Președintele Donald Trump a prezentat fragilul armistițiu de două săptămâni dintre Statele Unite și Iran drept o „victorie totală și completă”. Însă termenii înțelegerii arată cum Iranul a folosit controlul asupra Strâmtorii Ormuz pentru a obține o influență uriașă asupra economiei globale.
Faptul că armistițiul este condiționat de acceptul Iranului de a redeschide această rută vitală reprezintă o recunoaștere tacită a influenței Teheranului asupra celui mai important punct de tranzit petrolier din lume – și, implicit, asupra unor segmente semnificative ale economiei globale, arată o analiză CNN.
„Iranul nu are nevoie de o forță militară foarte mare pentru a provoca perturbări masive în economia globală”, a declarat luna trecută Samantha Gross, expert în energie la think tank-ul Brookings.
Investitorii și traderii au salutat armistițiul, chiar dacă analiștii avertizează că îngrijorările privind aprovizionarea globală cu petrol nu au dispărut. Prețurile petrolului au scăzut brusc cu 15-20% miercuri, iar prețurile de referință ale gazelor naturale în Europa au înregistrat o scădere similară.
„Există obstacole semnificative care trebuie depășite înainte ca acordul de încetare a focului dintre SUA, Israel și Iran să se transforme într-un sfârșit durabil al războiului”, a avertizat Neil Shearing, economist-șef la Capital Economics. „Pentru piețe, cea mai importantă problemă rămâne statutul Strâmtorii Ormuz.”
Rămâne de văzut dacă traficul maritim va reveni complet la normal.
După unele semne că se relua tranzitul petrolierelelor în primele ore ale zilei de miercuri, Iranul ar fi oprit din nou circulația după ce Israelul a atacat Libanul. Cel puțin pentru moment, armata iraniană controlează aceste treceri, ceea ce îi conferă o putere unică asupra piețelor energetice globale.
Iranul a blocat efectiv Strâmtoarea Ormuz pentru majoritatea navelor timp de peste șase săptămâni - un scenariu de neimaginat până recent pentru o rută care, în mod normal, transportă aproximativ o cincime din petrolul și gazele naturale ale lumii și o treime din exporturile globale de îngrășăminte pe bază de uree.
„Este exact situația de care analiștii în securitate energetică s-au temut dintotdeauna”, a spus Gross.
Țări din întreaga lume resimt șocul istoric asupra aprovizionării cu petrol.
În Asia, riscul unor penurii de combustibil determină guvernele să ia măsuri drastice, Filipine declarând stare de urgență energetică.
Europa, la rândul ei, se confruntă cu creșteri ale prețurilor la electricitate, tocmai când începea să își revină după criza provocată de războiul dintre Rusia și Ucraina. Chiar și în Statele Unite, bogate în resurse de petrol, prețul benzinei a crescut.
Influența Iranului asupra strâmtorii „a fost suficientă pentru a obține un armistițiu” și, esențial, pentru a-și menține regimul la putere, deși slăbit, a declarat pentru CNN Dan Alamariu, strateg-șef pe geopolitică la Oxford Economics. Iranul a transformat Strâmtoarea Ormuz într-o armă într-un „război economic”.
Petrolul iranian, vândut la prețuri ridicate
Controlul asupra Strâmtorii Ormuz i-a oferit Iranului două avantaje majore: pârghie economică asupra restului lumii și capacitatea de a-și alimenta bugetul de război din veniturile din petrol la prețuri mai mari decât de obicei.
Washingtonul a relaxat temporar sancțiunile pentru aproximativ 140 de milioane de barili de petrol iranian transportat pe mare, pentru a atenua criza globală de aprovizionare.
Exporturile de petrol ale Iranului au ajuns, în medie, la aproximativ 1,85 milioane de barili pe zi în luna martie, cu circa 100.000 de barili pe zi mai mult decât media din perioada decembrie–februarie, potrivit analistului Homayoun Falakshahi de la Kpler (companie internațională de analiză de date specializată în piețele de energie și materii prime).
Iranul câștigă și mai mult din exporturi, în condițiile în care petrolul său, vândut de obicei cu un discount de aproximativ 10 dolari pe baril față de cotaţia Brent, a ajuns în unele tranzacții recente din China - principalul cumpărător - să fie vândut cu circa 3 dolari peste prețul Brent. În India, diferența a ajuns chiar la 7 dolari în unele cazuri.
„Numărul mai mare de clienți și lipsa petrolului concurent din Orientul Mijlociu au dus la creșterea prețurilor petrolului iranian”, a declarat Falakshahi.
Atuul Iranului
Între timp, Teheranul dorește să își mențină această influență economică și după încheierea războiului, păstrând un cuvânt de spus în privința accesului la strâmtoare, potrivit unei propuneri în 10 puncte care stă la baza negocierilor cu SUA.
„Regimul de la Teheran și-a consolidat, probabil, controlul politic și a demonstrat capacitatea de a aduce piețele globale de petrol și gaze în pragul colapsului”, a scris Karl Schamotta, strateg-șef de piață la Corpay Currency Research.
Trump a descris propunerile Iranului drept „o bază viabilă pentru negocieri”, potrivit unei postări pe Truth Social.
Mai mulți analiști iau acum în calcul posibilitatea introducerii unui sistem permanent de taxare pentru navele care tranzitează strâmtoarea, deși cu anumite condiții importante.
„Armistițiul a consolidat rolul Strâmtorii Ormuz ca punct de presiune și instrument de negociere”, au arătat analiștii Kpler.
De exemplu, aceștia sugerează că Omanul, în ale cărui ape teritoriale se află o parte a strâmtorii, ar putea acționa ca intermediar neutru, colectând taxele și transferând o parte către Iran. Formalizarea accesului contra cost ar putea satisface și o altă cerință majoră a Teheranului - compensații economice pentru pagubele provocate de conflict.
Iranul a început deja să perceapă taxe pentru tranzit în ultimele săptămâni, cel puțin o navă plătind 2 milioane de dolari pentru a trece, potrivit companiei Lloyd’s List.
Miercuri, agenția semi-oficială Tasnim a relatat că Iranul și Omanul intenționează să introducă taxe de tranzit.
Companiile de transport maritim și asigurătorii sunt susceptibile să accepte aceste taxe „mai rapid decât factorii de decizie politică”, potrivit Kpler. „Pentru o mare parte din capacitatea de export a Golfului, nu există rute alternative viabile.”
B.B.