Deficitul bugetar va rămâne principala problemă a României și în viitorul apropiat. Creează inflație, măriri de taxe, iar deciziile de reducere anihilează creșterea economică. Deficitul va rămâne nesustenabil pentru economia țării chiar dacă va fi redus de la 8,5% la 6,5% sau 7%. O să putem spune că am scăpat de situația complicată atunci când o să ajungă la 4%, deci, cel mai probabil, prin 2028, a explicat finanțistul Adrian Codirlașu.
Citate reprezentative:
- Suntem într-un scenariu pozitiv, putea fi mult mai rău, și am evitat retrogradarea în categoria junk , deci categoria nerecomandată investițiilor. În momentul în care o țară e retrogradată în categoria junk, automat pleacă de acolo capital.
- În momentul în care se primesc subvenții de la stat pentru că activitatea nu e viabilă economic, atunci ar trebui și Guvernul să intervină cu măsuri de eficientizare, condiționat de anumite reforme pentru a eficientiza administrația.
- Avem o oportunitate foarte mare de care ar trebui să beneficiem, și anume fondurile europene. Dacă le punem pe toate la un loc, suma care ar putea fi atrasă este impresionantă. Începe cu 20 de miliarde de euro. Dacă luăm banii ăia, da, creșterea economică va arăta cu totul altfel.
- Când vom fi în OECD, țara noastră va fi tratată la fel ca orice al stat din OECD. Ceea ce înseamnă o credibilitate mult mai mare și posibilitatea ca anumiți investitori străini, din afara Uniunii Europene, să decidă să investească în România.
Cum ne-am descurcat cu măsurile de austeritate până acum?
Aș spune că suntem într-un scenariu pozitiv, având în vedere că putea fi mult mai rău. Am evitat retrogradarea în categoria junk, adică acea categorie nerecomandată investițiilor străine.
S-a vorbit mult despre evitarea categoriei junk. Ca oamenii să înțeleagă, ce ar fi însemnat junk? Câte miliarde de euro ar fi dispărut din economie?
Retrogradarea ar fi provocat un șoc care ar fi putut duce la o criză financiară. Dacă ne amintim, criza din 2008 a început tocmai cu retrogradarea României în categoria junk. În momentul în care o țară este retrogradată, capitalul pleacă automat.
Acest lucru se întâmplă deoarece anumiți investitori instituționali, cum ar fi fondurile de pensii, companiile de asigurări și diverse fonduri de investiții nu au voie, prin reglementările la care se supun, să se expună pe categoria junk. De exemplu, fondurile de pensii din România au aceeași prevedere în legislație. Nu au voie să investească în junk, cu o singură excepție: titlurile emise de Guvernul României.
Practic, asta înseamnă că indiferent de cât de mare ar fi fost randamentul în România, anumiți investitori s-ar fi retras pentru că nu le-ar mai fi permis procedurile sau reglementările legale sau de ordin intern. Ar fi fost o catastrofă, exact cum s-a discutat la acea vreme, un pericol real.
De ce e atât de greu să se diminueze cheltuielile publice din administrația centrală și locală?
Cred trebuie făcută o reformă în sensul urmării demografiei, în special în administrația locală. Anumite localități s-au depopulat și atunci subvențiile primite trebuie să fie pe măsura populației de acolo. Sau, cum ar fi optim, mai multe localități ar putea să se gestioneze în comun.
Astfel, și-ar reduce puternic cheltuielile de personal, iar investițiile s-ar face în mai multe locuri în același timp, fiind mai ușor și mai ieftin de gestionat.
Toată lumea este de acord în discuțiile publice cu această reducere, pare totul logic. Însă, când vrei să iei o astfel de decizie, ea trebuie să se transforme într-o decizie politică și întâmpini o anumită rezistență. Rezistența vine atât din interiorul partidelor, cât și din partea celor care lucrează în administrațiile locale.
Cum se poate ajunge la o soluție de compromis pentru implementarea reformei administrației locale?
În general, când un finanțator dă banii, el are o mare putere de negociere. Deci, când unele localități primesc subvenții pentru că nu se pot gestiona singure, acele subvenții trebuie să vină și cu condiții de eficientizare a activității, pentru că sunt plătite de noi toți și cumva nu este corect față de restul populației care contribuie prin taxe și impozite.
Deci spuneți că Guvernul ar putea să dea bani condiționat?
Condiționat de anumite reforme pentru a eficientiza administrația.
Bineînțeles, sunt localități extrem de bogate care încasează bani din taxele locale și nu au nevoie de subvenții de la bugetul de stat. Ele pot decide cum se organizează. Dar în momentul în care se primesc subvenții de la stat pentru că activitatea nu este viabilă economic, atunci trebuie ca Guvernul să intervină cu măsuri de eficientizare.
Spuneți-mi acum dacă anul viitor există o amenințare în ce privește un dezechilibru major în România?
Cred că este posibil ca anul viitor economia să înregistreze un rezultat ceva mai bun decât cel de anul acesta. Însă creșterea economică va fi tot sub potențial. De exemplu, sondajul nostru pentru luna octombrie arată că anticipațiile participanților sunt de o creștere a PIB-ului în 2026 undeva sub 1%, deci o creștere modestă a economiei.
Însă avem o oportunitate foarte mare de care putem beneficia, și anume fondurile europene. Dacă le punem pe toate la un loc, suma care ar putea fi atrasă este impresionantă. În jur de 20 de miliarde de euro. E adevărat, istoric, România a luat cel mult într-un an undeva la 12-13 miliarde de euro.
Aici eu văd o foarte mare oportunitate. Dacă luăm acești bani, creșterea economică va arăta cu totul altfel. Chiar dacă ne menținem trendul de 12-13 miliarde, e în regulă, dar putem mult mai mult. Tot ce ar sări peste aceste 12 miliarde ar însemna un ajutor pentru economie și ar aduce o creștere de peste 1%.
De asemenea, avem PNRR-ul care fie luăm toți banii anul viitor, fie nu-i mai luăm deloc. Noi nu avem un trecut prea bun în a atrage PNRR-ul, de aceea, sunt destul de sceptic că cele 10 miliarde vor putea fi luate.
Mai avem fonduri pe agricultură, fonduri structurale și fondurile SAFE. Noi suntem al doilea cel mai mare beneficiar din Uniunea Europeană pe programul SAFE. Aceste investiții trebuie să se facă rapid în următorii doi ani pentru a fi relevante în contextul geopolitic actual. Deci PNRR-ul și SAFE sunt cele două mari programe la care trebuie să fim foarte atenți pentru a atrage cât mai mulți bani. Banii aceștia vor merge în investiții și vor crea locuri de muncă și creștere economică.
(Notă: SAFE este un program european pentru dezvoltarea industriei militare și a infrastructurii de apărare a României, finanțat de UE.)
Dumneavoastră vedeți în 2026 un culoar de oportunitate pentru România fundamentat pe atragerea de fonduri europene și cele două mari programe de investiții?
Este o mare oportunitate. Am arătat că avem capacitate instituțională să luăm 12-13 miliarde de euro. Problema este alta: reformele. Le putem face ca să luăm acei bani?
Nu pot trece mai departe fără să vă întreb ceva despre OECD. Se discută foarte mult în aceste zile. Avem o poziție a președintelui României despre faptul că s-a modificat legislația și cumva anul viitor România ar putea să facă parte din această organizație economică de cooperare și dezvoltare.
Dacă am intra în această organizație, orice stat al OECD (38 de state membre) va trata România ca pe oricare alt stat membru al organizației. Asta înseamnă un aport uriaș de credibilitate pentru România.
Ar oferi posibilitatea ca anumiți investitori străini, din afara Uniunii Europene, să ia în considerare să vină în țară. În OECD sunt 38 de membri, mulți care nu sunt din Uniunea Europeană. Asta ar însemna o oportunitate ca România să primească investiții din Japonia, Statele Unite, Canada, Coreea de Sud – state foarte dezvoltate și care, în general, nu au investit încă sume foarte mari în economia românească.
Apartenența la OECD garantează aplicarea anumitor reguli de guvernanță în România, modul în care vor fi tratați de autorități. Este esențială garanția investitorului că, odată intrat aici, poate să își mute capitalul, să își recupereze profitul, respectând regulile organizației.
Ce mai trebuie să facem ca să fim acceptați în OECD?
Să adoptăm codurile lor de bune practici și, cel mai important, codurile de bune practici pe partea de guvernanță a companiilor publice. Aceste coduri stabilesc detalii precum numărul de membri în consiliul de administrație, cine îi numește, pe ce perioadă și cum sunt plătiți.
Toate aceste măsuri duc la o administrare mai eficientă a companiilor publice. Se vede că din cele 1.500 de companii publice pe care le avem, foarte puține sunt profitabile. O îmbunătățire a guvernanței poate aduce Guvernului și bani din profiturile lor și să nu mai fie nevoit să le subvenționeze.
O altă temă discutată în spațiul public este legată de vânzarea unui număr de acțiuni ale companiilor publice profitabile de către stat. S-a vorbit mult de oportunitatea de a vinde pachete de acțiuni pentru a finanța deficitul. Este ceva care trebuie făcut? În ce condiții?
Noi la CFA România chiar am avut o lucrare pe tema asta, lansată în octombrie la Bursa de Valori București. La câteva zile, chiar domnul prim-ministru Ilie Bolojan a anunțat intenția de a privatiza ceea ce propuneam noi: pachete minoritare ale companiilor de stat.
Asta înseamnă că statul rămâne cu controlul, statul decide ce se întâmplă. Însă Bursa de Valori București are deja coduri de guvernanță care sunt complet compatibile cu cele ale OECD. Acelor companii li s-ar aplica acele coduri. Ar fi o condiție de listare la bursă.
Mai arătam în lucrarea noastră faptul că profitabilitatea acelor companii s-ar îmbunătăți semnificativ după listare, ceea ce înseamnă bani pentru stat din dividende. Vedem că acele companii majoritare de stat listate până acum dau cam tot profitul ca și dividende.
Despre ce sumă ar fi vorba în proiectul propus? Ce sumă ar putea reveni Guvernului în urma vânzărilor de acțiuni ale companiilor publice?
Suma se poate situa undeva între 10 și 20 de miliarde de euro din aceste listări. E o sumă importantă. Fiind o vânzare one-off (adică o singură dată, nu e recurentă), nu intră în calculul deficitului, intrând direct în rezerva Guvernului.
Asta ar duce rapid la scăderea dobânzilor la împrumuturi, pentru că va fi suficient pentru Executiv să arate că are rezerve financiare pentru a avea posibilitatea de a aștepta dobânzi mai mici. Guvernul ar avea o marjă de lucru foarte largă. Asta ar scădea sarcina datoriei externe. Deja vedem că ceea ce plătim la datoria publică este foarte mult.
Aș vrea să vorbim puțin și despre România în contextul economic internațional. Vedem o oarecare nervozitate la burse în legătură cu eficiența AI (Inteligența Artificială). Sunt câteva companii de tehnologie, precum NVIDIA, care au crescut foarte mult. Există vreun pericol al unei crize globale, cum a fost criza Dot Com (apariția internetului și a site-urilor) de la începutul anilor 2000?
Evaluările acestor companii din sectorul IT sunt destul de ridicate. Însă în cazul crizei Dot Com era suficient ca o companie să își facă site pe Internet ca să crească prețul acțiunilor. În cazul companiilor din domeniul AI, vedem că deja produc bani. NVIDIA chiar face extrem de mulți bani, are un profit consistent. Nu e ca în cazul Dot Com, în care noile companii digitale nu produceau nimic.
E adevărat, piețele așteaptă și mai mult. Anticipațiile sunt destul de multe trilioane de dolari în investiții noi, în centre de date.
De fapt, asistăm la o cursă între Statele Unite și China pentru a rămâne relevante pe parte de AI. Statele Unite, care au banii și tehnologia cea mai performantă de chip-uri (microprocesoare), încearcă să fie prima care face aceste investiții în centre de date, investiții care se văd deja în creșterea economică din Statele Unite. Se văd în economie, crește eficiența companiilor și profitabilitatea lor, automatizându-se diverse procese.