Seismologii de la Institutul de Tehnologie din California împreună cu experţii în optică de la Google au găsit o metodă de a utiliza cablurile de telecomunicaţii subacvatice pentru a detecta cutremure, pe baza acestei tehnici putând fi dezvoltate în viitor sisteme de alertă mai eficiente în întreaga lume.
Pe fundul oceanelor lumii se află cabluri de fibră optică cu o lungime totală de mai bine de 1 milion de kilometri, instalate începând cu anii 1980 de către companiile de telecomunicaţii şi către guverne şi formând ceea ce astăzi este considerată baza telecomunicaţiilor internaţionale, se precizează pe site-ul institutului.
Ideea de a folosi această infrastructură deja existentă pentru a măsura seismicitatea nu este nouă, însă, spre deosebire de alte încercări similare, cercetătorii din California propun o metodă care nu implică instalarea vreunui echipament suplimentar.
Prin această nouă tehnică majoritatatea cablurilor subacvatice pot fi convertite în senzori geofizici, cu o lungime de mii de kilometri, pentru detectarea cutremurelor şi chiar a tsunamiurilor în viitor.
"Credem că aceasta este prima soluţie pentru monitorizarea seismicităţii pe fundul oceanelor care poate fi implementată pe tot cuprinsul globului. Poate completa reţeaua existentă de seismografe şi geamandurile de monitorizare a tsunamiurilor, pentru ca acestea să poată fi detectate mult mai rapid în multe cazuri”, spune Zhongwen Zhan, profesor asistent de geofizică la Institutul de Tehnologie din California
Studiul lor, publicat în Science, a avut în prim-plan cablul Curie din Oceanul Pacific, lung de 10.000 de kilometri, dar cercetătorii susţin că această tehnică poate fi aplicată pe un număr mare de cabluri subacvatice.
Dacă în cazul cablurilor de fibră optică de pe uscat polarizarea luminii care se deplasează prin cabluri de fibră optică poate fi influenţată de o mulţime de factori, pe fundul oceanului, unde condiţiile sunt în general constante, polarizarea este mai stabilă în timp. Ea se schimbă însă brusc şi puternic în timpul cutremurelor şi al furtunilor, astfel de evenimente putând fi prin urmare detectate cu o mai mare precizie şi mai rapid, în câteva secunde, în timp ce este nevoie de câteva minute sau chiar mai mult pentru ca undele seismice să ajungă la seismografele de pe uscat.
În timpul celor nouă luni de teste (între decembrie 2019 și septembrie 2020) au fost detectate în jur de 20 de cutremure de intensitate moderată spre înaltă.
În continuare, cercetătorii dezvoltă un algoritm care să poată să diferenţieze între schimbările produse de cutremure ale polarizării şi situaţiile în care a fost vorba de altceva – cablul s-a deplasat în urma trecerii unei nave sau a unui crab, de exemplu.
C.S.