Între optimismul la care e obligat dl Cioloș din actuala poziție și Florin Cîțu, flașneta blocată pe punctajul recitat obsesiv de toți liberalii, cea mai credibilă și relevantă descriere a discuției de miercuri a liderilor fostei coaliții este a lui Kelemen Hunor.
Liderul UDMR a descris o discuție sinceră, iar sinceritatea, spune domnia sa, implică și durere. A descris o lipsă de încredere, dar a subliniat că nu exista un blocaj:
„Eu sper că fiecare mai lasă din orgoliile prezentate și în dreapta, și în stânga. Ce am văzut e în spatele nostru. Nu mai putem schimba nici votul de la moțiune, nici alăturarea cu AUR, dar putem schimba ziua de mâine. Oricine dacă lipsește din această formulă de 3 + 1 (PNL, USR, UDMR + minoritățile naționale), coaliția din decembrie nu mai funcționează. Dl Cioloș astăzi nu a avut succes, dar mai sunt câteva zile”.
Ce succes ar putea avea dl Cioloș?
În opinia mea, nu să formeze un guvern. Un guvern Cioloș de coaliție e foarte greu de imaginat pentru PNL. Să sari de la acuzația că USR a creat criza la asumarea participării într-un guvern condus de liderul USR e cale lungă. Adică e greu de conceput că PNL și UDMR ar accepta să premieze USR cu postul de premier.
Teoretic, asta ar putea fi plătit cu ministerele cele mai valoroase ale USR, care să fie cedate liberalilor și maghiarilor. Dar și unii, și ceilalți știu că puterea reală este la premier. Un premier este atât de puternic cât dorește el să fie, după cum a dovedit și Florin Cîțu.
Un guvern minoritar Cioloș, foarte improbabil de altfel, ar fi pedeapsa cea mai severă pe care ar putea-o primi USR de la foștii parteneri. Să treci iarna și criza sanitară cu un guvern extrem de minoritar este mai rău decât i-a fost Guvernului Cioloș în 2016.
Deci cel mai realist succes ar fi ca aceste discuții să ducă la refacerea coaliției și de aici la instalarea unui guvern condus, cel mai probabil, de un alt liberal, care nu mai poate fi Florin Cîțu.
Altă soluție de guvernare nu există, este ceea ce admit pe diferite tonuri liderii celor 3 partide. Și dacă ea nu va fi aplicată, costul politic va pica pe toți, fără excepție.
În plus, poate au înțeles că e greu să se mai bazeze pe erorile PSD. Pentru prima dată social-democrații par să aibă o linie strategică clară, iar dl Ciolacu, după cum spune, vrea să nu mai repete greșelile foștilor lideri PSD. Deci votul negativ va veni cu mult mai greu, la fel tranzacțiile pe mize mici.
Deja există niște schimbări importante de ton. Dl Cîțu a continuat să mestece punctaje, dar pe un ton incomparabil mai puțin agresiv și fără să mai facă declarații ultimative. Rareș Bogdan anunță că s-a făcut un pas înainte și că românii vor fosta coaliție.
Dl Cioloș este total necoroziv și necramponat de această desemnare. Întrebat insistent dacă s-ar retrage în favoarea unui premier propus de liberali, dl Cioloș a răspuns: „să o facă, nu vorbim acum despre ce discută ei în partid”.
Dar cea mai spectaculoasă este schimbarea tonului USR la adresa președintelui Iohannis. După ce Stelian Ion a turnat către președinte o găleată de acuzații, iată că acum dl Cioloș vorbește despre șeful statului în termeni de responsabilitate și seriozitate. La fel, senatorul Ștefan Pălărie, una dintre cele mai luminoase figuri ale USR (cred că ar fi un bun ministru al Educației).
Deci este probabil ca, dacă încrederea de care vorbește dl Kelemen Hunor va fi reconstruită, să se pice la pace pe un premier de la PNL, dlui Cîțu să îi fie schimbat punctajul de recitat, dl Cioloș să predea mandatul. Dl Drulă a confirmat explicit această ipoteza la TVR.
S-ar retrage, cum ar veni amândoi președinții de partide, și Cîțu, și Cioloș . Meci de orgolii nul, s-ar duce toți cu premierul agreat în băț la președintele Iohannis și lucrurile să meargă înainte spre un nou guvern.
Evident că acel premier nu poate fi Florin Cîțu. Nu doar pentru că în afară de UDMR nu-l va vota nimeni, dar mai ales pentru că dl Cîțu are un uriaș capital de neîncredere, o cotă de respingere record din partea populației. Pentru PNL și Klaus Iohannis ar fi sinucigaș să continue cu dl Cîțu, care însă poate deveni propunerea coaliției pentru președinția Senatului, de exemplu.
În plus, dacă dl Cîțu va fi propuns din nou premier, este probabil ca dl Orban să rupă partidul, după cum lăsa să se înțeleagă miercuri. Nu va lua 40 de parlmentari, dar cei vreo 10 pe care îi va lua ar însemna o subțiere și mai mare a majorității.
Țara însăși are nevoie de un restart cu un nou premier, cu niște titulari de ministere cheie schimbați, pentru a mai diminua din tensiune. Altfel?
Aud tot mai mulți oameni dispuși să voteze AUR de furie, din frustrare, din dezamăgire. Acesta ar fi dezastrul politic total.