Mulți copii olandezi se bucură de o libertate de mișcare pe care alții de vârsta lor nu o au în alte țări dezvoltate, de exemplu, în Statele Unite. Aceasta ar putea fi explicația concluziei unui raport, potrivit căruia copiii din Olanda sunt cei mai fericiți din lume.
Raportul respectiv a fost publicat anul acesta de UNICEF. Agenția a măsurat bunăstarea copiilor în 43 de țări membre ale Uniunii Europene și ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Analiza referitoare la Statele Unite nu a fost completă în ceea ce privește sănătatea mintală, deoarece cercetătorilor le lipseau date relevante.
Articolele care menționează raportul oferă o mulțime de răspunsuri diferite cu privire la motivul existenței acestei diferențe de fericire: o îngrijire medicală mai bună, o cultură ridicată a încrederii, mai puțină presiune pentru a excela la școală.
Dar dacă cineva îi întreabă pe părinții din Olanda de ce cred că în țara lor copiii sunt atât de fericiți, toți au un singur răspuns: părinții olandezi apreciază faptul că le oferă copiilor lor independență, probabil mai presus de orice, relatează CNN.
Copiii olandezi sunt nedespărțiți de biciclete
Și părinții americani spun că prețuiesc independența. Aproape trei sferturi dintre părinții americani cu copii cu vârste cuprinse între 5 și 8 ani spun că "își propun să-și lase copilul să facă lucrurile singur, atunci când este posibil", conform Sondajului Național privind Sănătatea Copiilor, realizat în 2023 de Spitalul de Copii C.S. Mott.
Sondajul a mai constatat că, în rândul părinților cu copii cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani, "84% sunt de acord că copiii beneficiază de timpul liber fără supravegherea unui adult".
Așadar, dacă atât părinții americani, cât și cei olandezi pun preț pe independență, de ce copiii olandezi par atât de fericiți? Diferența notabilă constă, de fapt, în modul în care ambele grupuri de părinți înțeleg ce înseamnă libertatea pentru copii.
"Cei doi copii mai mari ai mei (de 12 și 14 ani) merg zilnic cu bicicleta peste 10 kilometri până la școală, deoarece nu există autobuze școlare", a spus Tracy, o expată din SUA care își crește cei trei copii conform culturii olandeze în orașul Haarlem, situat la 20 de kilometri de Amsterdam.
"Dacă un profesor anulează o oră, elevii au pur și simplu timp liber în loc de un suplinitor. Fiul meu de 14 ani a avut două ore anulate în această dimineață și a stat acasă până la prânz. Ar fi un coșmar logistic pentru școli și părinți dacă nu ne-am aștepta ca elevii noștri să se descurce", a explicat ea.
Educația parentală olandeză pune accentul pe acordarea unei libertăți de mișcare copiilor pe care mulți minori americani nu o au, potrivit celor 12 părinți din Olanda consultați de CNN.
În Haarlem și Amsterdam, bicicletele și copiii mici pe biciclete sunt peste tot. Copiii olandezi primesc biciclete de la o vârstă fragedă, a spus Tracy, iar asta le oferă posibilitatea de a se deplasa singuri prin orașele și satele lor. Am văzut, de asemenea, o mulțime de copii mergând pe jos cu prietenii lor la magazine și restaurante. În general, copiilor și adolescenților olandezi li se permite să se deplaseze liber prin lume.
Majoritatea copiilor americani nu se apropie de acest grad de libertate. Doar 33% dintre copiii americani cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani au voie să meargă singuri cu bicicleta sau pe jos până la casa unui prieten, potrivit sondajului Mott. Jumătate dintre ei au voie să găsească un articol într-un magazin în timp ce un părinte se află la un alt raion, iar 15% pot merge singuri la colindat cu prietenii.
Prea multă grijă pentru copii duce la anxietate
Pot fi multe motive pentru care părinții americani limitează independența fizică a copiilor, dar principalul motiv pare a fi grija pentru siguranța acestora.
Părinții americani se tem pentru bunăstarea copiilor lor, iar acest lucru le provoacă anxietate. De fapt, 40% dintre părinți declară că sunt extrem de îngrijorați de copiii lor care se confruntă cu depresia sau anxietatea, iar 36% declară că sunt "oarecum" îngrijorați, potrivit unui sondaj privind creșterea copiilor în America, realizat în 2023 de Pew Research Center.
Iar 4 din 10 părinți se descriu ca fiind supraprotectivi, a menționat sondajul. Acesta ar putea fi motivul pentru care îi limitează libertatea de mișcare a copilului.
Această lipsă de libertate de mișcare ar putea submina ceea ce părinții spun că își doresc de fapt pentru copiii lor: bunăstarea. La urma urmei, nu-și protejează părinții copiii pentru ca aceștia să fie fericiți și sănătoși?
O echipă de cercetători a concluzionat într-un studiu din 2023 că "o cauză principală a creșterii tulburărilor mintale este scăderea, de-a lungul deceniilor, a oportunităților pentru copii și adolescenți de a se juca, de a se plimba și de a se angaja în alte activități, independent de supravegherea și controlul direct al adulților".
Primii pași spre libertate pentru părinți și copii
Autorii studiului susțin că activitatea independentă a adolescenților duce la bunăstarea pe care o doresc părinții. Activitățile independente îi determină pe tineri să ia propriile decizii și să găsească propriile soluții, ceea ce duce la dezvoltarea unui "locus de control intern" puternic, au remarcat cercetătorii.
Termenul "locus" se referă la tendința unei persoane de a crede că are control asupra propriei vieți și că poate rezolva problemele pe măsură ce apar.
Un locus de control intern slab, provenit dintr-o independență mai redusă în adolescență, duce adesea la anxietate sau depresie.
"Oamenilor le este prea teamă ca ai lor copii să meargă să facă lucruri și cred că, prin urmare, (nouă) ca generație ne este prea frică să facem lucruri acum", este de părere Cal, un tânăr american.
Așa că vara aceasta părinții obișnuiți să-și țină "din scurt" copiii, de teama sufocantă că aceștia ar putea păți ceva, ar face bine să-și facă puțin curaj - ar putea să ia în considerare o schimbare ușoară de atitudine.
Așa cum un copil învață încet, pas cu pas, să meargă, el trebuie să lăsat să-și capete, tot pas cu pas, independența pentru a-și dezvolta capacitatea de a se descurca pe cont propriu, pentru a trăi liber de constrângeri inutile, până la urmă.
Deci părinții pot începe lăsându-și copiii să meargă pe jos în parcul din cartier fără ei. Sau dându-le bani să cumpere o înghețată la cornet fără supravegherea lor. Părinții trebuie să le ofere copiilor libertate fizică și amintirile care vin odată cu ea.
T.D.