pe acoperiș. În Paris, spre exemplu, se cultivă legume, fructe bio și livrează local. E o tendință? Vom vedea mai multe astfel de inițiative?
Chiar în aceste în această perioadă noi ne pregătim cu un program, sperăm noi să-l implementăm ușor, ușor, la nivel național. În urmă cu două săptămâni am vizitat niște blocuri din București unde situația este destul de rea. Marea majoritate a blocurilor – vorbim cel puțin de blocurile comuniste – au hidroizolație foarte proastă, o hidroizolație care de a lungul anilor s-a deteriorat foarte, foarte mult. Spații verzi pe lângă blocuri nu mai sunt așa de multe și atunci noi am gândit un program de „urban farming”, că de fapt despre asta vorbim, ferma urbană sau grădina urbană, binecunoscută în țările civilizate.
Încercăm să ne apropiem de autorități și să venim cu un plan de dezvoltare pe pe clădirile citadine. O grădină urbană pe acoperișul unui bloc are niște avantaje absolut majore.
Provocarea noastră este de fapt de a distribui această informație cât mai mult la nivel național și la nivel de asociații, oameni care să înțeleagă că în momentul în care tu ai pus niște elemente care-ți acoperă acea hidroizolație, deja totul devine un strat de protecție asupra hidroizolației.
Și în momentul de față foarte multe blocuri au probleme de hidroizolație și foarte multe asociații revin cu lucrări de reparații pe aceste hidroizolații, constant, din trei în trei ani, pentru că razele UV atacă în mod direct materialul hidroizolator și atunci intervine deprecierea lui și, pe termen lung, trebuie să se intervină constant la câțiva ani pentru reparații.
În cazul în care deja creez o grădină urbană pe aceste acoperișuri, vorbim și de elemente suprapuse, de alei cu pavaj ușor și atunci toate aceste lucruri acoperă stratul de membrană și membrana nu mai necesită o recondiționare constantă. Acea membrană poate rezista fără probleme până la douăzeci de ani fără niciun fel de intervenție.
Al doilea aspect este faptul că, odată ce ai făcut o grădină urbană pe un acoperiș, cei de la ultimul etaj vor avea o protecție suplimentară contra razelor de soare pe timpul verii și frigului pe timpul iernii. Adică ei vor fi mult mai protejați și automat costurile lor se vor reduce semnificativ.
Al treilea mare avantaj este, bineînțeles, eliminarea din efectul de seră care s-a mărit din ce în ce mai mult în ultimii ani. Vara, pe un acoperiș sunt 45 de grade. Acest lucru s-ar diminua cu până la zece grade fără niciun fel de problemă pentru că materialul hidroizolator, preponderent bitum, atrage foarte mult raza solară și menține căldura în el.
Un alt aspect e timpul liber și recreerea. Oamenii, cel puțin în mediile urbane, nu mai știu foarte foarte bine ce înseamnă timpul tău personal. Majoritatea se învârt în jurul tehnologiei. Că te duci la un film, vorbim de tehnologie. Că te duci la un parc de distracții, vorbim de tehnologie. Totul se învârte astăzi în jurul tehnologiei și oamenii cumva au nevoie să se apropie din nou de natură.
Poți citi o carte într-o grădină urbană, poți planta niște ardei într-o grădină urbană, poți să-ți faci propriul compost într-o grădină urbană, poți să stai la soare într-o grădină urbană, pe acoperiș poți să îți petreci un timp afară în proximitatea spațiului tău de locuit, doar la două minute, urci câteva etaje și te duci ca într-un parc, doar că nu te va deranja nimeni. Parcurile fiind puține, toată lumea are tendința să iasă în parcuri cu biciclete, muzică tare, aglomerație.
Asta se întâmplă pentru că la noi parcurile nu au fost gândite direct proporțional cu numărul de locuitori. Parcurile astăzi au rămas din ce în ce mai puține și atunci cred că grădinile urbane ar fi o soluție extraordinară pentru toți cetățenii mediului urban.
În cât timp vom vedea și noi astfel de grădini urbane?
În București este posibil să vedem chiar anul ăsta, în 2025, noi așa sperăm. Avem deja niște discuții cu autoritățile, problema intervine cumva la ce înseamnă asociație de locatari și întotdeauna trebuie să găsești comunități deschise la acest tip de concept. Noi, neavând o cultură și neavând o educație în acest sens, momentan trebuie să facem informare și educare, pentru că oamenii trebuie să înțeleagă toate beneficiile ce pot fi aduse de o grădină urbană. Deocamdată sunt destul de sceptici cu privire la aceste aspecte. Întotdeauna se gândesc că de fapt grădina urbană le va crea probleme, cu toate că este cu totul și cu totul invers. Dar semnele sunt bune.
Ce alte planuri mai aveți și ce v-ați propus, pe termen lung?
Aș vrea să înverzesc toate blocurile din România. Viziunea oricum merge în aceeași direcție, încercăm să ne ținem de planuri. Din păcate ne mai apar și alte planuri adiacente business-ului, vrem să facem și un centru educațional în direcția asta. Dezvoltăm un spațiu multifuncțional unde vrem să se petreacă tot felul de activități în grădină, un fel de „grădină comunitară” într-o comunitate din apropierea Bucureștiului. Suntem acum la faza de atragere sponsori și susținători ai acestui proiect.
Care a fost cea mai mare provocare în tot acest business?
Dat fiind faptul că este un business strâns legat de sezon, strâns legat de anotimpuri, și strâns legat de vreme, atunci această provocare este una constantă. Din păcate, nu putem schimba nimic la ea și nu putem scăpa de ea. Și atunci, măcar un lucru bun este că am început să avem o predictibilitate referitoare la sezoanele cu activitate redusă și încercăm să ne adaptăm. Dar pe termen lung asta va fi întotdeauna provocarea noastră, provocare care a existat din prima lună până astăzi și până când se va termina această activitate.
Care sunt oportunitățile pentru un astfel de business în România?
Oportunitățile sunt uriașe. Există o expresie care îmi place foarte mult: dacă nu găsești o oportunitate atunci creează-ți-o. Acest domeniu este în plină expansiune. Bineînțeles că este strâns legată economie, dar are perspective foarte mari.
Care ar fi sfatul pe care l-ai da unui tânăr care pornește astăzi într-un business ca acesta, care visează să amenajeze grădini și să înverzească Bucureștiul?
Uite, eu am doi băieți, sunt aproape adolescenți și nu mi-aș dori niciodată ca acest business să-l las lor. Este un business foarte greu. Bineînțeles că există posibilitatea să faci acest business, dar este un business care se bazează pe factorul uman foarte mult, în general pe muncitori. Sunt oameni care nu prea au viziune, sunt oameni care nu prea au simț de răspundere în zilele noastre, în general. Din păcate, încasările pe astfel de proiecte nu generează un profit atât de mare cât să motivezi foarte mult factorul uman.
Este un business greu, un business cu mult efort fizic, ce presupune investiții foarte mari pe termen foarte lung, pentru a-ți achiziționa tot felul de utilaje. Adică imaginează-ți că această companie, așa cum o văd eu, ar trebui să aibă utilaje de 5 milioane de euro. Ca să faci acești 5 milioane de euro trebuie să tragi foarte mult, efort fizic foarte mare să acumulezi aceste sume și deja când ajungi la aceste sume ai obosit. Este un business pe care, din păcate, nu poți să-l scalezi foarte mult, doar în cazul în care lucrezi cu autorități.
Noi lucrăm foarte mult pentru antreprenori și pentru firme private, am renunțat să lucrăm pentru persoane private de câțiva ani de zile. Marea majoritate a proiectelor noastre sunt spațiile verzi din jurul unor bănci, spațiile verzi din jurul unor hipermarket-uri, spațiile verzi din cartiere rezidențiale. Ele sunt publice, dar beneficiarul final este privat. Acolo găsim factori de decizie mult mai deschiși și mult mai doritori în sensul ăsta.
Este o activitate grea, foarte grea. Dacă mâine ar trebui să fac un business și aș putea să aleg, n-aș mai alege acest tip de business.
Bineînțeles că vine și cu avantaje: lucrezi în natură, întotdeauna afară, nu ești legat foarte tare de tehnologie, nu ești legat de un calculator zilnic opt ore, nu ești legat de spații închise, interacționezi foarte mult cu oamenii, poți să-ți dezvolți abilități de design. Sunt, bineînțeles, o mulțime de aspecte pozitive pentru care merită să investești într-un astfel de business.