Cele mai bune idei se nasc după nenumărate încercări, iar George Grama este unul dintre exemplele concrete că perseverența este calea sigură către succes. Dacă în urmă cu zece ani el revoluționa piața lansând aplicația Star Taxi, astăzi plusează și revoluționează piața de navigație cu Atlas Navi, aplicația care folosește puterea camerei de filmat pentru a automatiza funcții pe care Waze, spre exemplu, le așteaptă exclusiv de la utilizatori.
”Practic, noi am venit cu o idee destul de nebună. Că poți folosi camera de pe spatele telefonului, ținut în parbriz, să vadă drumul și să înțeleagă în timp real ce se întâmplă pe drumul ăla. Dacă e trafic pe fiecare bandă, dacă sunt locuri libere de parcare pe dreapta, dacă se aglomerează drumul. Dacă ai mai multe mașini în față. Dacă e poliție, dacă sunt accidente, drumuri închise, gropi și altele în viitor pe care noi le putem dezvolta”, povestește George Grama, fondatorul Atlas Navi și antreprenor cu experiență în industria mobilității, într-un interviu acordat spotmedia.ro.
Astfel, aplicația adună un număr uriaș de date, de 100 de ori mai multe decât alte aplicații de navigație din acest moment, iar bunăvoința șoferilor de a captura aceste imagini nu rămâne nerecompensată. Cu un design de joc video și potențial de câștiguri cripto, Atlas Navi a atras deja atenția marilor constructori auto, iar viitorul aplicației pare a fi pe bordul celor mai noi mașini ce vor porni la drum în următorii ani.
Ideea ”nebună”, este, de fapt, o sclipire ca multe altele din trecutul tânărului care a căutat mereu să-și pună în valoare spiritul antreprenorial atât în țară cât și în alte colțuri ale lumii.
”În IT, recunosc, e calea ușoară”, povestește George Grama, la mai puțin de două luni de când a lansat aplicația în care a investit peste două milioane și jumătate de euro.
Cum s-a născut pasiunea ta pentru tehnologie?
Cred că a venit de la părinți. Ambii părinți au fost profesori de matematică, mama și de informatică, și am avut acces de mic la calculator. De acolo a început. Eu am copilărit și la Azuga destul de mult înainte să mă duc la liceu în Brașov. În vremurile alea nu prea aveai la ce să te uiți la televizor și te cam refugiai în calculator. Au fost niște vremuri în care te jucai, desfăceai calculatoarele, mai schimbai o placă de bază. Chiar era o dorință sinceră de a învăța să faci ceva cu mâinile tale.
De fapt asta mă motivează cel mai mult. Să realizez un produs cu mâinile mele, sau în echipă, dar după aia să văd că este ceva util. Că ajunge în mâinile cuiva și i se pare util ce am construit. Asta mă motivează, pe lângă ce potențial există în IT, e o satisfacție foarte mare să știi că ai construit ceva care e folosit de alți oameni.
Așa m-am hotărât să dau la mate-info la liceu, mi-a plăcut, dar nu pot să zic că eram cel mai bun programator de acolo. Îmi plăcea mai mult să gândesc ideea, să o construiesc (…). Am vrut să dau la Automatică dar până la urmă n-am mai aplicat pentru că mi s-a oferit șansa să studiez management în afară și datorită părinților mei care m-au sprijinit. Să zicem că am ales o variantă destul de safe. Dacă faci management poți să te duci și pe marketing și pe finance, poți să faci și IT, mai multe. Dar n-a fost un drum foarte ușor.
Dorința alor mei era să mă duc într-o corporație și să lucrez acolo și să avansez și să iau o cale mai sigură, în niciun caz antreprenoriat, unde nu știi dacă firma va supraviețui încă un an sau nu. Am încercat asta în Anglia, dar nu era pentru mine. Mi se părea un mediu foarte rigid.
Pe mine m-a pasionat, însă, antreprenoriatul. Tatăl meu s-a lăsat de meseria de profesor de matematică la un moment dat și a intrat în antreprenoriat și avea perioade bune și perioade foarte rele, suișuri și coborâșuri, dar erau anumite aspecte care îmi plăceau. Vedeam că asta îmi doresc dar nu eram sigur.
Ce te-a determinat să te întorci în țară?
Am studiat în Marea Britanie, am făcut un an de practică la Ernst&Young, în Londra, am făcut audit financiar pe fonduri de investiții listate la bursă, foarte interesant… însă era totul foarte strict și nu mi s-a părut că mi se potrivește.
Puteai să avansezi, să ai o carieră relativ sigură. O viață teoretic liniștită, dar cu foarte multă muncă. Nu mi s-a părut că e pentru mine. Tipul meu de personalitate e mai mult spre a inventa chestii și mi-am cam dat seama de asta la un moment dat. Și căutam oportunități în toate direcțiile.
Când am terminat studiile am mai stat acolo un an, am pus bazele unei firme de transport cu autocare pentru studenți pentru a-i duce la cluburi care erau prea departe de campusurile lor și de a-i aduce înapoi. Aveam evenimente la care duceam cinci autocare pline, 200 și ceva de studenți. A mers destul de ok.
După aceea am zis că România este pe o cale de modernizare, abia intrasem în UE în 2007… Am vrut să mă întorc în țară, mi se părea că sunt o grămadă de oportunități, mi-aș fi dorit să fac și aici ceva, lucruri pe care le văzusem dincolo. Și am deschis nișe francize de spălătorii auto. Au mers un an și jumătate. Criza din 2008-2009 ne-a lovit pe noi puțin mai târziu.
Spre 2010 nu prea mai era o prioritate pentru oameni, la vremea aceea, să își spele mașina săptămânal. Mi-am dat seama că nu îmi făcusem temele foarte bine iar după un an și câteva luni am închis.
A fost o experiență bună, primul meu pas oficial către antreprenoriat. Tot atunci m-am decis că nu mai vreau să fac ceva fizic. E foarte greu. Și să ai un restaurant mi se pare riscant.
În IT, recunosc, e calea ușoară. Poți să încerci 10 idei și să prindă una. Și, dacă a prins, ceea ce ai construit tu în șase luni poate să fie după aceea scalabil. Că ai 1.000 de utilizatori sau 100.000, diferența e minimă pentru tehnologia respectivă, ca și impact. Ori, ca restaurant de exemplu, nu poți să ai 1.000 de clienți astăzi și 100.000 de clienți mâine. Că n-ai loc, n-ai oameni, n-ai furnziori… Și atunci, cumva, scalabilitatea asta a IT-ului mi-a plăcut. Plus că sunt oameni foarte talentați aici în România, foarte buni.
Atunci am făcut un site de daily deals că era destul de la modă în perioada aceea, a fost al doilea din România, se numea Group Deals. L-am lansat, a început să meargă bine, a început să facă 2.000-3.000 de euro profit pe lună, și eram numai eu, practic. Am angajat niște oameni, am luat finanțare, a mers vreun an și ceva până s-a dus febra cupoanelor și deal-uri la tot felul de pizzerii și saloane. Atunci am zis ”hai să ne uităm la altă idee”.
Cam… eșecuri, aș zice. Experiențe. Am învățat din ele, dar nimic nu ducea acolo unde îmi doream.
Și atunci am început să lucrăm, împreună cu un cofondator, la Star Taxi.
Cum a fost experiența Star Taxi?
Văzând ce s-a întâmplat cu site-ul de cupoane mi-am dat seama că dacă vrei să faci un proiect de succes în IT, și în România și în afară, îți trebuie finanțare. Îți trebuie oameni care să lucreze șase-nouă luni la el și îți trebuie mai ales bani de marketing. Și nu mai voiam să încep un produs care, dacă nu investești 10.000 de euro în marketing, pică. Dar dacă ai fi avut 10.000 de euro ar fi crescut cine știe cât. Niciodată nu știi dacă 10.000 de euro sau 100.000 de euro.
Dar am pornit de la ideea că punem pe hârtie totul, cam cum am vrea să funcționeze și luăm finanțare înainte să ne apucăm. Împreună cu un prieten foarte bun, cu Florin (Florin Stoian n.red.), ne-am dus la investitori, am luat finanțare de dinainte, ne-am apucat să lucrăm. Ne-a luat vreo nouă luni să lucrăm la aplicațiile alea și le-am lansat prin 2012.
Și din start a fost o cu totul altă experiență. Am făcut marketing pe radio, în presă, Facebook Ads. Îți dădeai seama din start că e ceva ce oamenii vor. Veneau download-uri încontinuu. Oamenii dădeau către alții, veneau șoferii care se înscriau la noi. A fost o experiență unică.
Am luat 1.500-1.700 de smartphone-uri de la Vodafone, am făcut contract pe trei ani, plus SIM-uri de internet cu încărcătoare de mașină să le dăm șoferilor de taxi. Pentru că în 2012 nu aveau și nu voiau să investească neapărat. Și degeaba poți să comanzi tu, dacă șoferul nu are telefon de unde să ia comanda.
Am luat vreo 1.700 de telefoane. Ne era și teamă de acel contract, că le-am luat în rate, practic. Veneau cutii mari: configurează-le, încarcă-le, pune aplicația pe ele. Dar șoferul acela lua comenzi de la tine, era cumva investit și el în proiect. Și a mers extraordinar de bine. După primele luni vedeai multe download-uri. După două luni aveam câte 20.000 de comenzi pe zi, numai în București. A mers bine, ne-am extins în țară, am deschis birouri și la Iași, și la Brașov, mi-am pus toate firmele de taxi în cap, ne-au dat în judecată… Am deranjat niște oameni. Ce făceau ei cu 30 de dispecere pe tură, noi făceam prin aplicație. Noi n-aveam costurile lor și asta e puterea internetului și a software-ului, e foarte scalabil.
A urmat apoi un exit de succes.
Da, în 2015, eu și cu asociatul meu am vândut firma respectivă. Între timp, noi oricum lansasem și în afara țării sub numele de Mondo Ride, am fost în Arabia Saudită, în Suedia, în Italia, în Ungaria. În Arabia Saudită și în Dubai au mers cel mai bine. Am găsit un fond de investiții care a vrut să preia operațiunile și participațiile noastre la ambele. Și atunci ne-a prins destul de bine că deja trecuseră vreo patru ani de când munceam încontinuu la asta și creștea. Dar obosisem și ni s-a oferit șansa și am zis hai să mai luăm o pauză, să vedem ce și cum.
Privind restrospectiv, cred că puteam să mai facem (ceva – n. red.), Glovo s-a fondat în 2014, Uber Eats mai târziu…
Drumurile te-au dus în altă direcție.
Exact.
După aceea eu m-am mutat în Los Angeles. Am zis că eu vreau să încerc acolo. San Francisco, Los Angeles, acolo e centrul, voiam să văd ce urmează. Am zis că o să stau câteva luni, un an, văd eu.
Am intrat în niște cercuri de antreprenori în software și, la un moment dat m-am dus la un eveniment, m-au invitat să vorbesc despre mediul antreprenorial din Europa, pentru ei era ceva foarte ciudat. Cu finanțări foarte mici, cu investitori care vin și îți spun ”ce idee super ai, îți dau eu 50.000-100.000 de euro dar îmi dai 70% din firmă”, din prima. Cam așa funcționa la noi, pe atunci. În afară nu e așa, cu siguranță.
Am fost la niște evenimente, am prezentat ce făceam, și, culmea, au venit niște oameni și au zis ”auzi, noi avem nevoie de software de genul ăla pe care l-ați făcut voi în trecut, poți să mai faci?”. ”Da, dar trebuie să-l rescriu”. Că n-aveam voie, odată ce vândusem, vândusem cu cod, cu proprietate intelectuală, cu toate cele. Și atunci am refăcut o echipă de software în România, am venit în țară, și după aia am început să vindem software de transport, practic, pentru oricine vrea să-și lanseze Uber sau Glovo, dispecerizare de taxiuri, de ambulanțe private, de bodyguarzi, de toate.
Și am început să facem, practic, o singură platformă din care toate astea erau un fel de ramificații și să oferim softul ăsta cu licență. Nu te mai costa 200.000 de euro să-l dezvolți tu de la zero, ci veneai la noi și ne plăteai lunar un abonament și era foarte simplu. Noi în două săptămâni puneam un Uber pe piața din Liberia, Malaezia. Ne mișcam foarte repede și a început să meargă businessul. Făceam același lucru dar le ofeream softul ăsta altora, nu mai stăteam noi să lansăm.
A mers foarte bine, la un moment dat am investit, am zis: ”Care e viitorul în transporturi?” Ne-a plăcut foarte mult ideea de mașini autonome, cu ce urmează, prin 2017-2018 era o nebunie din asta: ”vin mașinile autonome în 2020 și o să avem zece milioane de mașini autonome pe străzi”. Suntem în 2022 și nu e niciuna încă.
Acolo am crezut noi că e viitorul, am investit în două mașini din alea, le-am echipat cu senzori, le-am dus la firme să le modifice frânele și toate cele. Practic, ne jucam.
Pe una dintre ele poți s-o controlezi cu joystick de la distanță. Ca o mașină din aia mică, de jucărie, pe care o controlezi din telecomandă, doar că e foarte mare. Poți să deschizi, poți să schimbi vitezele, poți să semnalizezi, tot. Poate să și meargă, dar nu e așa sigur pe străzi.
Dar noi eram o firmă mică, 10-11 oameni atunci… Au venit niște programatori în State, am stat acolo, am lucrat pe mașinile alea, am făcut niște demonstrații. Ne-am dat seama că suntem prea mici, că e prea devreme. Și am zis ”hai să vedem să facem ceva productiv”. Și așa, cumva, neglijasem celălalt business de aplicații de mobilitate.
Însă, ce am observat a fost că mașinile astea au niște senzori foarte avansați, dar au și camere. Și camerele respective încearcă să detecteze mașini, pietoni, semafoare, bandă, toate astea. Și ne-a picat fisa, cumva, că datele alea pot fi folosite pentru trafic. Adică dacă toate mașinile ar putea să dea datele alea: e drumul închis, e trafic mai mult…
Noi ne-am dat seama că aplicațiile de navigație de la momentul respectiv, și acum, se bazează doar pe GPS-ul din telefonul tău. Și în funcție de viteza cu care te deplasezi, diferența de coordonate GPS, ei își dau seama dacă ești în trafic, dacă stai pe loc și extrapolează – e trafic aici sau nu e trafic. Și de obicei merge destul de bine, sunt destul de exacte.
Noi am spus ”ok, dar dacă am putea să avem o cameră în mașină” -mai târziu ne-am dat seama că putem să folosim camera de pe smartphone că e mai normal – Dacă ai putea să ai asta, ai putea să ai mai multe date. E ca și cum ai avea ochi care privesc șoseaua mereu și orice detectează care ar putea să impacteze traficul și pentru alții se transmite la rețea și, implicit, alți șoferi care trec pe acolo văd problemele alea.
Practic, funcția manuală de la Waze, prin care tu raportezi lucruri, dar făcută automat și de la toți șoferii. Că la Waze doar 1-2% raportează ceva lunar. Am cunoscut persoane care raportează zi de zi, am cunoscut persoane care nici nu știau că pot să raporteze că e poliție undeva. Și acela a fost momentul în care am realizat că e ceva cu potențial.
Problema era că iarăși trebuia să lucrăm un an-doi, să înțelegem ”cu ce se mănâncă”, și nu ne permiteam la momentul ăla. În 2019 nu credeam că avem noi resurse s-o ducem.
Și atunci am aplicat la niște fonduri europene de inovare în IT pe care, din fericire, le-am luat la primul proiect scris. Și aia ne-a ajutat foarte mult. Că ne-am luat și hardware, am avut și sprijin pe partea salarială, o componentă acolo, a trebuit să punem și noi bani, dar ne-a ajutat foarte mult, mai ales că imediat după aceea a venit pandemia, în 2020. Ei ne-au aprobat proiectul la un an după ce am aplicat. Și atunci am început să lucrăm cu adevărat, focusați numai pe asta. Ceea ce a fost super, că n-am pornit de la zero să ne sufocăm financiar după șase luni. Mai ales în pandemie.
Chiar sunt recunoscător pentru fondurile astea care vin în România. Cine poate să le ia, chiar le-aș recomanda oricui. Nu e ușor, dar sunt bani gratis.
Însă a venit pandemia și, noi fiind cu software-ul nostru de transporturi, încă mai aveam clienți care plăteau lunar. În aprilie 2020 ni s-au închis 80 și ceva la sută din contracte. Toată lumea ne-a sunat și ne-a zis ”nu mai vreau că vine pandemia, nu mai iese nimeni din casă”. Dacă nu ar fi fost fondurile europene, sigur ne-am fi închis.
Cum s-a născut Atlas Navi?
Am aplicat la proiectul acela pe fonduri europene, era proiect de cercetare în urma căruia trebuia să iasă tehnologia asta de la Atlas Navi. Am ajuns (la ea – n.red). Doi ani a durat totul.
Practic, noi am venit cu o idee destul de nebună. Că poți folosi camera de pe spatele telefonului, ținut în parbriz, să vadă drumul și să înțeleagă în timp real ce se întâmplă pe drumul ăla. Dacă e trafic pe fiecare bandă, dacă sunt locuri libere de parcare pe dreapta, dacă se aglomerează drumul. Dacă ai mai multe mașini în față. Dacă e poliție, dacă sunt accidente, drumuri închise, gropi și altele în viitor pe care noi le putem dezvolta.
Și am lucrat foarte mult pe partea asta, că algoritmii ăștia nu sunt foarte complecși ei, adică se pot face, se pot dezvolta. Problema este să-i pui să meargă pe telefon. Pentru că trebuie să optimizezi atât de mult consumul de energie pe telefon, pe smartphone-uri, cu toții știm că dacă mergi cu o aplicație de GPS și aia consumă destul de mult. Bine, ești în mașină, ai cablu de încărcare, dar oricum, vara – mai ales pe Android – se cam încinge telefonul…
Noi am zis că – pe lângă faptul că noi vrem să construim o aplicație de navigație mai bună, cu mai multe date, teoretic mai eficientă – noi avem de cel puțin 100 de ori mai multe date per kilometru comparat cu alte aplicații de navigație.
Și atunci am zis: ”Asta e fain, dar poate utilizatorul n-o să vadă asta din prima, mai ales că nu avem suficienți utilizatori la început. Hai să vedem ce altceva mai putem pune în ea”. Și am băgat partea asta de înregistrare video, poți să înregistrezi drumul, dacă vrei. Tu poți s-o folosești și ca aplicație simplă. Adică nu trebuie neapărat cu camera să privească spre drum. Numai unii șoferi o folosesc așa.
Dar dacă faci aia, ești recompensat, primești niște tokeni care sunt un fel de monede cripto pe care le emitem noi.
Dar am zis hai să băgăm niște funcționalități care ne-ar fi plăcut nouă și pe care alte aplicații nu le aveau. Am stat, am verificat toate forumurile de la alte aplicații de navigație, toate review-urile. Ne-am dat seama cam ce vor utilizatorii, am adăugat partea de călătorii în grup: dacă mergem la schi în Austria, suntem șase mașini și ne pierdem unii de alții, poți să te vezi pe hartă, poți să vezi pe unde a luat-o respectivul și poți să vorbești cu o funcție de walkie talkie.
Am introdus live streaming, unde, iarăși, dacă eu merg spre mare și e un apus frumos sau văd niște urși pe la Sinaia, pot să apăs un buton și se face live stream către prietenii mei direct din ce vede camera telefonului.
Și asta, corelat cu Instagram, pe rețelele sociale unde oamenii postează destul de mult din mașină. Ajungând și la partea asta, întotdeauna mi s-au părut puțin prea puțin interesante săgețile alea care îți arată pe hartă. Și am zis ”eu vreau să pui ca în jocurile alea video, ca în Need for Speed sau GTA”, să-ți configurezi tu mașina ta, să ai tu 3D acolo. Că-ți place ție Ferrari sau Skoda sau Dacia sau ce vrei tu, poate să fie mașina ta reală sau poate să fie mașina visurilor tale, nici nu contează. Sunt mulți oameni care sunt pasionați de mașini și am zis ”hai să le punem un model 3D acolo”. Să-și schimbe culoarea, să și-l customizeze, cum ai face și în viața reală.
Care este modelul de business al aplicației?
Aplicația e gratis, poate fi folosită de oricine. Dar anumite funcționalități premium, cum e asta de group trip și de live streaming sunt limitate sau trebuie plătite. Cam ăsta era modelul de business. Destul de simplu.
În schimb, noi am vrea să dăm niște reward-uri pentru oamenii care dau datele astea, care merg cu camera pornită. Aici ne gândim mai ales la firmele de taxiuri, de rideshare, adică șoferii care stau pe drumuri toată ziua. Ei ne-ar ajuta cel mai mult să ne dea datele astea, că stau opt ore pe zi în trafic. Eu merg o oră pe zi, maxim. Dacă i-am convinge pe ei să meargă cu camera pusă, cu telefonul pus în parbriz, ar fi super.
După care ne-am dat seama că putem conecta și camere tip dash cam pe care le poți lua de pe eMAG cu 30 de euro și ți-o conectezi la telefon și atunci nu-ți mai folosește camera telefonului, nu mai trebuie să-l ții în parbriz, poți să-l ții undeva mai jos.
Și o altă sursă de venituri pe care am identificat-o era chestia asta cu mașinile. E fain să fii ca într-un joc așa, și toată lumea vrea Lamborghini – să zicem – că e aspirațional și le place lor. Dar dacă tu ai Lamborghini și toată lumea are Lamborghini, valoarea sentimentului se diminuează rapid. Atunci am zis că trebuie să le limităm, să fie ca în viața reală. Trebuie să le cumperi și alea sunt limitate. Sunt zece Ferrari-uri în România. Vrei tu neapărat Ferrari? Atunci trebuie să ți-l cumperi, să conduci suficient de mult încât să-l câștigi, ca într-un joc.
Și am adăugat și elementul de gamification în aplicație, dar și raritate.
Dar cum garantezi raritatea? Un utilizator care își cumpără un Ferrari pe care a dat 50-100 de euro în aplicație… el de unde știe că tu săptămâna viitoare nu mai faci încă o mie de Ferrari-uri? Și atunci ce a cheltuit el se diminuează puțin.
Asta poți să faci numai prin blockchain și prin NFT. Și de aia am mers pe conceptul de NFT-uri, unde e înscris în baza de date blockchain faptul că tu deții acel asset. Și că sunt 100 de asset-uri de genul ăla în România. Și nu se mai pot face mai multe. Sau cinci ani de zile nu se mai pot face mai multe. Și ne-a plăcut foarte mult componenta asta și de aia am mers pe varianta asta de NFT-uri, care era un cuvânt foarte la modă în 2021.
Și am luat legătura cu constructorii auto. Le-am spus că vrem să vindem mașini virtuale pe care oamenii să le dețină și poate peste trei ani le vând și-și iau altele. Și au fost interesați, au ajuns la concluzia că asta poate fi o interacțiune foarte bună între brand și utilizator.
Iar oamenii sunt pasionați de un brand: ”Dacă ar fi să câștigi la loterie mâine, ce mașină îți iei?”, aia contează cel mai mult.
Oamenii vor mai mult să-și ia o mașină scumpă decât să-și ia o casă, sau să facă un business sau să investească.
Și am zis că o aplicație de navigație este mediul perfect în care noi să vindem mașini virtuale, unde tu ai garanția că o deții, poți să o vinzi mai târziu. Ne-a plăcut chestia asta și se pare că le place și lor foarte mult.
Ce planuri de dezvoltare aveți?
La urma urmei, este un proiect pe cripto. Noi avem un token intern, care se numește Mile și este tokenul de recompense. Dacă tu conduci cu camera primești mile. O milă pentru fiecare milă pe care o faci în viața reală. Cu alea poți să-ți cumperi funcționalități premium sau le poți converti în Navi care e un token care va fi listat pe un exchange de cripto. E o sumă finită de Navi dar infinită de mile, că dacă ai un milion de utilizatori, ei pot să facă multe mile.
Și, fiind un proiect de cripto, am derulat o campanie de fundraising în aprilie anul acesta, am strâns targetul de atunci, aproape un milion de dolari în cinci zile. Și încă 200.000 ca seed, un seed round înainte de acea rundă. Niște oameni care nici nu văzuseră aplicația. Le-o arătasem noi foarte foarte puțin. Că nu era utilizabilă, dar în spate foarte multe lucruri erau făcute. Și atunci am promis că în iulie lansăm un Beta, care, practic, e o variantă nefinisată.
Și ne-am ținut de cuvânt, și, în iulie, pe 7.07 am dat drumul la aplicație și am comunicat asta pe un canal de Telegram. Au intrat 60 de oameni, efectiv, care ne-au ascultat pe noi. Le-am dat link-ul la 10 seara, m-am trezit dimineață… erau 8.000 de download-uri. Habar nu aveam de unde apar. Acum am trecut de 100.000 de download-uri.
Ieri am trecut de 85.000 șoferi înregistrați, validați, care au deschis aplicația măcar o dată în ultima lună. Cam 85.000-86.000 de șoferi activi lunar, atât avem acum. Dar n-am făcut marketing.
Foarte mulți au preluat-o de pe TikTok. Fabulos TikTok. Sunt sute de videouri pe TikTok care prezintă aplicația noastră. Și nu sunt postate de noi.
Noi am făcut o singură chestie foarte bine de la cap la coadă, gândită special pentru asta. Se numesc Driving Clubs. Și atunci când îți faci un cont în aplicație, tu pornești un Driving Club. Dacă tu aduci oameni în acel Driving Club (poți să sharuiești aplicația cu prietenii, prin social media etc) tu primești încă de acum niște Navi Tokens din ăștia, pentru care nu faci mare lucru. Dar mai ales cei care se uită la lumea cripto au văzut multe proiecte care au început cu un preț la listare, să zicem, de zece cenți, și au ajuns la 30 de dolari. Și Elrond e un exemplu bun, care e din România, și multe alte proiecte.
Adică potențialul în cripto este foarte mare de a-ți multiplica nu știu ce token ai. Eu nu sfătuiesc pe nimeni ce să facă. Dar cei care au cumpărat token de la noi în prima rundă de finanțare au șanse mari, mai ales că ai un produs care e în piață, are utilizatori, noi vedem curse zilnic… ieri s-au făcut 200 și ceva de mii de mile în aproape 8.000 de tripuri. În medie, 35 de mile – 50 de kilometri per călătorie.
Ne tot uitam și ne întrebam ”De ce sunt atât de multe mile făcute?” Ne întrebam dacă e fraudă, dar nu, e totul super ok. 200.000 de mile făcute cu Atlas Navi numai ieri.
Unde sunt făcute aceste mile?
Mai ales în Europa, multe din România. Conturile sunt din România, deci a luat avânt foarte mult aici. Noi încercăm să marketăm în afară, să vedem dacă putem replica scânteia asta. Sunt mulți șoferi români plecați în afară. Noi nu stăm să vedem unde se fac, nimeni de la noi din echipă nu se poate uita la video-urile făcute de ei, pe unde merg – să urmărești pe cineva în timp real, chiar nu se poate. Pentru că e o problemă mare cu privacy-ul aici și nici nu ne interesează. Nu văd de ce pe cineva din echipă ar putea să intereseze.
210.000 de mile sunt cifre foarte mari pentru noi. Sunt mici pentru aplicațiile de navigație, dar arată o adopție. Oamenii o folosesc chiar dacă nu e gata.
Ce v-ați propus voi pentru această aplicație? Unde v-ați propus să ajungă?
Sunt două lucruri. Vorbim cu un constructor auto acum. Camerele video din mașinile care există și acum pe stradă sunt folosite în special la Forward Collision Warning. Adică să te avertizeze că te apropii prea mult de mașina din față. Să bipăie puțin, eventual să pună și frână. Și din ce în ce mai multe mașini au asta. Dar ei nu le folosesc la adevărata lor capacitate.
Noi am vrea să ne integrăm, să folosim camerele lor, hardware-ul lor din mașină și să-ți apară Atlas Navi direct pe dashboard-ul ăla, sau pe tableta aia. Cam acolo ar fi. De obicei în ciclul de dezvoltare a unei mașini, trebuie să intri cam cu trei ani înainte, sau mai mult, să începi discuțiile. Ai de dat niște teste, pentru că nu poți să ai probleme mari. Ei trebuie să se asigure că e totul destul de robust și că funcționează și la temperaturi înalte și așa mai departe.
Așadar, am început discuțiile cu un constructor care e deschis la asta, ceea ce e super. Cam acolo ne-am vedea. Adică am vrea să revoluționăm piața asta de navigație.
Nu prea s-a mai inventat nimic în domeniul ăsta de ani de zile. Și-au mai schimbat fața, au mai adăugat două-trei funcționalități dar chiar la multe dintre ele tu nu ai un istoric al trip-urilor, pe unde ai fost. Și ai zice ”păi de ce îmi trebuie?”. Poate vrei să vezi unde ai fost la o anumită dată sau cât timp mi-a luat acolo sau poate chiar și cât a consumat mașina.
Dacă îți iei un BMW nou, vine cu aplicația My BMW și ai cât a consumat mașina, cu ce viteză medie ai mers, toate coordonatele GPS. Altfel, lipsesc multe funcționalități. Aplicațiile au rămas la același stadiu la care erau și acum 8-9 ani. Se bazează numai pe GPS. Tehnologiile astea pe care le-am implementat noi sunt numai de 3-4 ani la un mod în care poți să le comercializezi și poți să te bazezi pe ele.
Cumva, noi am zis că e un domeniu frumos în care noi am putea să venim cu ceva nou. Am zis să nu facem doar o altă aplicație de navigație și atât. Am zis ”Hai să inovăm. Dacă nu, n-are sens”. Dar acolo am vrea să ajungem. Să lucrăm cu constructorii auto și mai mult la partea asta de integrare. Și să dovedim că datele pe care le colectăm noi sunt folositoare.
De exemplu, inițiativele astea de smart city. Sunt tot mai multe și în Europa și în România și se dau fonduri pe asta. Am fost și la conferințe de smart city în State, am și lucrat cu un oraș. Oamenii plătesc, în State, contracte de sute de mii de dolari, ca să ducă o dubă cu niște omuleți, să găsească unde sunt gropile să le facă o poză, să pună coordonata GPS. Și, după aia, când vine o mașină își fac ei planul ”unde asfaltăm anul ăsta”.
La noi nu ar face nimeni asta, că e destul de ușor să te urci în mașină și să vezi gropi, mai ales pe străzi lăturalnice. Dar există o piață de date de trafic pe care orașele le vor. Și mi se pare, din ce am discutat și cu ei, că e ceva foarte interesant.
La un moment dat am prezentat ce făceam, că nu era gata, unui oraș din California. Și au zis ”Foarte interesant, dar eu vreau să detecteze și dacă sunt grafitti-uri pe clădiri sau pe poduri că noi trebuie să le acoperim în termen de nu știu cât timp, legislația ne obligă să facem clădirea la fel”. Nu e scopul nostru, dar e cu siguranță o piață.
Și vedem un viitor în care administrațiile locale ar putea să obțină datele astea – că ei folosesc și date de la Waze și de la alte aplicații de GPS acum. Dar dacă noi putem să spunem ”În fiecare luni se raportează un accident în zona asta, în intersecția asta”. Și cu, eventual, o poză, pe care o urcă utilizatorul dacă vrea. Dacă noi am putea să spunem ”E ceva greșit în intersecția asta” (…), poate nu e clară cedarea de prioritate… Sunt date pe care ai putea să le dai către orașe și ar putea să ajute foarte mult în planificare. Nu mai vorbesc de trafic, de parcări libere.
Unde am vrea să ajungem? Să colaborăm cu orașele, dar cel mai mult să ne integrăm cu constructorii auto. Adică să fim o soluție de navigație în timp real, care să se bazeze pe camere video și ce detectează ele, direct din fabrică, să nu mai trebuiască oamenii să-și instaleze asta pe telefon.
Dar nu puteam ajunge acolo dacă nu demonstram că sunt utilizatori… sunt date care vin, sunt enorm de multe date.
Mai sunt inițiative de la marii constructori auto, au tot încercat să își facă o comunicare între vehiculele lor. Dar nu vor să deschidă asta către alții, ceea ce e total contraintuitiv și niciunul dintre ei n-o să zică ”hai că fac eu un sistem și voi toți puteți să-l folosiți”. Sunt rivalități destul de mari.
Noi chiar am putea să fim o platformă unde mașinile, indiferent de marcă, să-și vadă datele astea și s-ar putea să se întoarcă la chestia aceea de mașini autonome unde ele chiar ar avea nevoie de cât mai multă vizibilitate la drum, că nu au un om în ea. Și atunci cu cât au mai multe date, cu atât e mai safe.
Deci ăsta e scopul, să ajungem la producătorii auto, să vinem mașinile lor, produsul lor. Mulți nu înțeleg cum ar da cineva bani pentru așa ceva. Sunt aplicații în care oamenii își cumpără adidași virtuali cu mii de dolari. E un întreg mecanism în spate de joc, ieși la alergat… Înțeleg că e o piață pentru asta. Ca și cu Pokemon Go. Erau oameni care cădeau de pe stânci că nu erau atenți, se uitau unde e Pokemonul ăla.
Dar la noi mi se pare că pasiunea oamenilor e destul de mare, nu doar în România. Și cumva, dacă transpunem asta și cu raritate și customizarea lor, mi se pare foarte interesant mai ales pentru o aplicație de navigație.
Cât ați investit, per total, în Atlas Navi, și care au fost sursele de finanțare?
Au fost fonduri europene de un milion de euro, 400.000 de euro a trebuit să punem noi peste. După aia au fost rundele de finanțare de un milion două sute de mii de euro. În total, undeva la două milioane jumătate, două milioane șapte sute de mii de euro, cam așa.
Ce planuri de business mai ai? Ce urmează după Atlas Navi?
Momentan suntem focusați pe asta. Am văzut niște potențiale aplicații ale acestei tehnologii și în alte industrii, e drept. Și am fost contactați de oameni care vor să aplice genul acesta de algoritm și pe altfel de camere, mai ales camere fixe, de securitate. Momentan suntem în discuții, dar am vrea ca focusul să rămână pe Atlas Navi.