La scurt timp după ce Raluca Turcan a anunțat că a cerut expertizarea operelor semnate Victor Brauner aflate într-o expoziție organizată de Muzeul Național de Artă, fostul premier a reacționat.
„…am decis, ca formă de protest, să retrag din expoziție toate lucrările, nu numai pe cele expuse anterior la Piatra Neamț. I-am comunicat aceasta decizie domnului director general Calin Stegerean”, a scris Adrian Năstase, fost prim-ministru, într-o postare pe blogul său.
Faptul că proprietarul tablourilor suspectate a fi false le duce acasă reprezintă o decizie personală a acestuia, care nu poate fi contestată.
Dar acțiunea Ministerului Culturii și a Muzeului Național de Artă de a folosi fonduri publice pentru a organiza o expoziție importantă fără un minimum de profesionalism și rigoare nu e deloc scuzabilă.
Citiți articolul care prezintă scandalul de la Muzeul Național de Artă, unde au fost expuse cel puțin două picturi posibil false, semnate Victor Brauner și care aparțin fostului prim-ministru Adrian Năstase. E vorba despre lucrările „Cleopatra” și „Trei nuduri feminine”.
O instituție compromisă
Dacă la mijloc nu a fost corupție, a fost multă prostie. Cum se poate ca la acest nivel, directorul MNAR să se întâlnească personal cu un colecționar și să preia un număr de tablouri fără ca acestea să treacă măcar printr-o comisie de expertiză a muzeului?
Cum s-a ajuns în situația să fie compromisă într-un scandal cu reverberații internaționale cea mai importantă instituție de artă din țara noastră, care ar trebui să fie, în realitate, scut împotriva falsurilor?
Cum poți să preiei obiecte de artă fără o a doua opinie, mizând pe sinceritatea unui proprietar despre care poți spune orice, numai că e o persoană de încredere nu.
„Fac acest lucru dintr-un sentiment de revoltă dar și pentru că nu vreau să creez probleme conducerii Muzeului care a selectat lucrările pentru expoziție. Mi s-a sugerat, în calitate de colecționar, să arăt spre conducerea Muzeului, care a girat alegerea lucrărilor. Nu e genul meu să acționez în acest fel”, a mai scris Adrian Năstase.
Fostul prim-ministru face o dezvăluire interesantă și spune că ar fi putut să acuze conducerea MNAR că nu a respectat procedurile de selecție.
Aici, apare o fractură de logică. Dacă ar fi făcut acest lucru, indirect ar fi recunoscut că tablourile semnate de Victor Brauner din colecția domniei sale au o problemă.
Adrian Năstase vrea să vândă tablourile în străinătate
„Știu ca se dă o lupta subterană în muzeu dar, și în afara sa, pentru diverse curatorii. Nu vreau să creez probleme nici doamnei ministru Turcan care a avut o poziție corectă în legătură cu isteria de acuzații. Am crezut că, după 2004, sentimentele de ură se vor atenua. M-am înșelat, din păcate. În ceea ce privește lucrările, sunt convins că fiii mei vor știi să le păstreze sau să le valorifice cândva. Posibil în străinătate”, a mai scris Adrian Năstase.
Odată cu retragerea lucrărilor, nu mai poate avea loc nicio expertiză profesionistă, iar proprietarul sugerează că va căuta „fraieri” în străinătate, scandalul de aici fiind atât de mare încât, probabil, nimeni nu se va mai apropia de ele.
Adrian Năstase a mai făcut ceva, a publicat pe blogul său „dovezile” de autenticitate ale tablourilor prin care, în opinia mea, adâncește și mai mult suspiciunile, respectivele probe fiind extrem de subțiri.
Niciuna dintre lucrările suspectate, cel puțin două, conform expertului Adrian Buga, e vorba de Cleopatra și Trei nuduri feminine, nu au Certificate de Autenticitate.
„Certificatele de autenticitate, care sunt în circulație de zeci de ani, au fost cândva o sursă importantă pentru dovedirea provenienței. Cu toate acestea, chiar și un astfel de document e pus din ce în ce mai des sub semnul întrebării. De obicei, un bilețel de hârtie care poate servi drept înregistrare istorică a vânzărilor, făcând în același timp legătura între opera de artă și artist, a fost adesea solicitat de casele de licitații și de colecționari pentru a confirma proveniența unei opere de artă și, prin urmare, valoarea acesteia”, se arată într-un raport realizat de platforma online artsy.net, în care sunt prezentate metodele de validare a autenticității unei picturi.
„Certificatele mai noi pot fi prevăzute cu o hologramă care să se potrivească cu holograma de pe operă sau pot avea un număr de serie plasat, de asemenea, pe opera de artă însăși. Indiferent de forma lor exactă și de detaliile lor, aceste documente au rolul de a furniza dovada atribuirii corecte.
O afacere care distruge afacerile
„Robert Read, șeful diviziei de artă și clienți privați a companiei de asigurări Hiscox, a remarcat că au existat evoluții pozitive în stabilirea autenticității operelor de artă datorită noilor tehnologii, cum ar fi Tagsmart, care utilizează măsurători și instrumente precum etichetarea ADN și blockchain pentru a înregistra istoria unei opere de artă”, se arată în același raport.
Tablourile lui Adrian Năstase nu au Certificate de Autenticitate, nu au validarea unei analize ADN și niciun istoric al foștilor proprietari și ale tranzacțiilor realizate cu aceste picturi. Lucrările respective nu trec de niciun criteriu de acceptare a unei mari case de licitații de pe piețele internaționale, dar au trecut de cele ale directorului MNAR Călin Stegerean.
Din păcate, scandalul Victor Brauner pune sub semnul întrebării întreaga piață a operelor de artă din România, semănând o puternică neîncredere printre iubitorii de artă și colecționari.
„Prin retragerea strategică a lucrărilor din expoziția Brauner, directorul muzeului MNAR crede că a <scăpat> de responsabilitate. Domnule director, prin decizia dumneavoastră, s-au inclus tablouri FALSE într-o expoziție internațională organizată de statul român, prin MNAR și prin Ministerul Culturii”, susține expertul Adrian Buga, în protestul său public.
Superficialitatea manifestată la nivelul conducerii Muzeului Național de Artă, reacția inițială a ministrului Culturii Raluca Turcan, care a încercat să minimalizeze gravitatea problemei, și corupția din instituțiile publice aruncă o nouă pată pe patrimoniul artistic al României.