O nouă cercetare ar putea să fi descoperit ce face pisicile portocalii atât de speciale. Motivul nu este cel la care te-ai aștepta.
Aceste feline sunt cunoscute de stăpâni ca fiind deosebit de prietenoase și temperamentale, însă pentru geneticieni, unicitatea lor provine dintr-un mod neobișnuit în care dobândesc culoarea, transmite CNN.
Cercetătorii spun că au rezolvat un mister vechi de decenii, identificând mutația genetică exactă responsabilă de nuanța aurie a blănii. Este o variantă ADN care nu a mai fost găsită la niciun alt animal. Studiul a fost publicat pe 15 mai în revista Current Biology.
Mutație rară pe cromozomul X
„Este un tip de mutație cu adevărat neobișnuită”, a declarat Christopher Kaelin, autor principal și genetician la Universitatea Stanford. Majoritatea pisicilor complet portocalii sunt masculi, ceea ce i-a făcut pe cercetători să bănuiască de mult că gena pentru culoarea portocalie se află pe cromozomul X.
Masculii au un singur X, deci e suficient ca acesta să conțină gena. Femelele, având doi X, trebuie să moștenească gena de la ambii părinți pentru a fi complet portocalii - caz mai rar. De aceea, cele mai multe au blana pestriță.
Mutațiile care determină blana galbenă la animale sau părul roșcat la oameni sunt, de regulă, localizate în gene care controlează culoarea și nu se găsesc pe cromozomul X. „Faptul că aici este altfel ne-a făcut curioși. Ne-am gândit că vom învăța ceva nou dacă descoperim cauza exactă”, a explicat Greg Barsh, coautor al studiului și profesor emerit de genetică la Stanford.
Vânătoare de ADN în expoziții feline
Pentru a identifica mutația, Kaelin a colectat ADN de la pisici portocalii timp de un deceniu, vizitând expoziții și solicitând mostre prin tamponare bucală.
Apoi, a comparat aceste probe cu genomi felini secvențiați în ultimii 5-10 ani. Au fost descoperite 51 de variații genetice comune pe cromozomul X, dar doar trei nu apăreau la pisicile neportocalii.
Cea mai promițătoare variantă era o mică mutație genetică (deleție) de 5.076 perechi de baze - doar 0,005% din cromozomul X - într-o zonă care nu părea să codifice nicio proteină.
Mutația era situată între două regiuni ce influențează o genă apropiată, Arhgap36, implicată în reglarea hormonilor în toate celulele mamiferelor. Această genă nu este activă, în mod normal, în celulele care produc pigment.
De unde vine culoarea
Pentru a înțelege cum influențează culoarea, Kaelin a analizat țesuturi recoltate din clinicile de sterilizare. Experimentele au arătat că deleția activează Arhgap36 în celulele pigmentare, unde blochează producția de pigment negru și permite generarea celui portocaliu.
Această variantă genetică nu se regăsește la alte animale, nici măcar la felinele sălbatice din care provin pisicile domestice. Kaelin afirmă că mutația s-a produs probabil o singură dată în perioada domesticirii și a fost selectată prin reproducere.
„Am găsit exact aceeași mutație la toate pisicile portocalii din mai multe regiuni geografice. Știm că e o mutație veche, pentru că apar reprezentări ale pisicilor calico (pisici tricolor - n.r.) în arta chineză din secolul al XII-lea”, a adăugat el.
Potrivit lui Hannes Lohi, profesor la Universitatea din Helsinki, care nu a participat la studiu, aceste variante genetice pot deveni un instrument valoros pentru cercetarea istoriei evolutive a pisicilor domestice.
Kaelin și colaboratorii săi vor să înțeleagă cum o deleție aflată în afara unei gene poate modifica activitatea unei gene apropiate.
„Vrem să aflăm mai multe despre mecanismele mutaționale în general. De ce este acest caz atât de neobișnuit? S-ar putea ca mecanismul să se aplice și altor gene responsabile de trăsături la alte specii”, a precizat Barsh.
El a sugerat că poate și la oameni există boli genetice pentru care nu găsim mutația tocmai pentru că nu înțelegem toate modurile în care mutațiile pot acționa.