Putin a pornit războiul din Ucraina dintr-un puseu de orgoliu dictatorial și a vrut să justifice operațiunea sa specială motivând că vrea să schimbe paradigma lumii, trecând-o de la unipolară la multipolară.
Bineînțeles că demersul său a fost unul fals, impus propagandistic, ca să justifice o mișelie prin ceva mai înalt, anume schimbarea lumii. Dai cu rachetele în civili, distrugi infrastructura ucraineană ca să schimbi ordinea mondială, halal justificare.
La conferința G20 din Bali, Biden și Xi Jinping au făcut deocamdată pace, excluzând Rusia din noua ordine mondială. „China nu urmărește să schimbe ordinea internațională existentă sau să se amestece în afacerile interne ale Statelor Unite și nu are intenția de a contesta sau de a înlocui Statele Unite”, a declarat Xi Jinping la întâlnirea sa cu președintele Joe Biden.
Deoarce declarația contravine intențiilor autocratului de la Moscova, China declarând că ”Beijingul nu încearcă să schimbe actuala ordine mondială”, în secunda următoare Putin a rămas dezgolit în întreaga sa măreție găunoasă imperială. Lui Putin i s-a spus clar că nu este destul de puternic ca să ia loc la masa aceasta la care Xi și Biden au convenit să împartă lumea.
Războiul din Ucraina a ucis visul imperialist al lui Putin de a ridica din nou Rusia la nivel de putere mondială. Putin a vrut să facă asta divizând Europa, mizând pe clivajul deja existent între țările bogate și puternice economic și mai săracele și mai slab dezvoltatele țări estice.
Ce mi se pare interesant este că bipolarismul de tip China-SUA are mari șanse să schimbe în viitor paradigma europeană actuală. O Europă de Est cu Polonia, România, Moldova, Ucraina, Țările Baltice și mai târziu probabil cu Belarus nu numai că va izola Rusia, dar va fi o contrapondere serioasă la cuplul Germania-Franța. Aceasta va fi moștenirea lui Putin, o Europă bipolară în care estul se va opune tendințelor hegemonice ale vestului.
Poate că pe viitor vom avea o stare a uniunii mai echilibrată și nu ne vom mai împiedica de situația ca un partid pitic și extremist din Olanda, Suedia sau Austria să împiedice mersul înainte al unei țări din Est, ca România. Poate pe viitor grupul iliberal de la Vișegrad își va da obștescul sfârșit și vom avea un alt tip de alianță în Est, un bloc constituit din țări a căror principală grijă va fi securitatea lor și blocarea economică și militară a Rusiei. Poate pe viitor aceste țări vor vorbi aceeași limbă și nu vom mai avea de-a face cu promovarea în practică a unor idei protecționiste de genul ,,dacă strănută economia germană, România face gripă”.
Țările din Europa de Est, de la Marea Baltică la Marea Neagră, vor avea posibilitatea de a se dezvolta cooperând, fără a mai depinde excesiv de fondurile europene care în prezent apără cu sfințenie economia germană.
Poate pe viitor se vor alia și se vor ajuta votând pentru interesele comune. Poate vom avea de-a face pe flancul estic cu o integrare economică asemeni celei franco-germane, o integrare care să dea un impuls economiilor țărilor estice. Poate vom avea un șef al comisiei din Europa de Est, iar vocile est europenilor să se facă auzite mai puternic și să aibă mai multă greutate în luarea deciziilor politice și economice.
Mi-aș dori o astfel de bipolaritate europeană care să echilibreze Europa. În prezent, cred că acea Comisie Europeană acționează mai mult în interesul cuplului franco-german decât în interesul țărilor Europei de Est. Cred că cea Europeană Comisie este mai interesată de cum evoluează lucrurile în țările puternice din UE și mai puțin atentă la particularitățile și la umorile estice.
În plus, dacă față de puternicii Europei comisia are un aer înțelegător, față de țările Europei de Est comisia de comportă asemenea unui big brother și este uneori chiar contondentă. Comisia Europeană nu s-a ostenit să înțeleagă cum moștenirea comunistă a distorsionat societățile estice de au ajuns diferite față de cele din vest.
Mai mult, vesticii par a se fi plictisit de particularitățile țărilor din est și le vor doar ca piață de desfacere, nu ca parteneri egali. Acea Europă cu mai multe viteze promovată de domnul Macron sper să nu existe pentru că ea este neprincipială și nu este sănătoasă economic.
Această bipolaritate va fi generată și de ajutorul militar al SUA dat flancului estic pe care războiul domnului Putin l-a generat.
Chiar dacă războiul din Ucraina se va termina, amenințarea Moscovei va rămâne și va fi un motiv destul de puternic ca să unească țările Europei de Est, dincolo de sprijinul NATO.
Domnul Putin nu a reușit divizarea Europei dar a reușit să contureze puternic identitatea și nevoile țărilor din vecinătatea sa. Iar dacă influența acestora în luarea deciziilor UE va crește, acesta este un lucru cu adevărat bun. Bipolaritatea europenă este sănătoasă.