Abia plecat din fruntea SRI pe motiv că și-a îndeplinit obiectivele, Eduard Hellvig s-a apucat de scris pe blog despre pericolele la adresa democrațiilor liberale, dar și ce mai are de făcut România pentru a-și întări poziția și a deveni mai relevantă pe scena internațională.
„Există o presiune semnificativă, atât internă, cât și externă, care amenință stabilitatea democrațiilor liberale în prezent”, scrie fostul director al Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig, într-un articol publicat pe blogul personal.
Potrivit acestuia, presiunea provine din polarizarea tot mai mare impusă de ceea ce analiștii numesc „minoritățile majoritare" (Gest, 2022) în statele pluraliste.
„Aflăm despre această presiune din știri și rapoarte despre actorii ostili care influențează alegerile. O vedem în tendințele autoritare manifestate uneori chiar de partide cu background democratic. Civilizația occidentală se află într-un moment de răscruce, unde rezistența democratică este testată de amenințări noi.
Accentul pus pe noile naționalisme - și impactul lor asupra sistemului democratic liberal - deja stârnește imaginația celor care speră la restaurații iliberale. La fel și evoluțiile legate de cealaltă extremă, unde lupta legitimă pentru noi drepturi și libertăți poate deschide uneori calea spre excese și chiar noi forme de cenzură. Există o agresiune generalizată împotriva democrației liberale (Fukuyama, 2022), iar opțiunile extremiste subminează credibilitatea acesteia și testează robustețea sa”, scrie Eduard Hellvig.
Fostul director al SRI subliniază că în mijlocul acestei realități dominate de știri agresive și informații contradictorii care provoacă confuzie oricui încearcă să înțeleagă lumea, există și elemente pozitive, cu potențialul de a inspira speranță în legătură cu viitorul democrațiilor liberale.
„Cred că există o modalitate de a evita disputa între extremism și valorile democrației liberale. Aceasta se bazează pe reafirmarea moderației, care este la baza democrațiilor tradiționale, și aducerea de noi aliați neconvenționali în această luptă.
Analiza mea se bazează pe premisa că evoluțiile în zonele tectonice în care democrația se intersectează cu regimurile nedemocratice pot modela viitorul, securitatea și prosperitatea lumii civilizate. Europa de Est este astăzi o astfel de zonă de competiție geopolitică.
După ce a fost periferia lumii democratice occidentale decenii la rând, astăzi această regiune este centrul unei confruntări care depășește conflictul militar sângeros din Ucraina. Agresiunea rusă este teribilă, nejustificată și toți dorim ca Occidentul să rămână solidar în sprijinirea cauzei ucrainene. Rezistența militară, economică și culturală a Ucrainei este decisivă atât pentru suveranitatea sa, cât și pentru felul în care este modelat viitorul global”, mai scrie Eduard Hellvig.
Dar, spune fostul șef al SRI, „în umbra acestui război, stimulată de el, se petrece un fenomen semnificativ, chiar dacă mai puțin analizat: o afirmare a rezilienței din partea noilor societăți democratice, țările Europei de Est care, acum 3 decenii, au părăsit blocul comunist și au început lunga tranziție spre lumea civilizată.
Pentru prima dată în mult timp, Europa de Est nu este doar o sursă de conflicte, dispute și provocări, ci și mediul care promovează semnele unei noi ere. Astăzi, mai multe dintre aceste țări și-au finalizat tranziția și sunt capabile să demonstreze noi capacități - printre ele România și Polonia. (…)
Aceasta este o perioadă de testare pentru democrațiile mai puțin consolidate, care au transmis, uneori, semnale contradictorii - un moment pentru a demonstra maturitate, tenacitate, stabilitate și putere. În astfel de perioade, dacă rămân ferm angajate pe traiectoria democratică, aceste democrații pot deveni surse de stabilitate și dezvoltare în regiune și exemple de rezistență democratică pentru întreaga lume civilizată”, punctează fostul șef al SRI.
România încă mai are mult de realizat
Eduard Hellvig mai afirmă că astăzi asistăm la agresiuni militare pe care credeam că nu mai sunt posibile, vedem un regres democratic în țări pe care le consideram democrații consolidate ireversibil, și simțim amenințarea retragerii democratice în democrațiile vechi, dezmembrate de diviziuni interne.
”Lumea nu este dominată de o competiție directă între modele; a devenit un mediu de tip pick & choose în care țările optează pentru diverse caracteristici preferate din fiecare model, un fel de conviețuire a soft power (Repnikova, 2022).
Avem propriul nostru to do list - România încă mai are mult de realizat. Trebuie să creștem ritmul, dezvoltând o conștientizare de sine despre rolul și identitatea noastră, deoarece încă nu am reușit să acceptăm numeroasele aspecte coexistente ale identității noastre naționale.
Avem nevoie de o capacitate militară sporită și o prezență NATO crescută în România. Amenințările rămân ridicate aici, atât de aproape de Zid. Dacă România este lăsată pe cont propriu, ar putea să-și apere șansele, dar nu ar putea juca un rol mai mare în promovarea influenței occidentale în regiune.
Trebuie să îmbunătățim serviciile publice precum educația și asistența medicală. Trebuie să consolidăm reziliența socială, să combatem inegalitățile și să promovăm valori incluzive, precum și cultura românească și occidentală. Dorim să devenim mai relevanți, din postura de lider regional, în producția și distribuția de energie. Dorim să creștem ritmul de digitalizare”, își încheie, într-o tentă electorală, Eduard Hellvig mesajul.