Președintele Xi Jinping vrea să proiecteze China ca un partener comercial puternic sau, pentru cei care îi refuză termenii, ca un adversar periculos. Dar dacă e normal ca Beijingul să se prezinte așa, mai ciudat este că același lucru este reflectat și în strategiile naționale ale marilor puteri sau alianțe, unde China figurează fie sub una dintre aceste etichete, fie sub ambele.
Doar că programul de politică economică al lui Xi Jinping devine din ce în ce mai puțin convingător pentru companiile occidentale. Iar activitatea mediului de afaceri dictează în piața globală mai mult decât cuvintele adresate de la tribune oficiale.
Jurnaliștii de la Politico au realizat o analiză în care prezintă datele care ne arată că Beijingul nu este atât de puternic pe cât îl prezintă liderii politici occidentali.
Crizele care clatină economia Chinei
Pe măsură ce economia chineză a crescut vertiginos și politicienii occidentali n-au știut cum să reacționeze altfel decât cu îngrijorare, noul motto la Beijing a devenit sintagma: „Ascensiunea Orientului, declinul Occidentului”.
Însă lumea s-a mai dezmeticit și tot mai mulți încep să vadă că, totuși, marșul Beijingului către dominația economică globală nu e atât de invincibil până la urmă.
Pandemia a lovit puternic China, care a reușit doar o creștere slabă a PIB-ului, după ce a renunțat cu mare întârziere la restricțiile anti-Covid. Piața imobiliară este în criză, iar șomajul în rândul tinerilor a crescut la niveluri periculoase, o estimare fiind de 50%.
Antreprenorii trăiesc cu tot mai multă teamă de măsurile pe care le va lua statul și cum le vor afecta afacerile, asta în timp ce consumatorii nu mai „aruncă cu banii”, așa cum au făcut-o în vremurile bune de dinaintea pandemiei.
Potrivit celor mai recente statistici, economia chineză a crescut într-un ritm slab în al doilea trimestru al acestui an, cu un PIB mai sus cu doar 0,8%, în aprilie-iunie față de trimestrul precedent, pe o bază ajustată sezonier. La nivel anual, PIB-ul a crescut cu 6,3% în al doilea trimestru – sub prognoza de 7,3%.
Aceste cifre sunt oricum încă mult mai sănătoase decât majoritatea economiilor occidentale. Dar perspectiva incertă aruncă o umbră de îndoială cu privire la modul în care Beijingul se va raporta la Occident.
Xi prietenos vs. Xi războinic?
Deocamdată, juriul încă deliberează dacă Xi va fi mai prietenos sau dacă, în schimb, vremurile economice mai grele vor încuraja partidul comunist să caute ceartă cu SUA sau Europa, pentru a distrage atenția opiniei publice prin abordări naționaliste.
La reuniunea anuală a Biroului Politic al Partidului Comunist din primăvară, eveniment care setează tonul activității economice pentru restul anului, oficialii partidului au apreciat că economia „se confruntă cu noi dificultăți și provocări, în principal din cauza cererii interne insuficiente, a dificultăților de funcționare cu care se confruntă unele întreprinderi, multe riscuri și pericole ascunse în domenii cheie și un mediu extern sumbru și complex”.
Deci abordarea „încă se joacă” și vom vedea pe care dintre motive va marșa Beijingul.
Cert este că ce se întâmplă cu economia Chinei contează enorm pentru lume.
„Riscurile unei crize economice majore în China sau, mai probabil, o stagnare iminentă a creșterii economice durabile sunt în creștere”, a declarat Jacob Kirkegaard, cercetător cu vechime la Institutul Peterson pentru Economie Internațională, pentru Politico.
Discuții și planuri din culisele europene și americane
În Europa, precum și în SUA, guvernele își reevaluează în mod radical propriile vulnerabilități economice. Invazia Rusiei în Ucraina a forțat guvernele UE să-și revizuiască dependența de lanțurile de aprovizionare controlate de regimuri potențial neprietenoase.
În cea mai mare parte, Europa s-a decuplat de importurile de combustibili fosili din Rusia, dar rămâne dependentă de China pentru materii prime esențiale, care alcătuiesc componentele bateriilor care vor fi vitale pentru tranziția la energia verde, printre alte domenii.
Liderii occidentali, de la Ursula von der Leyen a UE, până la președintele american Joe Biden, au introdus în discursul lor uzual ideile despre „reducerea riscurilor” economice din China.
În spatele ușilor închise, în cadrul summit-ului din octombrie al Consiliului European de anul trecut, cancelarul german Olaf Scholz și-a împărtășit temerile cu privire la perspectivele Chinei. Vorbind cu puțin timp înainte de prima sa călătorie ca lider german la Beijing, el le-a spus omologilor săi din UE că „o criză financiară masivă” ar putea fi declanșată, dacă Beijingul nu reușește să-și gestioneze criza imobiliară, potrivit dezvăluirilor făcute de doi diplomați apropiați discuțiilor.
Noul prim-ministru al Italiei, Giorgia Meloni, se pregătește să se retragă dintr-un acord prin care Roma își asuma să fie parte din planul global de infrastructură al lui Xi, „Noul Drum al Mătăsii”. Iar guvernul lui Emmanuel Macron, președintele francez, a adoptat în ultimele săptămâni o atitudine mai critică față de Beijing, invocând poziția Chinei față de invazia din Ucraina.
În ciuda acestui context, pentru moment guvernul de la Beijing se concentrează acum pe interacțiunea cu Occidentul într-un mod mai puțin ostil, chiar și cu rivalul său declarat din Washington.
Mai mulți oficiali americani – de la secretarul de Stat Antony Blinken până la secretarul Trezoreriei Janet Yellen – au vizitat China în ultimele luni, iar secretarul pentru Comerț, Gina Raimondo, este de așteptat să facă și ea o vizită în această vară. Un summit UE-China este, de asemenea, în pregătire, potrivit unui diplomat care a dorit să-și păstreze anonimatul.
Așadar, un Beijing puternic ar fi ridicat de mult tonul la europeni și americani. Însă situația economică din prezent obligă China să se abţină de la astfel de abordări, pentru că are nevoie să ofere reasigurări investitorilor.
Dar nu prea pare să aibă succes.
Firmele fug din China
Un sondaj efectuat în rândul celor 570 de companii din UE care operează în China a relevat o scădere a nivelului general de încredere.
Xi a demonstrat în mod constant o preferință pentru sectorul aflat în proprietatea statului. Cele mai radicale măsuri ale sale împotriva sectorului privat i-au vizat pe giganții din tehnologie, chiar dacă erau considerați cel mai sigur pariu al Chinei în cursa cu Occidentul.
Astfel, am văzut acțiuni radicale împotriva fondatorului-miliardar al platformei multinaționale de comerț electronic Alibaba, Jack Ma, restricționări care au blocat dezvoltarea companiilor din industria jocurilor online și supra-reglementări chiar și pentru companiile străine.
Unele companii occidentale deja caută să se relocheze. 11% dintre companiile chestionate anul trecut au spus că se gândesc să părăsească China, iar anul acesta, exact același procent a raportat că decizia de ieșire de pe piața chineză e luată.
Cum va influența asta economia Chinei pe mai departe, dar și atitudinea lui Xi la adresa Occidentului rămâne de văzut. Până atunci, cert este că tigrul chinez nu și-a mai revenit după Covid și e departe de a fi dragonul care ne este prezentat.