Spațiile verzi, umbra și locurile de înot nu vor rezolva criza climatică, dar devin din ce în ce mai importante pentru a supraviețui.
Acum trei ani, Alexander Hurst, jurnalist la The Guardian, se afla în Zurich și traversa pentru prima dată un pod peste râul Limmat când a văzut oameni plutind în voie pe apă, pe niște colace de cauciuc, în drum spre casă de la serviciu.
Oamenii erau foarte relaxați, unii țineau nonșalant o bere în mână. Limmatul e atât de limpede, încât aproape te implora nu doar să sari în el, ci chiar să bei apa lui, își amintește el într-un articol publicat în cotidianul britanic.
Aflat pe malul canalului Saint-Martin din Paris, înăbușit de căldura de 38 de grade Celsius de săptămâna trecută, lui Hurst îi venea să închidă ochii, să-și imagineze că e pe malul Limmatului și să sară. Alții n-au ezitat prea mult: oamenii urcau în șir pe una dintre pasarelele pietonale peste canal, așteptând să le vină rândul să sară, să se scufunde, să facă pluta sau pur și simplu să se bălăcească.
Pe măsură ce criza climatică își etalează efectele distructive tot mai clar în fața noastră, orașele încep să învețe cum să facă față valurilor de căldură. Nu-i un secret că Parisul duce lipsă de spații verzi și de copaci, clasându-se pe ultimul loc în indicele Green View al MIT.
Parisul devine mai „rece" și mai prietenos
Cu trotuarele sfârâind de căldură, am ajuns să căutăm orice pată de umbră când trebuie să ieșim din confortul aerului condiționat pentru a merge pe stradă. Cum putem crea mai multe spații verzi și străzi mai tolerabile într-un oraș dens populat, cu un fond locativ atât de susceptibil la căldura verii din ce în ce mai intensă?
Răspunsul pare a fi introducerea unor petice de vegetație și a unor măsuri de calmare a traficului oriunde este posibil. Câteva exemple din Paris:
- un zid verde lângă stația de metrou Sentier;
- tufișuri, copaci, flori și ierburi sălbatice plantate în fostele locuri de parcare de pe Rue de Sully;
- transformarea Rue Charles Moureu din arondismentul 13 și a altor sute de străzi asemănătoare în artere pietonale;
- "pădurea urbană" care crește în fața primăriei Parisului, a treia până acum din capitala franceză, după ce 470 de copaci au înlocuit o fâșie aridă de beton, bătută de soare din Place de Catalogne:
- reutilizarea vechilor linii de cale ferată în arondismentul 20.
Duminică, primarul Parisului, Anne Hidalgo, și-a pus în practică faimoasa promisiune de a face din nou Sena accesibilă pentru înot, pentru prima dată după un secol.
Deși niciuna dintre aceste modificări urbane nu înlocuiește acțiunile politice de ansamblu pentru a combate criza climatică, va trebui să folosim toate măsurile de adaptare disponibile pentru a face orașele noastre cât mai tolerabile în fața căldurii extreme. Fie că e vorba de iazuri în care se poate înota sau de mici zone de odihnă la umbră, toate aceste lucruri ajută.
La Paris, de exemplu, se renovează o intersecție care găzduiește și o mică piață. Anterior, totul era pavat cu asfalt care absoarbe căldura; acum, acesta a fost înlocuit cu piatră, care reflectă mai bine soarele, iar jumătate din suprafața pavată anterior a fost plantată cu verdeață.
Îmbunătățirea vizuală este deja incontestabilă, iar în câțiva ani, când plantele vor crește la dimensiunea lor completă, ceea ce cândva era o insulă de căldură se va transforma într-un spațiu mult mai răcoros și mai prietenos.
Strategia lui Hidalgo nu a fost lipsită de critici, dar de la malurile pietonale ale Senei până la proliferarea pistelor de biciclete, cine ar putea nega că a fost rapidă și cu un impact puternic?
Potrivit lui Luc Berman de la Le réseau vélo et marche, un grup care lucrează pentru îmbunătățirea infrastructurii dedicate bicicletelor și pietonilor, procentul de călătorii efectuate cu bicicleta în Paris a crescut de la 2% la 12% în ultimii 10 ani, în timp ce utilizarea mașinii a scăzut de la 12% la 4%.
"Niciun alt oraș din lume de această dimensiune nu s-a mișcat atât de repede. Este un exemplu a ceea ce poate realiza curajul politic la nivel local", spune Berman.
Unele orașe se vor descurca mai bine decât altele
Imediat după încetarea restricțiilor impuse de Covid, orașul a instalat cam peste tot bariere de beton pentru a face loc bicicletelor și le-a permis restaurantelor să-și extindă terasele pe străzi. Aceste măsuri temporare s-au transformat acum într-o infrastructură permanentă pentru biciclete și au încurajat o cerere continuă pentru terasele extinse ale restaurantelor.
Totuși, va fi suficient? Locuințele citadine, bătute de soare și încinse de aerul fierbinte, devin aproape de nelocuit în timpul valurilor de căldură.
În privința azilurilor de bătrâni, a școlilor, a trenurilor de metrou și a rețelei electrice nucleare din Franța, e clar că este nevoie de aer condiționat, dar stocul masiv de apartamente din secolul al XIX-lea al Parisului nu poate fi salvat fără măsuri suplimentare, durabile.
Acesta este viitorul nostru. Deocamdată, căldura extremă durează doar câteva săptămâni, cu valuri de nopți transpirate și nedormite, dar va fi din ce în ce mai rău.
Zoologul și activistul climatic canadian David Suzuki a declarat recent că "este prea târziu" pentru a rezolva criza. Putem și ar trebui să facem tot ce putem, cât mai repede posibil, pentru a limita fiecare a zecea parte dintr-un grad de încălzire suplimentară, dar ne-am afectat prezentul și viitorul într-un mod ireversibil și deja simțim asta.
Tot ce pot face orașele este să se adapteze. Iar unele se vor descurca mai bine decât altele, conchide Alexander Hurst.
T.D.