Cei care se întâmplă să zboare deasupra oraşului Boki Dawe din sud-estul Senegalului ar putea fi intrigaţi de imaginea unor “pete” verzi perfect circulare pe care le pot vedea din loc în loc pe suprafaţa aridă de sub ei.
Acestea sunt grădinile cunoscute local ca tolou keur, care reprezintă, potrivit Reuters, o nouă abordare a proiectului cunoscut ca “Marele Zid Verde”.
În 2007 era lansată în Africa, de către Uniunea Africană, cu sprijinul Uniunii Europene, al Băncii Mondiale şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite, iniţiativa “ Marele Zid Verde”, al cărei obiectiv era încetinirea deşertificării regiunii Sahel de la sud de Sahara, prin plantarea unei centuri de arbori pe o distanţă de 8.000 de kilometri, din Senegal până în Djibouti.
Din cele 100 de milioane de hectare de copaci prevăzute s-a plantat doar 4 la sută, iar atingerea acestui obiectiv până în 2030, aşa cum s-a dorit, ar costa până la 43 de miliarde de dolari.
Grădinile circulare par a avea însă mai mult succes. Proiectul a fost lansat în urmă cu şapte luni şi au fost înfiinţate până acum în jur de 20 de grădini.
În aceste grădini cresc plante rezistente la temperaturi ridicate şi la lipsa umidităţii, printre care papaya, mango, moringa şi salvie.
Explicaţia pentru forma circulară a grădinilor este aceea că astfel rădăcinile plantelor cresc spre interior, captând lichidele şi bacteriile şi îmbunătăţind capacitatea de retenţie a apei.
Designul grădinilor îi aparţine inginerului agricol senegalez Aly Ndiaye, stabilit în Brazilia, dar blocat în Senegal după ce ţara şi-a închis graniţele ca urmare a pandemiei de coronavirus. Acest lucru a expus dependenţa de alimente şi de medicamente importate a Senegalului. În acest context, Ndiaye a vrut să demonstreze importanţa “acţiunilor mici care sunt permanente”.
Succesul tolou keur este atribuit dimensiunii locale a proiectului, faptului că locuitorii sunt puternic implicaţi.
Moussa Kamara, în vârstă de 47 de ani, coace noaptea pâine în brutăria sa, iar dimineaţa se ocupă de una dintre grădinile din Boki Dawe. Ca urmare a devotamentului său, a fost numit îngrijitorul grădinii. Kamara este de părere că aceasta va fi în viitor mai importantă decât brutăria pentru asigurarea hranei pentru familia sa numeroasă şi pentru alţi locuitori ai oraşului.
Un alt beneficiu al grădinilor ar putea fi acela de a le oferi un motiv să rămână africanilor din Africa Subsahariană, care se gândesc să pornească în călătorii periculoase pe mare, în căutarea unui trai mai bun în Europa sau America.
"În ziua în care oamenii vor înţelege pe deplin potenţialul Marelui Zid Verde, vor stopa aceste rute periculoase ale migraţiei, în care îţi poţi pierde viaţa pe mare. Este mai bine să stai, să munceşti pământul, să cultivi şi sa vezi ce poţi câştiga”, spune bărbatul.
C.S.
Citeşte şi alte texte din categoria Mediu:
