Omenirea nu se va autodistruge în următoarele decenii, dar riscul crește mult dacă privim spre viitorul foarte îndepărtat, spune fizicianul Cristian Presură. Cheia, spune el, nu este doar progresul tehnologic, ci dacă valorile morale vor reuși sau nu să țină pasul cu el.
„Depinde pe ce scară de timp ne uităm! Părerea mea este că pe noi, oamenii, pentru că trăim foarte puţin pe acest pământ, ne interesează pe termen scurt. Şi pe termen scurt nu îl văd apocaliptic. Adică nu cred că atât cât mai trăiesc tinerii, 70 de ani sau cât or fi, Pământul se va autodistruge.
Nu văd asta, deşi a existat întotdeauna în istorie această posibilitate. Bombele nucleare sunt un astfel de exemplu. Inteligenţa artificială o să fie o altă încercare. Şi când mă refer la inteligenţa artificială, mă gândesc la super-inteligenţă.
Dar cred că pe termen scurt, deci pe timpul vieţii noastre, nu se va întâmpla ceva foarte, foarte rău“, spune Cristian Presură, într-un interviu acordat jurnalistului Matei Udrea și publicat de News.ro.
Altfel stau însă lucrurile când orizontul de timp se schimbă. Dacă ne uităm nu la următoarele decenii, ci la sute, mii sau chiar milioane de ani, tabloul devine mult mai complicat.
„În momentul în care ne uităm pe un termen lung, de 1.000 de ani sau de 1.000.000 de ani, atunci vorbim deja de o civilizaţie care are cunoştinţe extrem, extrem de avansate, pe care acum noi nici nu putem să ni le imaginăm! Şi o civilizaţie în care sigur super-inteligenţa va juca un rol. Ei bine, acea civilizaţie are, într-adevăr, o posibilitate mai ridicată, cred eu, să se auto-distrugă dacă nu reuşeşte să îşi construiască valorile morale în pas cu tehnologia“, spune Presură.
Asta poate să fie și răspunsul, spune el, la una dintre marile întrebări ale științei - de ce nu vedem civilizații extraterestre ultra-avansate? „Pentru că una dintre soluţiile Pardoxului Fermi - de ce nu sunt extratereştri - este faptul că multe civilizaţii avansate se pot autodistruge.“
Până la autodistrugere, însă, vor ajunge vreodată oamenii să călătorească prin spațiu cu viteza luminii? „Omenirea definită ca membri ai ei, nu! Adică omenirea este o colecţie de oameni, iar membrii omenirii, adică oamenii, au corpuri biologice. Atâta timp cât oamenii au corpuri biologice, niciodată nu vor putea călători cu viteza luminii! Pentru că asta ne interzic legile fizicii“, explică Cristian Presură.
El lasă însă deschisă o ipoteză radicală pentru un viitor probabil extrem de îndepărtat: „Dar dacă definim omenirea ca fiind o colecţie de conştiinţe şi permitem acestor conştiinţe să se mute din corpul biologic într-o rază de laser printr-o tehnologie pe care astăzi nu o cunoaştem - presupunem, dar n-o cunoaştem - în momentul respectiv conştiinţa aceea va circula cu viteza luminii, a razei laser, şi atunci vom putea spune că omenirea circulă cu viteza luminii.“
Unde se află omenirea astăzi?
Cristian Presură a fost invitat să aleagă dintre două filme - „Don’t look up!“ și „Interstellar“ - pe cel care i se pare mai aproape de realitatea speciei umane în acest moment.
Iată răspunsul: „E o întrebare capcană! Pentru că în „Don’t look up“ specia umană este portrerizată ca foarte proastă şi idioată, să spun aşa.
În „Interstellar“ este portretizată ca o specie care este în stare să exploreze Cosmosul îndepărtat, deci în esenţă este foarte, foarte deşteaptă. Dar, pe de altă parte, o specie ai cărei membri – adică oamenii – încă au probleme morale de natura celor pe care le găsim acum sau le vedem în „Don’t look up!“.
Şi atunci, clar că a doua posibilitate nu merge, pentru că nu suntem o civilizaţie atât de avansată. „Don’t look up!“ poate fi mai aproape atunci, pentru că acolo vedem că civilizaţia nu este avansată şi, pe de altă parte, recunoaştem problemele membrilor societăţii care sunt, cum am zis, situate într-o altă zonă decât zona asta de dezvoltare tehnologică odată cu dezvoltarea morală şi cu ceea ce înseamnă o civilizaţie avansată nu numai din punct de vedere tehnologic, dar şi din punct de vedere moral. Şi atunci, da, probabil că primul e mai aproape.“