Citizen: Verifică, în 3 pași, dacă primarul tău își respectă promisiunile din campanie | Cum îți aperi dreptul la căldură și apă caldă | Ce facem pentru refugiații ucraineni care vor să rămână la noi

Citizen: Verifică, în 3 pași, dacă primarul tău își respectă promisiunile din campanie | Cum îți aperi dreptul la căldură și apă caldă | Ce facem pentru refugiații ucraineni care vor să rămână la noi

Dacă vrei să știi ce face acum primarul tău – dintre toate lucrurile pe care ți le-a promis în campania electorală – poți afla, în 3 pași simpli. Îi enumerăm și dăm detalii despre fiecare, în acest episod.

Tot astăzi învățăm să luptăm pentru dreptul nostru la căldură și la apă caldă. În plus, vorbim și despre cum i-am primit pe refugiații ucraineni, de ce am fost mai opitalieri cu ei decât cu sirienii ajunși în România anul trecut, dar și despre ce avem de făcut pentru cei care și-au propus să rămână la noi, pe termen lung.

Despre toate acestea, dar și despre multe alte subiecte - printre care eșecurile lui Nicușor Dan și provcările sale pentru 2022 - discutăm pe larg, cu Irina Zamfirescu, activist pentru drepturile omului la ActiveWatch și doctor în științe sociale.

Mai jos regăsiți câteva dintre declarațiile Irinei Zamfirescu din acest episod al Citizen:

I. Cum verifici dacă primarul tău își respectă promisiunile din campania electorală? (de la min. 1.02.21):

„Am auzit de foarte multe ori, anul trecut, argumentul: Dom' le, e în primul an de mandat. Câte să facă în primul an? Bine. Suntem în al doilea an de mandat. Acum putem să discutăm despre asta?

Nu-mi imaginez ca un singur om să aibă o imagine de ansamblu cu privire la activitatea unui primar. E mult de muncă. Sunt mai multe joburi laolaltă, să faci lucrul ăsta.

Cred că e important ca fiecare dintre noi să ne găsim acel domeniu de interes. Spre exemplu, poate pe unii dintre noi ne interesează socialul. Poate pe alții mediul.

Ce aș face eu este să pornesc întotdeauna de la plaforma electorală. Eu știu că e un document simbolic și nu are nicio valoare juridică. Dar în momentul în care mai candidezi o dată, vei veni cu o altă platformă electorală.

ADVERTISING

E foarte important ca eu – dacă mă întâlnesc cu primarul în exercițiu care vrea un alt mandat – la piața Obor, să zicem - și el îmi spune ce vrea să facă, eu să pot să mă uit în ochii lui și să-i zic: uite, am citit în platforma electorală de anul trecut asta, asta, asta n-ați făcut. Ce-mi propuneți dumneavastră acum.

Deci eu m-aș uita pe zonă de expertiză, pe zonă de interes. Nimeni nu poate (...)

Apoi, cred că e foarte important să ne uităm la proiectele de hotărâre de consiliu local care sunt forma materială a platormei electorale. Foarte greu poți, ca primar, să faci ceva fără să ai o hotărâre de consiliu.

Mă uit să văd dacă hotărârile de consiliu sunt în acord și ce anume din platforma electorală bifează. Și e relativ simplu față de primarii trecuți. Pentru că – asta e o revoluție a actualului primar – sunt foarte puține proiecte de hotărâre de consiliu pe ordinea de zi.

Mă uit, spre exemplu, pe Mediu. Și văd hotărârile de Consiliu General care țin de Mediu și văd în ce măsură răspund sau contrazic platforma electorală.

Iar pasul 3, care este extrem de important. Să mă întorc și să mă asigur că hotărârea este implementată. Pentru că avem zeci, poate sute, în ultimele 30 de ani, de hotărâri care nu sunt implementate.

Înainte de orice eu m-aș uita cerând audiențe. Primarul general nu acordă. Dar pot cere la consilierii generali. Pentru că e și sarcina lor să se asigure că proiectele de hotărâre pe care le-au votat s-au implementat.

Și poți face acele cereri de audiență, care sunt unul dintre cele mai la îndemână instrumente. Cum a fost implementată o hotărâre de consiliu general este o chestiune de interes public. Poți să ceri”.

ADVERTISING

II. Cum ne apărăm dreptul la căldură și apă caldă (de la min 30.50)

„Există niște indicatori prin care este măsurată calitatea locuirii. La nivel european. Se ține cont de ei când discutăm despre documente strategice despre cum facem să construim locuințe.

Și care, din nou, analizează calitatea vieții în diverse țări, comunități. Căldura, într-adevăr, intră la nivelul minim, de nevoi de bază. E clar că pe durata iernii trebuie să avem căldură.

Lucru pe care îl admiite inclusiv statul în condițiile în care există acele ajutoare pentru încălzire, spre exemplu.

În momentul în care tu găsești o formă de sprijin instituțional pentru diverse lucruri, aia e forma de sprijin instituțional prin care statul îți spune că e un drept fundamental și din punctul lui de vedere.

Deci avem acest drept la căldură (...)

Și la apă caldă. Dar problema aici e un pic diferită. Pentru că ne uităm la drepturi din perspectiva accesului, vizavi de acel sprijin pentru căldură, care se dă familiilor vulnerabile.

În mod normal, când mă uit la un drept, ca să mă asigur că el este respectat, mă uit la grupurile vulnerabile, care au venituri mici sau deloc și nu își permit accesul la acele drepturi.

Ce se întâmplă la noi, în București, este inedit. E foarte greu să pui în arhitectura drepturilor omului (dreptul la acces la apă caldă – n.red.), în condițiile în care nu discutăm despre niște persoane vulnerabile, care nu au - în virtutea lipsei fondurilor – acces la niște drepturi.

Discutăm de niște persoane captive într-un sistem care nu poate acum mai mult decât ce ni se întâmplă, de fapt. Eu nu știu – e de văzut dacă cineva a dat vreodată în judecată Primăria pe această idee abstractă de drept al omului.

ADVERTISING

Pentru că iar, pot să mă duc în instanță și să cer bani pe facturi. Pentru că tu îmi ceri bani de apă caldă, dar eu am dat drumul la robinet și mi-a curs rece. Nu știu să existe vreun proces pe această limitare de acces la căldură pentru că nu mă lași să mă debranșez, spre exemplu...

Te poți duce în justiție. Dar ce să ceri? Apă caldă? Păi o ceri, dar rețeaua (de conducte – n.red. e găurită și Termoenergetica nu ți-o poate livra. Poți să ceri bani de facturi, că tu plătești apă caldă și ai primit rece. Dar durează.

(De la min 40.49) Pe de o parte, nu știu să existe - și dacă există și noi nu știm de ea înseamnă că e o problemă – o formă de asociere a tututror cetățenilor care sunt nemulțumiți. Și aici mă refer la o asociație.

(...) noi avem în România o superputere care, din păcate, a putut fi exploatată doar politic. Asociațiile de proprietari. Mie mi se pare că asociațiile de proprietari, dacă ar funcționa ca niște asociații în sensul de «hai să ne organizăm pentru niște lucruri», ar putea să aibă o putere extraordinară în comunitățile din România. E nevoie de presiune constantă din partea oamenilor (asupra autorităților - n.red.)”.

III. Ce nu spune Nicușor Dan pentru termoficarea din București? (de la min 42.39)

„Nu înțeleg de ce nu există o comunicare coerentă cu privire la ceea ce se face pentru termoficare. Eu aș face un site doar despre asta (...)

Trebuie să îmi dai mie, cetățean, orizontul de așteptare cu privire nu la următorul duș, ci la perioada în care n-o să mai fiu stresată cu privire la momentul în care voi putea să fac următoarul duș.

Și am auzit de foarte multe ori tipul asta de discurs. Băi, e varză (sistemul de termoficare - n.red.)! Și nu e vina primarului de acum.

Dar dă-mi să înțeleg, cât trebuie să mai trec prin chestiile asta. Nu de la o avarie la alta, ci un orizont de timp pentru soluționarea totală a situației. Eu locuiesc în zona x și vreau să știu, în momentul de față, tu când preconizezi că reabilitezi toată rețeaua de care eu depind în zona x. Adică momentul când mi se termină complet problemele.

Eu cred că oamenii ar trebui să aibă tipul ăsta de informații. Acum, dacă vrei să te uiți care e proiectul primăriei cu privire la Termoenergetica, cum faci? Unde găsești informația? Proiectul de reabilitare, ce vrea să facă în următorii 2 ani?”

IV. I-am primit pe refugiații ucraineni cu brațele deshise. Dar ce le oferim pe termen lung? (de la min 12.59):

„Avem acum această perioadă de maximă criză în care noi trebuie să ne gândim la niște lucruri absolut imediate. Adăpost, mâncare, siguranță pentru oamenii ăștia.

(...) E foarte incert pentru toată lumea cât o să mai dureze, câți or să mai vină, câtă lume va rămâne.

Dar dacă o să dureze, dacă rămân aici oamenii care au cerut statut de refugiat, trebui să ne gândim un pic la termenul mediu. Cum facem cu locuirea, spre exemplu, pentru acești oameni.

În condițiile în care municipiul București – și am proprietatea termenilor – este absolut dezastru când vine vorba despre politici de locuire pentru grupuri vulnerabile.

Am văzut că Primăria Sectorului 6 a anunțat că, în curând, o să deschidă un bloc de locuințe sociale (...)

Lucrează acum PMB-ul la acel bloc din Ghencea. Pare că facem lucruri. Facem lucruri după ce 30 de ani nu s-a întâmplat nimic. Facem lucruri pe fondul unei crize acute de asistență în domeniul locuirii, spre exemplu.

Deci trebuie să înceapă Consiliul General, din punctul meu de vedere, consiliile locale, Guvernul cumva, să găsească niște soluții pentru că, într-adevăr, este un val de solidaritate uriașă, este absolut admirabil ce facem și noi, ce se întâmplă și în Polonia. Ce se întâmplă în Germania.

Dar trebuie să avem grijă să nu depindem de solidaritatea acestor oameni. E foarte posibil ca oamenii să obosească. E foarte posibil ca și refugiații să simtă că au nevoie de un loc al lor. Cât poți să traiești într-o situație din asta tranzitorie de locuire....

(de la min. 26.53) Există o groază de posibile soluții. Sunt niște lucruri care au fost aplicate în diverse alte state din Europa, în care locuirea este considerată un drept.

Problema noastră, în acest moment – când vine vorba de locuire și grup vulnerabil – în cazul ăsta refugiați, în alte cazuri persoane fără adăpost, persoane cu venituri reduse, persoane cu dizabilități care nu-și permit chirie pe piața liberă – este de abordare.

Pentru că noi, în România, nu suntem capabili să percepem ideea de locuire ca pe un drept. Noi în România, spunem: mi-am făcut credit pe 30 de ani, voi munci și iată, voi merita această locuință!

Deci practic, noi cel puțin 30 de ani muncim ca să plătim un credit la o locuință. Asta este imprimat așa, în fibra noastră, cu privire la locuire. Dar acum cred că o să fie nevoie să găsim soluții de locuire pentru acești oameni.

Și cred că o să fie foarte greu pentru că – înainte de a găsi niște soluții - închirieri de pe piața liberă, construcții – să facă odată Primăria Capitalei ordine în ce proprietăți are, că este compet buimacă pe subiectul ăsta.

Dar înainte cred că trebuie să acceptăm această realitate: locuirea nu este un moft, nu este un merit. Dacă eu nu am acces la locuință, nu am acces la diverse lucruri, inclusiv la un loc de muncă bine plătit. Pentru că locuiesc în condiții precare”.

Mai multe despre toate aceste subiecte, exemple și detalii, poți afla ascultând integral al doilea episod al podcastului Citizen, cu Gabriel Kolbay și Irina Zamfirescu.

Vă invităm să vă implicați în comunitatea voastră! Iar dacă aveți întrebări sau întâmpinați probleme, ne puteți scrie la citizen@spotmedia.ro.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇