Curtea Constituțională a decis că firmele aflate sub investigație penală, fără o condamnare definitivă, nu pot fi excluse automat din procedurile de atribuire a contractelor de concesiune.
O astfel de excludere ar încălca principiul egalității în drepturi, prezumția de nevinovăție și reprezintă o restrângere nejustificată a exercitării unui drept, au stabilit judecătorii constituționali.
CCR a admis, în unanimitate, excepția de neconstituționalitate și a declarat neconstituțional articolul 81 alineatul (4) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii.
Judecătorii CCR au arătat că prevederea legală permitea excluderea operatorilor economici din procedurile de concesionare doar pe baza existenței unei anchete penale, chiar dacă nu exista o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. „O astfel de soluție contravine principiului egalității în drepturi, încalcă prezumția de nevinovăție și restrânge nejustificat exercițiul unui drept”, a precizat Curtea.
CCR a subliniat că această situație este similară cu una deja analizată și sancționată anterior. În 2018, Curtea a declarat neconstituționale prevederi aproape identice din Legea achizițiilor publice, care introduceau aceeași cauză de excludere pe baza unei simple investigații penale. Argumentele din acea decizie sunt valabile și în cazul actual, au arătat judecătorii.
În motivare, Curtea a explicat că excluderea automată a unei firme doar pentru că este vizată de o anchetă penală echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție.
Textul de lege le permitea autorităților contractante să presupună, înaintea unei decizii a instanței, că operatorul a comis o abatere gravă, substituindu-se astfel justiției.
Mai mult, măsura era aplicată fără o analiză individuală a situației, fără evaluarea gravității faptelor și fără posibilitatea ca operatorul să își remedieze situația, ceea ce o făcea disproporționată și lipsită de un fundament obiectiv.
Curtea a mai arătat că prevederea depășea cadrul stabilit de legislația europeană, care condiționează excluderea obligatorie de existența unei condamnări definitive.
Decizia Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie.