Dacă soții Vicol-Ciorbă sunt sau nu vinovați va stabili instanța de judecată, deocamdată ei se bucură de prezumția de nevinovăție, la fel ca toți ceilalți suspecți în dosarul Nordis.
Uriașul caz excede însă cu mult chestiunea strict penală. Cel puțin la fel de gravă este complicitatea politică și, din ce în ce mai evidentă, cea din sistemul judiciar.
Din start aș remarca faptul că o schemă de asemenea proporții precum cea descrisă mai întâi de Recorder și apoi, mult și dubios de mai apoi, de procurori, nu poate fi dezvoltată decât cu certitudinea perfectei legalități, ceea ce e greu de crezut pe datele publice, sau a perfectei impunități.
Ce pledează pentru a doua variantă? Factual câteva indicii:
1.Recorder a scris despre schema Nordis în toamna anului trecut, însă dosarul în rem de la DIICOT a fost deschis încă din 2023. Faptele imputate au început încă din 2018, potrivit Parchetului și numeroși păgubiți spun că au depus plângeri, fără niciun rezultat însă. Între timp, dna Vicol a ajuns deputat și chiar președinte al Comisiei Juridice din Camera Deputaților.
Ce a împiedicat atâta vreme DIICOT să treacă la treabă? Putem avea doar suspiciuni, deocamdată. Poate fi vorba despre susținere politică (voi reveni la ea) și nu numai a PSD, pentru că surse politice vorbesc și despre o frumoasă prietenie între dna Vicol și dna Gorghiu.
Poate fi vorba despre complicități din DIICOT. Fac parte dintre cei care consideră că profesia de avocat este liberă, dar aș remarca o coincidență: potrivit presei, fosta șefa a DIICOT, dna Giorgiana Hosu, este avocată a dlui Ciorbă în alte spețe, nu în acest dosar, cel puțin nu oficial.
2.Surse din sistem spun că procurorul de caz a încercat de mai multă vreme să avanseze cu dosarul, însă nu a fost lăsat. Există chiar relatări despre o discuție ceva mai aspră de la petrecerea de final de an de la DIICOT, când i s-a reproșat că nu mai are răbdare.
3.Dar cel mai grav indiciu stă chiar în vorbele dnei Vicol, reproduse în transcrierea unei interceptări redată în referatul prin care procurorul cere arestarea preventivă.
„Am aflat, mi-a zis o amică bună de-a mea care lucrează undeva că să mă pregătesc, că vor să-l ia pe ăsta din casă” sau „ne trezim la 6 dimineața în fiecare dimineață de când ne-au anunțat că vin de la DIICOT să-l ia din casă”.
Dna Vicol și-a schimbat telefonul cu numai o zi înainte de percheziția domiciliară când a predat noul telefon, după cum se arată în referat. În mod normal, nu ar trebui să fie greu de aflat cine e prietena săritoare, autoare a unei fapte penale în toată regula.
Și amicițiile din justiție ale dnei Vicol sunt oare pe baza chimiei irezistibile sau pe bani, mulți bani proveniți din afacerea Nordis.
Deslușirea acestor complicități care pun sub semnul întrebării și corectitudinea procesului este imperativă și de o importanță similară fondului cauzei însăși.
Latura politică a cazului
Sigur că liderii PSD, în frunte cu dl Ciolacu, nu răspund pentru eventualele fapte penale ale cuplului Vicol-Ciorbă. Poate că nu știau ce tip de schemă este Nordis.
Dar atunci când a fost promovată pe listele PSD ca deputat și apoi ca șefă a Comisiei Juridice, când zbura împreună cu ea în călătorii despre care încă este departe de a fi clar cine le-a plătit, dl Ciolacu, dl Grindeanu știau cine este dna Vicol.
Știau că este avocată nu doar de penal, ceea ce e absolut în regulă, nu doar a interlopilor, ceea ce iar nu ar fi un capăt de lume, ci una subordonată slugarnic acestora. Este celebră discuția interceptată a dnei Vicol cu un individ pe numele său Marian Bejan, acuzat de fapte extrem de grave, inclusiv omor, și care îi vorbește ca unei cârpe. O face curvă, dobitoacă și îi spune „Tu vorbești acuma când vreau io, nu când vrei tu!”. Se întâmpla cu un an înainte să devină șefa Comisiei Juridice și era o informație publică în acel moment.
Ca un detaliu, a fost propulsată din partea organizației Dolj în Parlament și la Comisia Juridică de Olguța Vasilescu, aceeași care l-a propulsat pe actualul ministru al Justiției.
Cum își putea imagina Marcel Ciolacu că un asemenea om e potrivit pentru asemenea funcții și să își petreacă timpul liber în compania lui, în concedii de tip „aroganță”? Și dacă a fost stimulat să-și imagineze, și dacă este atât de lipsit de discernământ, cum mai poate fi el însuși în vârful statului? Câți premieri din țări solide din punct de vedere democratic ar fi supraviețuit politic unui asemenea scandal?
Acest scandal concentrează tot ce e mai puturos în apucăturile caracatiței politico-financiare, inclusiv un anumit tip de parvenitism opulent și ostentativ vizibil în aparițiile publice ale dnei Vicol, în călătorii cu jet-uri private la curse de Formula 1, și cu costurile achitate din înșelătoriile documentate de procurori.
Fuga spre Mesia
Sunt ușor de înțeles stupoarea, scârba și furia cetățenilor în fața unei asemenea situații. Și în vot ea se traduce în antisistem. Mai precis în antisistemul care cere pentru Mesia de pe Tik Tok sau pentru „Mesia din debara” un vot împotriva partidelor politice care să fie înlocuite de un salvator luminat, extremist sau proeuropean, până la urmă, nici nu mai contează.
Ceea ce contează este că acest antisistem neagă ceea ce reprezintă condiția sine qua non a democrației. Fără președinte ea există, în monarhii. Președintele poate fi mai puternic sau mai slab, după cum regimul politic e prezidențial, semiprezidențial sau parlamentar. Dar democrație fără partide și parlament nu există, oricât de luminat ar fi salvatorul. Ori e șarlatan, ori e dictator.
Dar trăim în epoca emoțiilor extreme, a sectelor radicalizate, fiecare cu Mesia lui. Argumentele sunt abolite, spiritul critic este demonizat, calea spre dezastru e deschisă.