Geert Wilders, 60 de ani, este marele învingător al alegerilor generale din Olanda. Partidul Libertății (PVV), pe care l-a fondat în 2006, a ieșit pe primul loc în preferințele cetățenilor din Țările de Jos, obținând 37 de locuri în Camera Reprezentanților, dintr-un total de 150.
Victoria lui Wilders, considerat un lider de extremă dreapta, a provocat panică printre mulți cetățeni moderați din Olanda, dar și în Uniunea Europeană.
S-a vorbit de o mare victorie a naționalismului, de o revenire pe scară largă a populismului și de o posibilă ieșirea a Olandei din Uniunea Europeană. Bineînțeles, s-a exagerat.
În luna octombrie a acestui an, 67% dintre olandezi susțineau Uniunea Europeană. Pentru comparație, în Ungaria, sprijinul popular e de doar 59%, iar în România, 77.
În situația puțin probabilă în care Geert Wilders va deveni prim-ministru, una dintre promisiunile pe care va evita să le pună în aplicare ar fi organizarea unui referendum pentru părăsirea Uniunii, atât de vehiculatul Nexit. Ar fi un pariu dinainte pierdut și un capăt de drum pentru liderul formațiunii de dreapta.
„Vorbim aici de emigranți, nu de refugiați. 95% dintre ei intră în Olanda pe uscat, nu pe mare, deci, conform regulilor, ar trebui să ceară azil în țările învecinate, nu la noi. Trebuie să le transmitem un mesaj clar că nu pot intra în țara noastră”, a spus Geert Wilders, întruna din dezbaterile din campania electorală.
Oamenii votează originalul, nu copia
De fapt, confruntarea dintre partidele politice a avut o singură componentă - migrația. Și e una importantă nu numai în Olanda, dar în toate statele occidentale în care o mare parte a opiniei publice a luat poziție față de criza migrației ilegale, o problemă pe care statele membre UE și Comisia Europeană nu reușesc s-o rezolve.
„Partidul Popular al Libertății și Democrației (VVD), de centru-dreapta (condus de Mark Rutte până în iulie 2023, când a demisionat - n.red.), pornit favorit în campania electorală, a provocat căderea guvernului din care făcea parte din cauza nemulțumirilor legate de întârzierea legislației pentru acordarea dreptului de ședere a cetățenilor străini, apoi și-a axat întreaga campanie pe imigrație.
Strategia s-a întors împotriva lor, deoarece, astfel, l-au legitimat pe Wilders, deschizându-i drumul spre victorie. După cum a spus deja Jeane Marie Le Pen, oamenii votează originalul, nu copia”, a comentat rezultatul alegerilor profesorul Hain de Haas de la Universitatea din Amsterdam.
Într-adevăr, victoria lui Geert Wilders este un duș rece pentru sistemul politic european, e o alertă că problemele nerezolvate și amânate nu pleacă nicăieri, ci au tendința să devină tot mai mari și mai complicate.
Un parlament fragmentat
O zbatere fără soluții la nivelul Uniunii în ce privește migrația și modul în care se poate acorda drept de ședere pe teritoriul statelor membre a oferit combustibil formațiunilor politice naționaliste și populiste care s-au poziționat ferm împotriva intrării ilegale a străinilor în țările membre.
Olanda nu e un caz singular, în Italia, Giorgia Meloni, actualul prim-ministru, e un om politic format în cadrul mișcării neofasciste. În Franța, Frontul Național este a doua forță politică și principalul partid de opoziție, iar în Germania, AfD are o susținere tot mai mare în rândul alegătorilor.
Confruntarea între societatea deschisă și cea închisă nu și-a epuizat energiile și modelează în continuare lumea în care trăim. Principala problemă e să n-o distrugem.
Sistemul politic din Olanda are multe straturi, fiind extrem de fragmentat. Rezultatul obținut de formațiunea lui Wilders e grăitor în acest sens. A câștigat un număr de 37 de mandate dintr-un total de 150, situându-se pe primul loc.
Pe locul doi au venit social-democrații lui Timmermans, care și-au asigurat 25 de locuri în viitoarea Cameră a Reprezentanților, iar popularii, conduși până recent de Mark Rutte, au venit pe trei, cu 24 de locuri.
O altă formațiune importantă e Noul Contract Social, înființată recent și care a câștigat 20 de locuri. Acest partid de centru militează pentru o micșorare a atribuțiilor instituțiilor europene.
Pentru a forma un nou guvern e nevoie de o coaliție politică de cel puțin 76 de deputați, strânși în jurul unui program guvernamental, ceea ce nu e deloc simplu de obținut.
Un aranjament pe gustul olandezilor
În urma rezultatului alegerilor, Geert Wilders va solicita și, foarte probabil, va obține posibilitatea de a încerca să creeze o majoritate și să formeze guvernul, dar misiunea lui e complicată, din cauză că toate celelalte formațiuni au anunțat decizia de a nu se asocia cu Partidul Libertății, considerat extremist.
Vor trece câteva luni până când situația se va limpezi, fiind mai degrabă posibilă o coaliție stânga-centru-dreapta, formată din social-democrați, populari și euroscepticii moderați, care au împreună un număr de 69 de deputați având nevoie și de D66, o formațiune social liberală, care a obținut nouă mandate.
Acest tip de aranjament e mult mai pe gustul olandezilor, obișnuiți să fie conduși de coaliții largi, care acoperă tendințele unei societăți dezvoltate și diverse.
E greu de crezut că Geert Wilders, cu toată charisma și figura sa memorabilă, va reuși să-i seducă pe locuitorii Țărilor de Jos într-o asemenea manieră încât democrația olandeză să alunece spre autoritarism sau spre ieșirea din Uniunea Europeană.
Partidul Animalelor va avea trei deputați
Într-adevăr, victoria populiștilor e un semnal de alarmă pentru întregul stabiliment politic, dar trebuie înțeleasă și ca o reacție firească a cetățenilor la valul de migranți care nu se mai termină și care aduce odată cu el creșterea numărului de infracțiuni, probleme sociale și amenințări teroriste.
Democrația din Olanda e stabilă și puternică, Parlamentul fiind format din două camere, Senatul, cu 75 de membri, și Camera Reprezentanților, cu 150.
Senatul nu poate iniția legi, membrii sunt aleși la nivel regional, fiecare circumscripție având alocat un număr de mandate în mod proporțional cu populația.
Senatul poate retrimite legile înapoi în Camera Reprezentanților pentru a fi modificate pentru ca, în final, să le valideze prin vot.
Olanda este o monarhie constituțională cu 19 milioane de locuitori, fiind una dintre cele mai puternice economii din Uniunea Europeană.
În alegerile de miercuri, Partidul Animalelor, care militează pentru drepturile acestora, a obținut trei locuri de deputați, acesta fiind un exemplu despre cât de profundă, aplicată și funcțională e democrația din această țară.
Arbitrul Timmermans
Mark Rute, actualul prim-ministru și fostul lider al popularilor, i-a predat ștafeta lui Dilan Yeșilgoz Zegerius, văzută de mulți ca viitoare prim-ministru.
Faptul că formațiunea pe care o conduce a terminat pe locul trei a vulnerabilizat mult poziția doamnei Zegerius, considerată marea speranță a politicii olandeze.
Un scor remarcabil l-a obținut Frans Timmermans, fostul vicepreședinte al Comisiei Europene, care s-a întors în Olanda pentru a-i salva pe social-democrați, care intraseră pe o spirală descendentă.
Ocuparea celei de a doua poziții, după alegeri, îi oferă lui Timmermans o pârghie importantă de negociere, existând posibilitatea să devină arbitrul formării unei majorități care să reflecte susținerea populară pentru construcția europeană.
Victoria lui Geert Wilders, deși e văzută de unii ca o catastrofă și o amenințare pentru Uniunea Europeană, nu e decât o revoltă a alegătorilor olandezi, nemulțumiți de o problemă care trebuia rezolvată, dar nimeni n-a găsit încă soluția perfectă.
