Toată aiureala asta cu admiterea României în spațiul Schengen mi se pare o chestiune complet paralelă cu realitatea.
Mi se pare complet normal ca în unele state UE să apară opinii potrivnice aderării României.
Ce este anormal este că aceste opinii țin mai mult de situația internă a țărilor cu pricina, că țin mai mult de opiniile unor partide de dreapta cu tentă extremistă care vor să prezinte situația ca dezastruoasă cu nădejdea de a mai aduna sprijin electoral.
Sau, ca în cazul Austriei, de a pune problema modului de funcționare a sistemului, concluzionând că dacă acum sistemul nu funcționează tocmai bine, prin extindere el va funcționa și mai prost. Păi dacă sistemul merge prost, de ce nu s-au ocupat austriecii de funcționarea lui până acum?
Nici la noi lucrurile nu stau altfel. Dacă ne lăudăm că am îndeplinit condițiile tehnice – echipamente, softuri, comunicație etc – încă de un deceniu, spunem de fapt că am îndeplinit o primă condiție. Doar o primă condiție pentru că pe cea de-a doua, felul cum este organizată treaba, să ne fie cu iertare dar nu prea o îndeplinim.
Aici vorbim de eradicarea efectelor nocive produse de asaltul lui Dragnea asupra Justiției.
Întrebarea este simplă, răspunsul asemenea: păi dacă statul român a permis o atare imixtiune în treburile Justiției numai ca să scape un pușcăriaș de pușcărie, ce fel de stat este acesta, nu cumva unul eșuat?
Și ce am făcut să reparăm situațiunea, ce am făcut să-l punem pe linie de plutire? Mai nimic, PSD nu recunoaște maleficul acelei perioade, uită pur și simplu pentru că nu-i convine să se asume public vina de a fi promovat un infractor.
Președintele Iohannis uită cum a sacrificat-o ritualic pe LC Kovesi pe altarul molohului CCR pesedist.
USR uită cum a făcut praf speranțele zecilor de mii de oameni adunați în Piața Victoriei ce i-au trimis în Parlament tocmai pentru asta.
Iar acum au fost votate și promulgate Legile Justiției pe repede înainte, într-un moment nepotrivit, cu mari carențe. Și cu asta, basta, am picat examenul la capitolul organizare, punct.
Cea de-a treia condiție, și cea mai importantă, este calitatea oamenilor din sistem ce vor lucra în instituțiile care se vor ocupa de implementarea Schengen. În sistemul vamal, de exemplu. În sistemul vamal folosit pe vremea președintelui Băsescu drept pușculiță de partid.
Iar azi lucrurile nu s-au prea schimbat la vămile noastre. Traficul de carne vie este în floare iar prostituatele noastre ajung pe străzile occidentale făcându-ne un deserviciu de imagine teribil. Infractorii români încă se comportă prin vest ca și când ce este acolo ar fi de drept al lor, doar că trebuie furat. Iar Moldova, Maramureșul și mai toată țara românească e împânzită de țigări și alte produse de contrabandă venită din Ucraina prin vămi sau peste graniță. Asta la firul ierbii.
În văzduh avem o poliție în care lumea intră să iasă la pensie la 45 de ani sau ca să-și facă mici afaceri. Intră lumea în Poliție pentru că o văd ca pe o pușculiță proprie, ca pe o extensie a clanurilor țigănești sau a ,,marilor” politicieni locali. Poliția a devenit un rai pentru sinecuriști și o proptea pentru infractori.
Serviciile noastre secrete se ocupă de politică în loc să se ocupe de securitate, ba croiesc partide naționaliste și anti-europene, ba promovează politicieni de doi lei în prim plan.
Mai marii șmecheri din servicii se ocupă de afaceri că doar au dreptul prin lege, firmele de casă ale serviciilor fiind un bun paravan pentru afacerile personale.
Ministrul de interne este acuzat de plagiat, ceea ce înseamnă nu că este potențial necinstit, ci că este potențial neputincios mental.
Iar CCR-ul nostru politizat până în măduva oaselor nu este în stare sau nu vrea să facă diferența între interesul personal al unor politicieni, interesul îngust de partid și interesul nțional care reclamă intrarea noastră în Schengen.
Stăm foarte rău la capitolul materialului uman, bine că delegația olandeză care a venit să ne monitorizeze n-a săpat mai adânc. Dacă ne cerea să alcătuim o listă cu personalul ce va răspunde de implementarea Schengen de la președinte la ultimul vameș cu averea pe care distinșii o au și nu o pot justifica, ce ne făceam? Cum răspundeam la întrebarea că degeaba avem un Mercedes dacă nu am trecut examenul pentru carnet european și circulăm tot cu căruța autohtonă? Și dacă nu puteam răspunde, nu cumva era dreptul lor să ne ceară să așteptăm să ne doneze domnul Elon Musk o Tesla autonomă?