Încet-încet, eminentul specialist Alexandru Rafila, care acum câteva zile asigura telespectatorii că dânsul este mai întâi medic și abia în al doilea rând membru PSD, începe să demonstreze că este mai întâi membru PSD și în al doilea rând medic.
Dă Doamne să fie în al doilea și nu în ultimul rând.
Miercuri am asistat la un anunț bizar: preşedintele PSD, Marcel Ciolacu, a propus o dezbatere între specialiştii social-democraţi şi cei ai PNL pe tema combaterii pandemiei de COVID-19.
Nu specialistul Rafila (care ne anunță că este mai întâi medic și apoi în PSD) face cunoscută intenția sa de a iniția o dezbatere științifică pe respectiva temă cu ceilalți specialiști ai țării, din toate partidele sau din afara partidelor, de oriunde sunt ei. Anunțul îl face liderul PSD, ca să se știe că propunerea este a domniei sale, nu a altuia și ca să-și împodobească pieptul său personal cu medaliile unui asemenea succes.
Propunerea este a domniei sale, iar domnul Rafila se conformează, ca un soldat disciplinat ce este, și ascultă de ordinele căprarului său.
În fond, ce anunța liderul social-democraților? O dezbatere numai între specialiștii din PSD și cei din PNL. Evident pentru ca, în mod politicianist, să demonstreze ceea ce era dinainte stabilit, că măsurile PSD sunt mai bune decât cele ale PNL.
Cam așa a pus domnia sa punctul pe i: „…astăzi îi provoc pe actualii guvernanţi. Să participe la o dezbatere. Specialiştii PSD versus specialiştii PNL. Măsurile PSD pentru combaterea pandemiei versus măsurile PNL
Iar specialistul de mare clasă Alexandru Rafila, cel încărcat cu diplome și lauri, tace mâlc și se lasă fotogafiat (cu skepsis!) alături și sub tutela unui politruc fără alte galoane, decât numai diploma dintr-un domeniu unde n-a profesat cam niciodată și un certificat de revoluționar, într-un oraș unde n-a fost cine știe ce revoluție.
Înainte de toate, domnul Ciolacu lasă de înțeles că toți specialiștii, de cea mai înaltă clasă, sunt înregimentați politic undeva, ori în PSD, ori în PNL. În altă parte, nu. Cam modestă e materia cenușie în mintea liderului PSD!
În opinia mea, intenția este benefică și, în contextul epidemiei COVID, cu accentele ei tragice, o dezbatere între cei mai reputați specialiști din țara noastră este mai mult decât necesară. Dar nu împărtășesc viziunea domnului Ciolacu, din care rezultă că aceștia sunt adunați cu toții, ori în PSD, ori în PNL. Dacă or mai fi și alții, nu discutăm cu ei.
Refuz să cred că tot ce este mai „muc și sfârc” în lumea științei se ascunde numai în oștile a două partide, aflate pe baricade adverse. Mai există și mediile academice, cele universitare, există oameni de știință care activează independent, există și societate civilă, mai sunt multe altele.
Vederea îngustă după care tot ceea ce este mai de valoare în țară s-ar ascunde în două partide politice antagoniste este nu numai absurdă, dar și toxică. Ea încearcă să inducă în public ideea că, în afara evantaiului politic, nimic altceva nu este valoros în țara noastră.
Mi-e teamă, domnule Ciolacu, că tocmai ceea ce este mai valoros în sfera cercetării s-ar afla undeva în afara zonei politice. Păstrând proporțiile, îmi permit să citez câteva nume de răsunet: Einstein, soții Curie, Lavoisier, Mendelejev, Edison, Marconi, Morse, Nobel, frații Lumiere, Roentgen, Rudolf Diesel, Jaques Cousteau, Tesla, Coandă, Traian Vuia, Aurel Vlaicu. Sunt nume în fața cărora te cutremuri, dar care au fost în primul rând cercetători și oameni de știință, iar politicieni în niciun rând.
Continuând cu imaginația, mă îndoiesc că vreun potentat al vremii si-ar fi permis să-i convoace la masa negocierilor pe vreunul din cei menționați, ca să impulseze ceva în teoria relativității, invenția becului, a radioului, a cinematografului, a avionului sau a altora asenenea.
De un singur caz îmi aduc amninte, cel al lui Galilei, care însă, după ce a răspuns de nevoie somației potentaților, tot a răbufnit în ultimul moment, cu o replică ajunsă în istorie: „Eppur si muove”.
Să-mi fie iertat, dar mi se pare bizară o declarație de presă formulată zilele trecute de domnul profesor Alexandru Rafila, în legătură cu vaccinul antivirus:
„Eu aș vrea să îl rog pe dl Tătaru, decât să anunțe aceste termene – nu știu de ce tocmai decembrie va fi luna când acest vaccin va fi disponibil în România – să se gândească la logistica extraordinară care trebuie pusă la punct”.
Am zis că mi se pare bizar, întrucât doctorul Rafila nu este un oricine. Am convingerea că domnia sa își poate permite oricând să-l sune la telefon pe colegul său, doctorul Tătaru, sau să aibă cu dânsul o intrevedere, și să-i spună direct tot ce ar vrea să-l roage.
O discuție de la om la om ar fi mult mai eficientă și operativă, decît comunicarea publică, pe calea televizorului sau a internetului.
Atunci, de ce îi transmite domnul Rafila prin presă rugămintea sa? Pentru că, nici pe departe, nu vorbește de la doctor la doctor. Vorbește de la pesedist la penelist și o face așa, ca să audă toată lumea ce-l roagă pesedistul Rafila pe penelistul Tătaru, ca să-și zică Ciolacu în gândul lui: „mișto savant, bine-i face!” și să comenteze Buzatu de la Vaslui: „suntem tari, au trecut și cecetătorii de partea noastră, îi zdrobim pe liberali”.
Să mă scuze distinsul profesor Rafila, dar nu cred că membrului în OMS din partea României îi aduce galoane în plus opinia colegului său de partid, nea Buzatu de la Vaslui, și cu sergentul zece.
* * * *
POST SCRIPTUM
Nu știu dacă domnul Orban i-a dat vreun răspuns domnului Ciolacu privind eventualele dezbateri între specialiștii domnului Rafila și cei ai domnului Tătaru. Elegant ar fi să nu se amestece. Ar da un semnal că cercetarea este altceva decât politica, domnul Ciolacu este aici o persoană în plus, iar domnii Rafila și Tătaru (nu Ciolacu sau Orban) ar putea antama problema în numele rangului lor, pe lângă specialiștii reputați de la Academie, din Universități, din Institutele de Cercetări, sau de pe oriunde or fi ei.
Citește cele mai importante știri privind evoluția pandemiei de Coronavirus în România