„Săptămâna trecută a câștigat toată România. Săptămâna viitoare va câștiga toată Polonia”, a spus președintele ales Nicușor Dan în limba polonă la Varșovia, în fața votanților primarului pro-european al capitalei polone.
Nicușor Dan a fost la marșul „Milionului de Inimi” de la Varșovia să-l susțină pe primarul acestui oraș, Rafal Trzaskowski, candidatul centrist la președinția Poloniei, și a fost ovaționat de zeci de mii de oameni.
Președintele ales al României a vorbit în Polonia despre legăturile importante care există între cele două țări, despre pericolele comune și despre solidaritatea de care au nevoie pentru a rămâne împreună într-o Europă democrată și capabilă să se apere.
Duminică 1 iunie va avea loc al doilea tur de scrutin între Trzaskowski, care a ieșit pe primul loc cu 31,4%, şi Karol Nawrocki, candidatul susținut de partidul naționalist Lege și Justiție (PiS), care a obținut 29,5%.
Nicușor Dan a urcat pe scenă alături de primarul Varșoviei, Rafal Trzaskowski, 53 de ani, care candidează din partea Platformei Civice, partidul condus de premierul Donald Tusk. Președintele ales al României a vorbit despre viziunea și prioritățile comune ale Poloniei și României, despre importanța comunităților, despre democraţie, libertate de exprimare şi statul de drept.
E pentru prima dată când un președinte român creează atâta emoție într-o altă țară. Sigur, discursul a fost aplaudat în contextul electoral neliniștitor, în care pro-europeanul și naționalistul se află umăr la umăr într-o cursă la fel de dură ca cea care a avut loc în România.
Istoricul Karol Nawrocki, 42 de ani, reprezentantul naționaliștilor, vrea tăierea ajutoarelor pentru Ucraina și a semnat o declarație în opt puncte care include un angajament de a bloca aderarea Ucrainei la NATO, în încercarea de a câștiga voturile extremistului Slawomir Mentzen, aflat pe locul al treilea cu 15% din opțiunile exprimate acum o săptămână, în primul tur de scrutin.
Înainte de turul al doilea al prezidențialelor din România, premierul polonez, Donald Tusk, a publicat un mesaj video în limba română în care a spus că „doi primari ai frumoaselor noastre capitale, București și Varșovia, Nicușor Dan și Rafał Trzaskowski, vor lupta cu aceleași pericole: cu vecinătatea agresivă, cu influența agenturilor străine, cu populismul anti-european, cu corupția și minciuna”.
Ca șef al Consiliului European în 2019, când România urma să preia președinția rotativă a UE, același Tusk a avut un discurs tot în limba română în care i-a citat pe Cioran, Eliade, Eugen Ionescu, Andrei Pleșu, Nichita Stănescu, iar la finalul discursului i-a chemat pe români să apere Europa cu tot ceea ce înseamnă civilizația politică a continentului, „cu aceeași hotărâre” cu care Helmut Duckadam a apărat cele patru penalty-uri la rând în 1986 când Steaua București a învins Barcelona: „Atunci, și mie mi s-a părut imposibil. Dar el a reușit. Și voi veți reuși”.
După acel discurs, Duckadam, legendarul portar al Stelei, i-a trimis lui Tusk două sticle din pălinca făcută de el, împreună cu o pereche de mănuși de portar cu autograf. Liderul polonez a povestit ulterior că a primit mănușile portarului român cu următoarea rugăminte: „Apără Europa, România și libertatea noastră, așa cum și eu am apărat poarta în Sevilla”.
De mai bine de o sută de ani România și Polonia încearcă să construiască împreună o apărare comună, să găsească soluțiile cele mai bune pentru a rezista în fața dușmanului comun și să convingă marile puteri să vină în această regiune complicată și să se implice militar în securizarea zonei.
În 1921, miniștrii de Externe român și polonez semnau primul tratat de alianţă defensivă între cele două țări și prima convenție militară secretă, care au făcut din România al doilea aliat ca importanță al Poloniei, după Franța. Și invers.Totuși, legăturile nu au fost suficient de eficiente, în ciuda unui du-te-vino la înalt nivel în toată perioada interbelică.
O anumită nemulțumire a existat încă de la început din partea Varșoviei, fiindcă România făcea parte din Mica Înțelegere încheiată de București, Belgrad și Praga cu scopul menținerii integrității teritoriale a celor trei state împotriva revizionismul maghiar.
Polonia avea, însă, o dispută teritorială cu Cehoslovacia și miza pe o idee geostrategică mai largă, pe care mareșalul Piłsudski a formulat-o metaforic, ca „alianţa inimilor” care „să fie reprezentată, de la Marea Baltică la Marea Neagră, de un singur popor cu două drapele”.
Acest plan cunoscut sub numele de Intermarium sugera o federație și putea fi pus în aplicare fiindcă Polonia și România aveau începând cu finele anului 1918 o graniță comună semnificativă.
În perioada interbelică, Bucureștiul și Varșovia se temeau de extinderea comunismului și a Uniunii Sovietice și căutau formule de întărire în fața dușmanului comun.
Astăzi, liderii români și polonezi pot învăța din lecțiile istoriei și pot pune împreună resurse de toate felurile pentru a-i opri pe ruși ajutând Ucraina, dar și pentru a face planuri strategice bilaterale pe termen lung. Într-o lume care se fragmentează, relațiile de acest tip vor fi tot mai prețioase.