Crăciunul devine o nouă linie de front în războaiele culturale ale Europei.
Partidele de extremă dreaptă revendică sezonul festiv ca fiind al lor, reinterpretând Crăciunul drept un simbol al civilizației creștine aflate sub amenințare și prezentându-se drept ultima linie de apărare în fața unei stângi considerate ostile pentru că apără separarea religiei de viața publică, arată o analiză Politico publicată în Ajun.
Această temă reia un refren deja cunoscut de peste Atlantic, propagat ani la rând de Fox News, unde prezentatorii au vorbit despre un presupus „război împotriva Crăciunului”. Președintele SUA, Donald Trump, susține că a readus expresia „Crăciun fericit” în limbajul din Statele Unite, prezentând-o ca un act de sfidare față de corectitudinea politică.
Acum, partidele europene de extremă dreaptă, de regulă concentrate pe imigrație sau ordine publică, au adoptat un limbaj similar, transformând Crăciunul în cel mai recent câmp de luptă al unui un conflict mai amplu legat de cultură.
În Italia, premierul Giorgia Meloni a făcut din apărarea tradițiilor de Crăciun un element central al identității sale politice.
Ea a prezentat în mod repetat această sărbătoare ca parte a unui patrimoniu național aflat în pericol, criticând ceea ce numește tentative „ideologice” de diluare a semnificației sale.
„Cum poate cultura mea să te ofenseze?”, s-a întrebat Meloni în trecut, apărând expunerea ieslelor de Crăciun în spațiile publice.
Ea a susținut că elevii ar trebui să înveţe valorile morale transmise de Nașterea Domnului, nu doar să asocieze Crăciunul cu dulciuri și cadouri, și a respins ideea modificării unor tradiții vechi.
Anul acesta, Meloni a declarat că nu va bea alcool până la Crăciun, prezentându-se drept o persoană atașată de spiritualitate și tradiție.
În mod similar, partidul Adunarea Națională din Franța și Vox din Spania s-au opus inițiativelor „woke” de înlocuire a simbolurilor religioase cu un limbaj neutru și au pledat pentru amplasarea în primării ieslelor care arată Nașterea Domnului.
Alternativa pentru Germania (AfD) a avertizat că târgurile de Crăciun își pierd „caracterul german”, amplificând dezinformări despre presupusa înlocuire a tradițiilor creștine cu cele musulmane.
Spectacolul Crăciunului
Însă partidul Giorgiei Meloni, Fratelli d’Italia, a transformat mesajul într-un adevărat spectacol. În fiecare lună decembrie, organizează un festival politic cu tematică de Crăciun — cu Moș Crăciun, patinoar și un brad uriaș luminat în culorile drapelului italian.
Inițial organizat discret, evenimentul, numit Atreju — după un personaj din filmul fantasy Poveste fără sfârșit — a fost mutat între timp în prestigiosul Castel Sant’Angelo, atrăgând familii, turiști și curioși din punct de vedere politic.
Fratelli d’Italia au transmis pe canalul lor de WhatsApp că festivalul a fost „un succes fără precedent. Număr record de participanți, implicare reală și o comunitate care crește de la an la an, demonstrând cât de puternică a devenit, asemenea Italiei”.
Daniel, un turist de 26 de ani din Mallorca, care a refuzat să-și dea numele de familie pentru a nu fi asociat cu un eveniment politic de extremă dreaptă, a spus că el și un prieten au intrat din întâmplare, atrași de lumini și muzică. „Apoi, ne-am dat seama că este vorba despre politică”, a spus el, râzând.
Creștinismul cultural
Pentru liderii partidului, simbolismul este explicit. „Pentru noi, tradițiile reprezintă rădăcinile noastre, cine suntem, cine am fost și istoria care ne-a format”, a declarat deputatul Marta Schifone. „Aceste rădăcini trebuie celebrate și apărate cu orice preț.”
Mesajul are ecou și în rândul tinerilor susținători. Alessandro Meriggi, student și lider în Azione Universitaria, organizația de tineret a partidului, a spus că Italia se bazează pe valori clare, care trebuie respectate de noii veniți. „Într-o țară ca Italia, nu poți cere școlilor să scoată crucifixul. El reprezintă valorile noastre”, a afirmat el.
Religia, însă, pare adesea aproape secundară.
Mulți dintre politicienii care conduc aceste campanii nu sunt practicanți, iar doar o minoritate dintre alegătorii lor sunt creștini activi.
Ceea ce contează este creștinismul ca element cultural, un simbol care trasează o graniță între „noi” și „ei”.
„În anii 1980 și 1990, extrema dreaptă radicală a păstrat în mare măsură distanța față de Biserică”, explică Daniele Albertazzi, profesor la Universitatea din Surrey, specializat în studiul populismului.
„Lucrurile s-au schimbat între 2010 și 2015, după atentatele teroriste islamiste din Europa, prezentate ca un conflict între civilizații. Creștinismul a devenit un marker cultural, o modalitate de a se prezenta drept apărători ai familiei tradiționale, ai tradiției și identității.”
Organizarea unui festival de Crăciun este o mișcare „foarte inteligentă” a partidului Giorgiei Meloni, spune Albertazzi. „Au încercat să inverseze stigmatul trecutului lor [de extremă dreaptă] transformându-se într-un partid conservator modern, cu o bază largă, iar acest lucru face parte dintr-un proces de rebranding.”
Strategia este favorizată de disconfortul stângii față de religie în spațiul public.
Partidele progresiste și instituții precum UE au încercat să promoveze incluziunea folosind formule neutre, precum „sezonul sărbătorilor”, ceea ce pentru extrema dreaptă echivalează cu o formă de autoflagelare culturală.
În Italia, anul acesta, Lega (partidul de dreapta condus de Matteo Salvini) și Fratelli d’Italia au atacat mai multe școli care au eliminat referințele religioase din cântecele de Crăciun.
La Genova, partidele de dreapta au acuzat primarul de stânga că a dat „o palmă tradiției” după ce a decis să nu expună o scenă a Nașterii Domnului în birourile sale.
„Nu ne este rușine să spunem «Crăciun fericit»”, a declarat Lucio Malan, senator Fratelli d’Italia, la festivalul lui Meloni. „Am promovat întotdeauna libertatea religioasă și știu că nu toată lumea este creștină. Dar Crăciunul este sărbătoarea care contează cel mai mult pentru oameni. Să nu uităm originile ei.”
Ironia, remarcă criticii, este că multe tradiții de Crăciun sunt relativ recente, modelate la fel de mult de marketing, cât și de religie.
Cu toate acestea, Crăciunul rămâne extrem de puternic din punct de vedere politic tocmai pentru că este emoțional, legat de ritualuri de familie, amintiri din copilărie și identitate locală.
Pentru Guvernul Meloni, asumarea Crăciunului se înscrie într-un proiect mai amplu de recâștigare a controlului asupra instituțiilor culturale — de la televiziunea publică la muzee și opere — după ceea ce consideră a fi decenii de dominație a stângii.
Povestea extremei drepte ca apărătoare a Crăciunului reprezintă o provocare pentru partidele tradiționale, care au dificultăți în a formula un contraargument convingător în apărarea caracterul laic al statului.
Iar acest lucru este cel mai evident chiar la festivalul de Crăciun al Italiei. Pe măsură ce se lasă seara peste Castelul Sant’Angelo, familiile patinează pe muzică de Crăciun, copiii se fotografiază cu moș Crăciun, iar turiștii intră atrași de lumini și sunet, nu de ideologie. Politica este prezentă, dar estompată, învelită în nostalgie, tradiție și spiritul sărbătorilor.