Vladimir Putin se pregătește să rămână la conducerea Rusiei pentru totdeauna, organizând în data de 1 iulie 2020 un referendum de modificare a constituției. Principala schimbare este permisiunea oferită de noua lege fundamentală actualului președinte de a fi ales pentru încă două mandate de câte șase ani fiecare.
Liderul rus se află la putere de 20 de ani, fiind tot mai contestat în ultima perioadă. Popularitatea lui a atins cel mai scăzut nivel de când e președinte, unul de 59%. Cu toate acestea, mai mult de jumătate dintre ruși sunt de partea sa, ceea ce va face ca referendumul pentru modificarea constituției să fie validat.
Ca orice dictator care se respectă, Vladimir Putin, fiind în campanie de promovare pentru referendum, a decis să rescrie istoria. Astfel, folosindu-se de prilejul împlinirii a 75 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, președintele rus a publicat un lung eseu în data de 18 iunie în care vine cu propria versiune asupra Pactului Ribbentrop-Molotov, alianța militară dintre Germania nazistă și Rusia comunistă.
Putin dă vina pe Marea Britanie care, în urma acordului de la Munchen din 1938, semnat de Franța, Regatul Unit, Germania și Italia, prin care o parte din Cehoslovacia i-a fost oferită lui Hitler, Stalin a rămas izolat, fiind obligat să facă o înțelegere cu liderul nazist.
În urma Pactului Ribbentrop-Molotov, încheiat în data de 23 august 1939 și ținut secret până la sfârșitul războiului, Hitler a invadat Polonia, iar Stalin, statele baltice și Basarabia care era parte a Regatului României.
„Cu alte cuvinte, există multe lucruri care li se pot reproșa liderilor sovietici, dar o înțelegere slabă a naturii amenințărilor externe nu este una dintre ele. Ei au văzut cum Uniunea Sovietică a fost părăsită de aliați când a început agresiunea Germaniei. Ținând cont de această amenințare reală, liderii sovietici au căutat să cumpere timp prețios necesar pentru a consolida apărarea țării”, a scris Putin în eseul său.
De ce rescrie Putin istoria?
Pe bună dreptate, mulți se pot întreba ce l-a apucat pe președintele rus să rescrie istoria, să o reinterpreteze și să-i caute justificări de natură strategică unui criminal în masă ca Stalin?
Putin, conform mai multor experți, folosește istoria ca pe o armă, încercând să arate că atacul și crimele din Polonia, Basarabia, Lituania, Letonia, Estonia nu au fost în realitate o agresiune ci un mod de apărare în situația în care Uniunea Sovietică a rămas singură în fața Germaniei naziste.
Această rescriere a istoriei e în realitate o amenințare a statelor din vecinătatea Rusiei, ostile regimului politic al lui Putin, respectiv Polonia, România și statele baltice. De asemenea, justifică, din perspectiva lui Putin, intervenția militară din Ucraina și anexarea Peninsulei Crimeea.
Această retorică agresivă a liderului de la Kremlin la adresa statelor membre NATO și UE, justifică și mai mult listarea Rusiei ca “amenințare” la adresa securității naționale a României.
“Strategia Națională de Securitate pentru următorii patru ani implică o nouă abordare și propune un management al problematicii de securitate națională cu accent pe gestionarea integrată a riscurilor, amenințărilor și vulnerabilităților.
Este o abordare determinată de schimbarea de paradigmă de la nivel global și care ține cont de evoluțiile din regiune, de deteriorarea relațiilor dintre NATO și Federația Rusă, de proliferarea terorismului, de amenințările hibride și cele cibernetice, dar și de alte tipuri de provocări”, a anunțat președintele Klaus Iohannis în data de 27 mai, când a prezentat în CSAT documentul “Strategia Națională de Securitate pentru 2020-2024”. Acest document urmează să fie adoptat de Parlament.
România și-a schimbat mult atitudinea față de Rusia în ultimii ani, iar după invadarea Crimeei din martie 2014 și presiunea militară asupra graniței de est a Ucrainei, țara noastră a privit acțiunile Rusiei ca pe o mare amenințare.
În noua strategie de apărare se vorbește mult despre războiul hibrid, acest tip de conflict e folosit intens de reprezentanți ai Kremlinului pentru a slăbi sistemul democratic și cel militar al unui inamic.
“Potențialul de escaladare a tensiunilor existente în regiune, pe fondul consolidării posturii ofensive și agresivității Federației Ruse din ultimii ani și al perfecționării instrumentului hibrid pe care îl utilizează reprezintă o preocupare majoră de securitate în context național”, se arată în documentul care prezintă strategia națională de apărare pentru următorii patru ani.
Rusia susține că politicienii români sunt influențați de Occident
Pentru prima dată din 1989, Rusia e listată într-un document oficial ca un potențial pericol pentru România. Acest lucru a deranjat puternic mediile politice de la Moscova.
„Faptul că Bucureştiul foloseşte metoda plagiatului nu face decât să confirme, așa cum ni se pare, că politicienii români nu sunt capabili să gândească independent, că sunt dispuşi să discute schemele de confruntare ale altora în raport cu Rusia, chiar cu prețul propriilor interese, interese care, printre altele, țin de apartenența noastră comună la Marea Neagră”, a declarat Maria Zakharova, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Federației Ruse.
În urma acestei declarații, Valery Kuzmin, ambasadorul Rusiei la București, a fost convocat la Ministerul de Externe al României. În urma acestei chemări pentru explicații a reprezentantului lui Putin la București, care simbolizează un dezacord total față de poziția exprimată de Federația Rusă, ministerul a dat următorul comunicat oficial: „…secretarul de stat pentru afaceri strategice Dan Neculăescu i-a transmis ambasadorului Kuzmin faptul că menționarea Federației Ruse în Strategia Națională de Apărare a României nu ar trebui să constituie un motiv de surprindere, acesta fiind efectul comportamentului cunoscut al părții ruse în regiune din ultimii ani. Acest comportament este evaluat ca destabilizator, inclusiv în cadrul pozițiilor comune adoptate la nivelul NATO și Uniunii Europene”.
Relațiile dintre Rusia și România au ajuns în punctul cel mai tensionat din ultimii 30 de ani și asta nu din cauza țării noastre, așa cum au anunțat și diplomații români.
O mare putere izolată și frustrată
Strategia lui Putin de a răspunde nemulțumirilor interne față de corupția generalizată și deficitul de democrație din Rusia prin conflicte regionale și expansiune teritorială a contribuit decisiv la ostilitate din partea statelor vecine. Rusia e un stat lipsit de aliați care încearcă, reușind tot mai greu să-și păstreze statutul de mare putere militară și politică la nivel global.
“Forțele armate din Rusia numără acum mai puțin de 1 milion de militari, în scădere de la 4,3 milioane cât numărau trupele sovietice în 1986. În anii 1990 și o mare parte din anii 2000, pregătirea trupelor, formarea, moralul și disciplina au avut de suferit, iar industria de armament s-a prăbușit. Dezvoltarea economică a Rusiei din ultimii ani a sprijinit considerabil creșterea cheltuielilor pentru apărare, pentru restructurarea forțelor armate și pentru îmbunătățirea calității acestora. Proasta gestionare, schimbările dese de planuri strategice, corupția, problemele de comandă și constrângerile economice au complicat această restructurare”, se arată într-un raport de analiză strategică globală.
În Rusia, epidemia a scăpat de sub control
La toate acestea se adaugă criza provocată de epidemie pe care Vladimir Putin n-a reușit s-o administreze. Nimeni nu știe cât de gravă e răspândirea bolii în Rusia, informațiile care vin de acolo sunt extrem de contradictorii. Se raportează un număr mare de îmbolnăviri, dar cifra deceselor e redusă. Rusia, cu peste jumătate de milion de persoane infectate este pe locul trei în lume după SUA și Brazilia. Sunt înregistrate, în medie, 8.000 de noi îmbolnăviri în fiecare zi, iar numărul de decese e în jur de 200.
Există informații că orașul Moscova este un focar epidemiologic, fiind raportate mai multe cazuri de medici și oficiali din sănătate care “au sărit pe geam din diferite spitale”, fenomen unic în țările afectate de epidemie și care pare a avea legătură cu relația tensionată dintre autoritățile statului și reprezentanții sistemului medical.
Cu atât mai mult, în acest context, Vladimir Putin e hotărât să păstreze puterea, amânând orice formă de liberalizare a vieții politice din federație.
Putin, o creație a sistemului totalitar sovietic
Jurnalista Heidi Blake realizează o descriere amănunțită și precisă în cartea “Din Rusia, cu sânge”, publicată în Marea Britanie, a strategiei și a scopurilor lui Vladimir Putin la care nu a renunțat și nu va renunța niciodată.
“Putin… a rămas ceea ce el fusese întotdeauna: o creație a statului sovietic totalitar. În mintea lui, prăbușirea URSS, cu cenzurarea uciderilor în masă, cu represiunea politică și izolaționismul războinic a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX și a învinovățit Occidentul pentru asta. Revoluțiile din 1989 care au dus la căderea Cortinei de Fier, la unificarea Europei și la aderarea la UE și la NATO a fostelor state satelite sovietice - toate acestea au fost atacuri și trebuiau răzbunate. Așa că s-a ridicat din rândurile KGB și a ajuns la Kremlin gata să utilizeze toate tacticile din setul de instrumente a serviciile de securitate sovietice pentru a readuce Rusia la gloria anterioară. În timp ce liderii Statelor Unite și cei ai Europei l-au curtat cu întâlniri oficiale și vizite de stat, înmânându-i președinția G8 și instituind Consiliul NATO-Rusia pentru a favoriza relații militare și politice mai strânse, Putin zâmbea pentru presă, în timp ce în secret pregătea un război tăcut asupra instituțiilor și alianțelor liberale de care depinde stabilitatea Occidentului. Vulpea intrase în coteț.”