Înotul poate reprezenta o activitate foarte plăcută, mai ales în cazul persoanelor care doresc să facă mișcare și chiar să scadă nivelul de stres și tensiune din corp. De altfel, acest sport este foarte îndrăgit mai ales de copii, oferindu-le reale beneficii sănătății. Încă de la o vârstă fragedă, mulți părinți aleg să îi ducă pe cei mici la înot, pentru a se dezvolta armonios. Din punct de vedere istoric, înotul de performanță a apărut la începutul lui 1800, iar în cadrul Jocurilor Olimpice a fost introdus în anul 1896. La momentul actual, rămâne unul dintre cele mai populare sporturi preferate de copii și adulți, mai ales că se pot întrepătrunde și cu alte tipuri de activități (de exemplu, dansul).
De altfel, există mai multe stiluri de înot care pot fi abordate, atât de amatori, cât și de cei avansați. În cele ce urmează, vei descoperi care sunt stilurile de înot ce pot fi abordate, ce caracteristi au fiecare în parte, dar și ce impact are, în general, acest sport asupra sănătății unei persoane.
Cuprins
1. Când au apărut stilurile de înot?
Te-ai gândit vreodată, însă, când au apărut stilurile de înot? Mai înainte de toate, trebuie să descoperi câteva informații referitoare la acest sport îndrăgit de copii și adulți. Înotul a existat dintotdeauna, însă a fost dus la nivel de performanță în anii 1800. Înotul sportiv a căpătat popularitate în rândul tinerilor, luând parte la competiții în care trebuiau să parcurgă anumite distanțe într-un timp cât mai scurt. Astfel de competiții se țin în bazine de înot olimpice, special amenajate pentru buna desfășurare a lor. La momentul actual, înotul sportiv este reglementat de FINA - Federația Internațională de Natație. Prima oară a apărut în Anglia, în anul 1837, când a fost fondat un club special pentru această activitate. Fondatorul a fost John Strachan. La trei ani distanță, înotul sportiv a apărut în unitățile de învățământ. Apoi, în 1858, tinerii aveau să facă istorie în această ramură, fiind organizat primul Campionat Mondial de Înot, în Australia.
Mulți ani mai târziu, în anul 1896, înotul de performanță se alătură Jocurilor Olimpice de la Atena și, apoi, în 1908 ajunge sub tutela FINA. În secolul XX, a apărut Liga Europeană de Natație, iar primul Campionat Mondial s-a desfășurat la Belgrad, în 1973. Există câteva stiluri de înot care pot fi duse la rang de performanță, și anume craul (înotul liber), pe spate, bras sau fluture. În cele ce urmează, vei descoperi ce presupune fiecare stil de înot în parte, cum și când au apărut și cum influențează sănătatea.
2. Câte stiluri de înot există și ce impact are acest sport asupra sănătății?
Există patru stiluri de înot care pot fi abordate atât de amatori, cât și de profesioniști. La campionate, toate aceste stiluri de înot sunt acceptate. În cele ce urmează, vei descoperi ce înseamnă fiecare stil de înot în parte, ce caracteristici au, când au apărut, dar și câteva detalii legate de recordurile care au fost atinse. Însă, înainte de această parte, vei descoperi câteva aspecte esențiale legate de înot și sănătate.
Te-ai întrebat vreodată, însă, ce beneficii oferă înotul? Poate fi practicat la orice vârstă. În primul rând, înotul nu reprezintă un sport care să implice presiune asupra oaselor sau articulațiilor. Deși există mișcări continue, circulare și alternative ale brațelor și picioarelor, înotul nu este un sport care să pună o presiune asupra condiției fizice. Mulți specialiști recomandă înotul ca opțiune pentru a face mișcare. În primul rând, este un sport care tonifică silueta. De exemplu, dacă dorești să scapi de kilogramele în plus, pe lângă un plan alimentar corespunzător poți merge la bazin de două ori pe săptămână. Activitatea fizică din bazin poate contribui la arderea grăsimii de pe burtă, mâini și picioare. De exemplu, în doar zece minute se pot arde 150 de calorii. Evident, trebuie să ții cont și de alte aspecte, precum frecvența cu care înoți și timpul pe care îl petreci în bazin.
De asemenea, un alt aspect pe care trebuie să îl cunoști despre înot reprezintă beneficiul relaxării. Acest sport stimulează relaxarea, mai ales cea musculară, motiv pentru care multe persoane merg la înot de plăcere. De altfel, persoanele care se antrenează la sala de forță preferă o astfel de opțiune de relaxare, detensionând mușchii corpului.
Pe de altă parte, înotul poate îmbunătăți postura și poate ajuta la reducerea durerilor de spate. Greutatea trupul este dispersată în apă, iar mișcările musculaturii și, implicit, ale spatelui vor favoriza diminuarea acestor tipuri de dureri. Aspectul fizic se va îmbunătăți considerabil, odată ce începi să faci exerciții fizice în apă. De asemenea, dacă ți-ai pus în plan să înveți să înoți, ideal ar fi să apelezi la cursurile specializate cu antrenori. De asemenea, dacă vrei ca înotul să fie și mai distractiv, poți merge la cursuri în care se îmbină aerobicul și dansul în bazin.
Pe lângă toate acestea, înotul stimulează circulația sanguină. În plus, pentru că respirația reprezintă un element cheie atunci când se execută procedee de înot, rezistența cardio-pulmonară crește. Prin acest mod, se reduc riscurile apariției unor boli cardiovasculare. De altfel, ligamentele membrelor se întăresc, căpătând, astfel, rezistență fizică.
De altfel, înotul mai poate însemna și disciplină. Persoanele care doresc să facă înot de performanță trebuie să apeleze la disciplină, pentru a putea marca reușite în acest sens. Un program bine pus la punct și orele întregi petrecute în bazinul de înot pot reprezenta cheia către succes. De cele mai multe ori, pentru a face performanță în acest sport, persoanele încep antrenamentele de la o vârstă fragedă. Mai mult decât atât, înotul poate ajuta la reducerea inflamațiilor a corpului și a rezistenței la insulină a creierului. De asemenea, poate contribui la diminuarea problemelor pe care le întâmpină persoanele care suferă de astm.
Nu în ultimul rând, înotul poate induce o stare de bine. În general, practicarea unui sport sau executarea unor exerciții fizice pot reprezenta soluții benefice sănătății psihice. După doar jumătate de oră de sport, corpul va fi mult mai relaxat și, de altfel, va crește nivelul de serotonină.
2.1. Stil înot craul (liber)
Primul procedeu a apărut în anul 1844, la Londra. Este vorba despre stilul de înot craul, cunoscut și sub denumirea de stil de înot liber. Acesta a apărut la finalul celui de-al XIX-lea secol. Apariția stilului de înot craul se leagă de numele lui Harry Wickham, apoi perfecționarea procedeului a fost efectuată de Johnny Weissmuller. La momentul acela, a reprezentat un record parcurgerea unei distanțe de 100 de metri sub un minut.
Abia în anul 1986, la Campionatul Mondial de la Madrid, a avut loc proba de 50 de metri liber. De altfel, atunci, România a început să strângă în palmares medalii. Românca Tamara Costache a reușit, atunci, să câștige proba de 50 metri liber, fiind primul record mondial înregistrat la femei.
De altfel, procedeul craul este utilizat în înotul utilitar. Cu alte cuvinte, este prezent în procesul de salvare a unei persoane de la înec, la triatlon sau în aplicațiile militare. de altfel, este și un procedeu utilizat în înotul de agrement. Prin intermediul tehnicii de înot sunt antrenate respirația și musculatura corpului. Însă, cum se procedează? Înotătorul trebuie să își țină ochii deschiși cu capul scufundat în apă, din poziția pe burtă. Membrele superioare se mișcă circular și alternativ. Membrele inferioare trebuie să se sincronizeze cu mâinile. De asemenea, în timpul înotului, capul se va roti în stânga și-n dreapta, când este scos la suprafață.
2.2. Înot stil fluture (delfin)
Un alt procedeu reprezintă cel de înot stil fluture. Se mai regăsește și sub denumirea de înot stil delfin. Este o tehnică nouă care este utilizată atât de amatori, cât și de sportivii de performanță. Denumirea provine de la mișcările ondulatorii ale membrelor superioare. Procedeul a apărut în anul 1926, fiind inventat de înotătorul Erich Rademacher. Apoi, câțiva ani mai târziu, în 1933, procedeul a fost perfecționat de un american pe nume Henry Myers. Câțiva ani mai târziu, procedeul figurează la Jocurile Olimpice de la Londra. Apoi, în 1952 este introdus la Jocurile Olimpice de la Helsinki. La un an distanță, este legiferat înotul stil fluture de către FINA.
Însă, ce presupune acest stil? Înotătorii trebuie să-și miște simetric brațele, cu o revenire deasupra apei. Membrele inferioare trebuie să aibă o mișcare ondulatorie. Poate fi un procedeu de înot greu de executat, din simplul fapt că trebuie să existe o coordonare corespunzătoare, iar toată musculatura este antrenată în timpul execuției. Poziția trupului înotătorului este similară cu cea a unui delfin, motiv pentru care se mai numește și stil de înot delfin.
2.3. Înot stil broască (bras)
Un alt procedeu se numește înot stil broască. Se mai regăsește și sub forma de înot stil bras. La cursurile înot, majoritatea antrenorilor recomandă ca persoanele începătoare să abordeze acest stil, pentru a învăța să înoate. Este un stil ușor de înot care nu necesită foarte mult efort fizic. Nu este un stil care să se axeze pe viteză, ci pe rezistență. Potrivit informațiilor istorice, procedeul de înot este prezent încă din anul 3400 înainte de Hristos. A fost găsit un papirus în Egipt cu un desen al stilului respectiv de înot.
Procedeul a ajuns mai mult în atenția publică în anul 1583. La momentul acela, Nikolaus Wynmann a scris o carte despre procedeul bras, intitulată „Înotătorul sau un dialog despre arta înotului”. Stilul de înot broască a fost utilizat în 1875, când s-a traversat prima oară Canalul Mânecii. La Jocurile Olimpice, a apărut în anul 1900. Probele au devenit „specialitate europeană”, în 1904, la Jocurile Olimpice de la Saint Louis. De-a lungul timpului, procedeul de înot a suferit câteva perfecționări, iar în secolul XX a devenit popular în școlile de înot japoneze. Se utilizează adeseori în înotul de agrement sau militar.
Însă, cum se procedează la un astfel stil de înot? Înotătorul trebuie să aibă capul la suprafață, iar membrele superioare execută mișcări semicirculare sub apă, în poziție orizontală. Membrele inferioare trebuie să fie sincronizate cu mâinile. Acest procedeu include îndoirea genunchilor, poziția fiind similară cu picioarele unei broaște. De aici și denumirea acestui stil.
2.4. Înotul pe spate - ce presupune
Un alt stil de înot care a devenit popular în rândul înotătorilor reprezintă cel pe spate. Mai poartă denumirea de stil de înot craul pe spate. Potrivit informațiilor istorice, este un procedeu de înot utilizat de secole întregi. A fost introdus la Jocurile Olimpice din anul 1912 de la Stockholm. Inițiatorul acestui procedeu a fost Harry Hebner. Odată cu anul respectiv, stilul de înot a fost recunoscut ca probă competitivă, de 100 și 200 de metri. În timpul înotului pe spate, capul trebuie să fie ținut la suprafață. Membrele superioare execută mișcări circulare și alternative.
Înotul a reprezentat, întotdeauna, un sport popular prin care se pune accentul pe disciplină, ordine și rezistență. Deși de-a lungul anilor stilurile de înot au suferit câteva transformări, au ajuns să fie introduse la Jocurile Olimpice. Cele patru stiluri de înot prezentate mai sus pot fi executate atât de amatori, cât și de sportivii de performanță. Deși unele mișcări ar putea fi mai dificile la început, important este să ai o atenție sporită la respirație și coordonarea membrelor. Înotul poate dezvolta armonios trupul, motiv pentru care părinților li se recomandă să își înscrie copiii la cursuri cu antrenori. Executând de la o vârstă fragedă mișcările de înot, musculatura se va dezvolta corespunzător, iar copilul va căpăta o rezistență fizică. De asemenea, înotul poate să le diminueze considerabil stările anxioase sau de stres.
În concluzie, dacă ai avut vreodată în plan să încerci noi stiluri de înot, acum, după ce ai aflat informații despre acestea, nu îți mai rămâne decât să le pui în practică. În acest mod, îți vei îmbunătăți respirația, dar și condiția fizică!
Sursă foto: Pexels.com