Criza școlii și profitorii ei

Un personaj care a vrut să fie om politic și nu a reușit, care a vrut să fie lider și nu a reușit, care a vrut să fie justițiar și nu a reușit, caută să exploateze acum vulnerabilitățile școlii pentru a fi măcar profesor, fie și simbolic (o mai veche neîmplinire a sa, pe care memoria internetului o păstrează prin imagini și informații).
ciprian.mihali

profesor

Ciprian Mihali predă din 1992 filosofia contemporană la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A ținut cursuri despre spațiul public ca profesor invitat la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București. Doctor în filosofie din 2000 al Universităților din Strasbourg și Cluj-Napoca, a fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte țări din Africa de Vest în perioada 2012-2016.
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

De mai mulți ani sunt atent la modul în care noi, ca societate needucată, nealfabetizată digital, folosim noile tehnologii de comunicare. Plec mereu de la ideea că orice dezvoltare tehnică, orice produs și orice obiect pus la dispoziția unui public consumator nu este nici bun, nici rău în sine, ci este neutru din punct de vedere valoric. De cel puțin două secole încoace, orice mare descoperire tehnică a fost și un progres civilizațional, dar a putut fi folosită și pentru a ucide, pentru a tortura, a subjuga sau a manipula oameni.

Dezvoltările media și digitale fac parte din exact același scenariu: societatea românească nu a trecut prin procesul unei învățări care să-i permită să discearnă clar între binefacerile și daunele provocate de noile tehnologii. Iar această folosire haotică, și a televiziunii și a internetului, produce inevitabil tot felul de violențe.

ADVERTISING

Pentru mine, „profu.online” se înscrie în această categorie, a producției de violență prin cuvânt, imagine și, cine știe, poate chiar fizică, prin intermediul acestor mijloace noi de comunicare. Ceea ce mi-a atras atenția mai ales a fost efectul de viralizare, care funcționează altfel pe o rețea extraordinar de volatilă și de puțin cunoscută cum este TikTok. Este o rețea în care majoritatea producătorilor de conținut video sunt copii și adolescenți care schimbă între ei, cu viteză uimitoare și după propriile criterii, secvențe video cu ei înșiși în posturi alese de ei. Este o lume a lor, construită de ei, pentru ei, tocmai pentru a refuza lumea adulților și celelalte rețele sociale considerate „învechite”. Fie și numai din acest punct de vedere, apariția acolo a lui Cumpănașu este o agresiune și o tulburare a unei ordini pe care, cu mintea lor, și-au construit-o copiii.

Scandalul Cumpănașu și jumătate de milion din copiii României

Cealaltă agresiune provine tocmai de la uzurparea unei identități de „prof”. Desigur, putem cu toții să ne luăm nickname-uri de orice fel în spațiul virtual, unde identitățile noastre se pot demultiplica la nesfârșit. Dar în acest caz, e vorba de mai mult și de ceva mai grav, pentru că a fi profesor, fie și în spațiul virtual, implică o responsabilitate și niște abilități care nu se obțin declarându-te profesor.

Ceea ce trebuie așadar să ne îngrijoreze în acest caz sunt toate aceste elemente: intruziunea într-un spațiu ludic și revendicarea unui statut de justițiar, declarându-te „profesor” care răzbună elevii în fața adevăraților profesori, prin declarații agresive la adresa profesorilor, ori prin sugestii chiar de violență fizică asupra profesorilor, așa cum se poate vedea în mai multe secvențe video publicate pe pagina acestui individ.

Suntem cu toții de acord că învățământul românesc se află în mare suferință. Că autoritatea profesorilor, ca furnizori de cunoaștere și de modele profesionale ori publice, s-a diminuat dramatic în ultimele decenii din cauza a numeroase motive. Profesia de profesor trebuie reabilitată urgent printr-un set de măsuri hotărâte, care să includă printre altele module de formare digitală, de formare etică și civică, dar și psihologică, pentru întreg corpul profesoral. Dar ceea ce se întâmplă cu „profu.online” nu este o soluție pentru criza învățământului, ci o exploatare cinică a ei și o adâncire a acestei crize. Un personaj care a vrut să fie om politic și nu a reușit, care a vrut să fie lider și nu a reușit, care a vrut să fie justițiar și nu a reușit, caută să exploateze acum vulnerabilitățile școlii pentru a fi măcar profesor, fie și simbolic (o mai veche neîmplinire a sa, pe care memoria internetului o păstrează prin imagini și informații).

Profitor de meserie, oferind copiilor modelul cuiva care a reușit să se descurce în viață prin toate mijloacele, să fie prieten cu cei mari și puternici fără ca pentru asta să fie nevoie să treacă prea des pe la școală, să aibă mașini scumpe și bani mulți, „profu.online” sapă cu sârg la temelia unei școli românești debusolate, obosite și lipsite de viziune.

Produs fake al unei societăți în care valorile sunt fake, el transmite mai departe copiilor aceste valori, după ce a reușit, desigur, să profite de complicitatea unor instituții fake și să devină un personaj mediatic care, iată, ocupă azi prim-planul agendei publice. Iar aceasta este deplina consacrare a unui asemenea personaj, o consacrare la care visează atât de mulți dintre copiii care îl urmăresc, cele câteva secunde la televizor, celebritate pe care „profu.online” le-o poate procura. Pentru asta nu e nevoie de școală prea multă, nu e nevoie de teme, nu e nevoie de pierderea de timp pe care o provoacă învățarea. E de ajuns să stai ore în șir pe TikTok alături de „profu.online”, înjurând școala și profesorii care te terorizează când îți cer să înveți.

Acest individ nu este nici primul, nici ultimul, care exploatează nemilos criza școlii. Așa cum putem vedea, cele mai „celebre” modele sociale azi sunt exact cele care au ocolit școala sau au făcut-o de mântuială. Soluțiile sunt însă de durată și ele sunt posibile doar în măsura în care autoritățile, profesorii, elevii și părinții se pun de acord asupra cauzelor acestei crize și asupra soluțiilor lor.

Câtă vreme însă elevii vor considera că de vină sunt profesorii neadaptați, iar profesorii că vinovați sunt elevii nedisciplinați, în vreme ce părinții dau vina ba pe autorități, ba pe profesori, vor apărarea tot felul de „profi online” care vor continua să-și construiască notorietăți efemere înfulecând din trupul vlăguit al educației.

Fisurile nenumărate din edificiul școlii trebuie identificate și apoi reparate una câte una, până ce asemenea uzurpatori și profitori nu-și vor mai putea exersa delirul profitând de naivitatea sau lipsa de educație a celor din jur, adulți și copii.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇