În decembrie 1989, Ion Iliescu a condus o grupare politico-militară care a organizat o uriașă diversiune fratricidă, care a ucis cele mai multe vieți, și a adus la putere oameni legați de Rusia. Acești oameni cu Moscova în suflet mai sunt și astăzi de găsit în instituții: disimulează în mod cert foarte bine.
Fostul procuror militar Cătălin Ranco Pițu, cel care a instrumentat ultimul rechizitoriu al Revoluției, întors și el din drum, povestește, la podcastul Punctul de știri (Rock FM), cum a ajuns la concluzia că Ion Iliescu, alături de personaje ca Nicolae Militaru, Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu, sunt artizanii unei operațiuni de manipulare în care se află germenii războiului româno-român, care polarizează încă România.
Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) au decis retrimiterea dosarului la parchet, dar Cătălin Ranco Piţu a publicat recent, la Editura Litera, cartea Ruperea Blestemului. Revoluția Română din decembrie 1989.
Gruparea Ion Iliescu a existat de la începutul anilor 1970
Pe fondul tensionării relațiilor dintre URSS și România, a început să se formeze un grup care avea ca scop înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu de la putere, însă evident menținerea României în sfera de influență a URSS. Nici nu se discuta acest lucru, explică Cătălin Ranco Pițu:
"Cu toții erau comuniști convinși, cu toții credeau în ideologia marxist-leninistă, chiar și stalinistă. Aici mă refer în principal, să zicem, la generalul Nicolae Militaru.
Aceștia au început să se întâlnească, se întâlneau cu specialiștii sovietici aflați oficial în România și care activau în toate domeniile de activitate, inclusiv cele militare, aveau întâlniri dese cu membrii Ambasadei URSS în România, discutau despre cum să acționeze pentru a-l răsturna de la putere pe Nicolae Ceaușescu.
Ion Iliescu, fostul nostru președinte, a fost cooptat în acest grup, conform probelor evidente de la dosar, undeva în 1979-1980. Aici datele diferă, pentru că a trecut mult timp de atunci, însă acela este momentul în care a fost cooptat, la început cu întâlniri mai timide, să zic așa, după care și-a asumat rolul de lider al acestui grup și în foarte scurt timp, având în vedere că el era cunoscut, era și membru al CC al PCR, studiase la Moscova.
Liderul militar al grupului era, spre a doua jumătate a anilor '80, generalul Nicolae Militaru.
Concepțiile grupului erau foarte clare: răsturnarea lui Ceaușescu şi menținerea comunismului în România.
Grupul a avut și persoane influente, cum a fost Silviu Brucan. Cine știe istoria lui Silviu Brucan știe că are o istorie fascinantă. A fost ambasadorul nostru la ONU, a fost ambasadorul României în Statele Unite, se cunoștea cu Mihail Gorbaciov. Sunt cunoscute întâlnirile dintre Brucan și Gorbaciov .
Ei bine, acest grup, după momentul '84, când a suferit o destructurare, a continuat să acționeze, dar nu atât de facil, pentru că membrii grupului erau sub stricta supraveghere a organelor de securitate.
Ion Iliescu era în permanență monitorizat ca fiind agent de influență al Moscovei - aici se înțelege KGB -, astfel încât momentul prielnic pentru a se manifesta acel grup a venit în decembrie '89. Evident, zic eu, ei nu știau când avea să vină acel moment. Însă momentul era inevitabil și pentru România, deoarece ne aducem aminte cei doi piloni esențial de putere la nivel mondial de la vremea respectivă, adică Statele Unite și URSS, hotărâseră modificări radicale în Europa de Est".
Momentul a fost cel din decembrie '89, când la Timișoara inițial a existat un protest timid, protest transformat rapid într-un protest de masă, spune fostul procuror militar.
"La 20 decembrie, Timișoara a fost declarat primul oraș liber de comunism al României. Întregul oraș s-a ridicat împotriva sistemului. Informația despre ce se întâmplă la Timișoara s-a propagat în toată țara. S-au ridicat și românii din alte orașe precum Arad, Brașov, Sibiu, Cluj-Napoca, iar în 21 decembrie, după acel celebru miting al lui Nicolae Ceaușescu, centrul de greutate al revoluției s-a mutat la București.
Doar în România căderea comunismului s-a manifestat violent, în sensul de violență extremă. S-a tras împotriva revoluționarilor la ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Evident, până acesta a deținut puterea, împotriva românilor au tras toate structurile de forță ale țării. Mă refer la Ministerul de Interne, care încorpora inclusiv Securitatea statului, mă refer la Ministerul Apărării Naționale, dar au fost folosite și gărzile patriotice împotriva românilor. Ei bine, pe fondul acesta revoluționar autentic s-au mișcat foarte bine, foarte organizat, conform unui plan ante-stabilit, cei din grupul Ion Iliescu".
Iliescu primește, în 22 decembrie, onoruri militare. Îi ia locul lui Ceaușescu
Eficiența lor a fost maximă, deoarece la data de 22 decembrie, orele 16:00, după ce Nicolae Ceaușescu a părăsit sediul central al Partidului Comunist cu acel elicopter, întreaga forță militară a României i-a prezentat onorul militar lui Ion Iliescu, ca fiind noul șef de stat al României, povestește Ranco Pițu.
"Mai mult decât atât, imediat atunci s-a înființat și Consiliul Militar Național, care îngloba toate forțele armate ale României, al cărui președinte a fost, de asemenea, Ion Iliescu, astfel încât se poate spune, fără greșeală, fără posibilitate de-a nega acest lucru, că Ion Iliescu, la orele 16:00, a devenit șeful politico-militar a României și l-a succedat în toate funcțiile politice și militare pe Nicolae Ceaușescu.
La orele 16:00 cei doi piloni de putere ai statului român, adică Armata și Securitatea, practic și-au dat mâna pentru ca Ion Iliescu, un șef de editură trebuie spus, adică nu vreun membru important al PCR, să devină noul conducător al țării.
Ion Iliescu și-a asumat imediat această calitate și a acționat în consecință. Se pot spune foarte multe despre mecanismele prin care Ion Iliescu a preluat puterea. Cert este că, din perspectivă istorică, toți, absolut toți componenții grupului Ion Iliescu au ajuns în punctele cheie de putere în statul român".
Pentru Moscova a reprezentat o reușită epocală.
"Din perspectivă logistică și din perspectiva sprijinului care vine din partea unui gigant precum era URSS, nu era nevoie să trimită oameni care să îl sprijine pe Ion Iliescu, pentru că lucrurile se desfășuraseră într-un mod total acceptat de Moscova.
În mod surprinzător, în nici două–trei zile, o întreagă structură pro-sovietică s-a instalat la conducerea statului. Senatorul Șerban Săndulescu, în raportul comisiei senatoriale, a spus foarte clar, după un studiu extraordinar al acelor zile, a spus că în decembrie '89 am asistat la re-kagebizarea României.
Au fost readuși din rezervă peste 40 de generali, cu toții dovediți ca fiind colaboratori ai GRU și au fost instalați în punctele cheie de conducere ale statului român. La vremea respectivă îi regăsim peste tot, în Parlament, în Guvern, în Armată, peste tot, lucru deosebit de grav, practic.
Cine știe cât de cât istoria serviciilor de informații știe că, uneori, chiar și un serviciu redutabil are nevoie de ani de zile pentru a penetra alt stat până la vârf. Ei bine, în decembrie '89, în decurs de două-trei zile, o întreagă structură, cu zeci de oameni colaboratori ai serviciilor, s-a instalat direct la conducerea statului român, ceea ce pentru Moscova a reprezentat o reușită epocală".
O mână o spală pe alta: pactul dintre Iliescu și Armată
De ce a fost nevoie ca după 22 decembrie, când Nicolae Ceaușescu era izolat la Târgoviște, să mai moară 850 de oameni și să fie rănite alte 2.500 de persoane?, e o întrebare pe care Ranco Pițu o adresează obsesiv.
"La un moment dat am citit stenograma obținută de comisia senatorială, care a aparținut lui Gelu Voican Voiculescu. Fac precizarea că Gelu Voican Voiculescu, conform propriilor afirmații, nu s-a dezlipit de Ion Iliescu timp de o săptămână, mai puțin perioada cât a fost în 25 decembrie la Târgoviște, pentru a asista la executarea soților Ceaușescu. El a spus că a fost umbra lui Ion Iliescu începând cu 22 decembrie.
Ei bine, Voican Voiculescu, întrebat în fața comisiei cine a făcut diversiunea de după 22, a spus că au făcut-o capii Armatei, pentru că a existat un pact între Ion Iliescu și capii Armatei, pact în urma căruia Ion Iliescu era adus și instalat la putere cu sprijinul Armatei, însă odată ajuns la putere Ion Iliescu trebuia să șteargă cu buretele ce a făcut Armata până la data de 22.
Până pe 22 decembrie, Armata, sub comanda lui Nicolae Ceaușescu, în calitate de comandant suprem, a tras împotriva populației României, alături de cei de la Miliție și Securitate. Este de netăgăduit, cine știe acele momente știe că peste tot în țară Armata a fost scoasă în mod ilegal pentru a acționa împotriva poporului român.
Nu asta este menirea armatei. Armata are menirea de a ne proteja de un inamic străin, nu de a fi folosită pe post de organ de represiune împotriva propriilor cetățeni. Cu alte cuvinte, revenind acum, a existat un pact. Toți șefii direcțiilor militare implicați direct în represiunea condusă de Nicolae Ceaușescu aveau un interes să scape de responsabilități penale.
După liniștirea evenimentelor, și-au găsit această cale de a inventa un dușman securist, terorist, cum a spus ministrul Apărării, Constantin Olteanu, care știe foarte bine fenomenul, aveau nevoie de un dușman împotriva căruia să lupți și să obții legitimitate în fața poporului român.
Inventarea acelui dușman i-a ajutat pe cei de la Armată, dar și pe Ion Iliescu, să-și fidelizeze populația, să-și atragă populația de partea lor într-o luptă pe viață și pe moarte împotriva unui dușman de o ferocitate deosebită, ieșită din comun.
Psihoza securist-teroristă a fost generată de Ion Iliescu în seara de 22 decembrie, printr-o ieșire la televizor, unde în direct a spus că securist-teroriștii, având scopul de a-l readuce pe Nicolae Ceaușescu la putere, au declanșat un atac sângeros împotriva Revoluției, revoluționarilor și conducerii CFSN.
Apoi, au existat o multitudine de mesaje similare, culminând cu cel din 23 decembrie, când tot Ion Iliescu a anunțat că securiștii trag din orice poziție, arată ca noi, sunt îmbrăcați în civil. A spus acest lucru, în condițiile în care știa foarte bine că în acel moment, pe străzile din marile orașe ale României, dar mai ales în București, erau cel puțin 10.000 de civili înarmați.
Atâta timp cât populația României a fost sub imperiul unei psihoze cu privire la existența acestor securiști-teroriști, este absolut firesc ca toți purtătorii de armă - și au fost mulți, pentru că armata a fost scoasă în stradă, gărzile patriotice înarmate au fost scoase în stradă, acele mii de civili înarmați erau în stradă și au început să se identifice între ei ca fiind securist-teroriști, pentru că n-aveau niciun dubiu că aceștia există.
Am documentat moartea fiecărui om de după 22 decembrie, iar cauza morții a fost întotdeauna focul fratricid pe fond de psihoză securist-teroristă.
Intrând în posesia arhivelor structurilor de forță ale României, am găsit foarte interesant planul de difuzare a informațiilor la inamic.
Așa se cheamă și am constatat că, în mod periodic, cu doi-trei ani înainte de decembrie '89, Armata României făcea niște aplicații în cadrul cărora erau simulate diverse scenarii și toată dezinformarea cu privire la teroriști s-a găsit în acel plan.
Cu alte cuvinte, așa cum au spus-o mulți militari pe care i-am audiat în decembrie '89, a fost repetat un exercițiu pe care ei îl știau și, intrând în posesia acelor exerciții, am constatat că, încă din vara lui '89, dar chiar și anterior verii anului '89, erau exerciții militare prin care, ca exercițiu, teroriștii se comportau exact cum s-a spus că se comportau în decembrie '89, adică atacau pe apă, pe sub apă, prin canale, prin cimitire, pe calea aerului.
Adică acel joc, acel scenariu n-a trebuit să fie inventat în decembrie '89, pentru că deja exista și trebuia doar pus în aplicare la modul practic. Și asta au făcut".
"Am făcut o socoteală: dacă ar fi trăit, ar fi fost trimise în judecată 17 persoane pentru crimă împotriva umanității, adică exact acele persoane care dețineau funcții esențiale de conducere la nivel militar în România.
Mă refer, spre exemplu, la generalul Stănculescu, la generalul Militaru, care a fost începând cu 23 decembrie numit ca ministru al Apărării, la generalul Eftimescu, care era șeful direcției operații, la amiralul Ștefan Dinu, șeful direcției informații din cadrul armatei, la generalul Logofătu, șeful Academiei Militare, la generalul Hortopan, care era șeful Comandamentului Infanteriei și Tancurilor, la Silviu Brucan și la alții. Dar aceștia au decedat astfel încât nu pot fi trimise în judecată persoane decedate", adaugă Pițu.
Unde e Securitatea în toată această poveste
Securitatea, până la data de 22 decembrie, s-a manifestat criminal față de această națiune, spune fostul procuror.
"Am și spus în carte că Securitatea, sau o parte a Securității, prin conduita concretă din '48 până în '89, a mutilat sufletul acestei națiuni. Ăsta este termenul folosit, pentru că răul făcut de anumite cadre ale Securității va rămâne în istoria acestei națiuni, ca fiind unul extrem de grav.
Însă, la data de 22 decembrie, toate structurile fostei Securități au fost practic pulverizate de valul de mânie populară. Aș putea spune că toți securiștii și milițienii, de cele mai multe ori, se ascundeau și în gură de șarpe. În 22 decembrie au fost arestați în masă, cum s-a întâmplat la Sibiu.
Însă vă spun cu maximă onestitate, în întregul dosar al Revoluției nu există probe relevante care să arate că Securitatea s-a implicat după 22 decembrie în acțiuni împotriva Revoluției și revoluționarilor, cu scopul de a-l aduce pe Nicolae Ceaușescu înapoi. Aceasta nu este doar concluzia mea.
Securitatea a colaborat foarte bine cu Ministerul Apărării Naționale, în ideea de a-i preda puterea lui Ion Iliescu.
La 22 decembrie a fost un calcul, să-i spunem, cinic, până la data de 22, dar n-a avut nimic de-a face cu ceea ce s-a întâmplat după 22. Chiar Iulian Vlad a fost arestat în 30 decembrie, dacă nu mă înșel, adică nu se pune problema să fi făcut parte din acea inducere în eroare.
Calculul cinic ar fi următorul: și-au dat seama că schimbarea în România este inevitabilă. Și în acest context și-au dorit propria supraviețuire și ca structură, dar și pe persoană fizică. Și atunci era foarte bine să fii de partea învingătorilor.
Au așteptat și ei momentul, Iulian Vlad a așteptat să vadă care este conduita armatei, pentru că în astfel de situație, armata este cea care decide care tabără câștigă.
Dacă Securitatea ar fi avut cel mai mic plan de a-l salva pe Nicolae Ceaușescu, așa cum ni s-a spus după Revoluție, acela era momentul ideal pentru a-l evacua. L-au avut în mână pentru a-l duce într-un punct de unde eventual se putea organiza o rezistență a sistemului. N-au făcut acest lucru.
A fost o altă manipulare extraordinară, aceea în care populația era anunțată la televizor și la radio, dar și în presa centrală că forțele teroriste atacă înverșunat unitatea de la Târgoviște. Nu s-a tras nici măcar un singur foc de armă împotriva acelei unități.
Și asta au spus-o, audiați ca martori, toți militarii care au activat în interiorul unității. Este și un episod ilar după decembrie '89. Pentru a da crezare dezinformării conform căreia unitatea de la Târgoviște a fost atacată, din ordinul comandantului unității, zugravul unității a desenat, a punctat niște locuri pe fațada exterioară a unității pentru a demonstra că acolo au existat urme de gloanțe trase din exterior. S-a recurs la această metodă tocmai pentru că pur și simplu era ilar".
Ce s-a întâmplat cu Corbii, dosarele despre agenții sovietici
Când au văzut că exact cei pe care îi urmăreau informativ de ani de zile au preluat puterea în statul român și că unul dintre ei este chiar generalul Nicolae Militaru, care avea niște gânduri criminale la adresa lor, și-au luat niște măsuri de precauție și au ascuns micro-filmele în tavanul fals al șefului unității, povestește Ranco Pițu.
"Ei bine, într-un pur stil românesc, a existat o trădare din interior, iar generalul Nicolae Militaru a fost informat de către un cadru cu privire la locul unde au fost ascunse microfilmele.
Le-a recuperat o delegație a CFSN, condusă de Virgil Măgureanu, component al grupului Iliescu, a luat valizele cu microfilmele, pentru că era vorba de niște valize, adică volumul de informații era considerabil, și le-a dus la CFSN. Acest episod a fost recunoscut în cele din urmă de Virgil Măgureanu. L-am audiat, a recunoscut că așa stau lucrurile. Aceeași stare de fapt a fost recunoscută și de ceilalți care l-au însoțit pe Măgureanu în acea expediție de recuperare a microfilmelor.
Microfilmele au fost duse la CFSN, după care Dumnezeu știe ce s-a întâmplat cu ele, pentru că li s-a pierdut urma, fiecare și-a luat materialul care îl privea".
Urmașii filosovietici din instituții
Întrebat dacă acești oameni aduși de Ion Iliescu la putere au dispărut din instituții, Cătălin Ranco Pițu spune că:
"Logica te duce spre concluzia că există în posturi foarte importante ale statului român, în continuare, oameni care sunt cu Moscova în suflet, să zic așa. Sub o formă sau alta, nu am probe în acest sens, pentru că asta ar trebui să probeze serviciile noastre de informații din prezent.
Și nu mă refer doar la urmași biologici, mă refer poate și la urmași biologici, dar și la urmași în sensul apartenenței la o structură filosovietică. Deci logica mă împinge spre concluzia că ei există și în prezent, nu în număr atât de mare precum în decembrie '89.
Și probabil că nici nu ne imaginăm pe unde ar fi ei, pentru că disimulează în mod cert foarte bine. De obicei, ei pozează în mari antisovietici, mari democrați, anticomuniști și sunt exact pe dos. Sunt lupul cu blană de oaie.
Eu sunt convins că toată tragedia din '89 își produce efectele și în zilele noastre. Pentru că atunci actul de naștere al noii Românii s-a clădit pe mult sânge nevinovat, pe trădare de țară, pe manipulare ordinară, pe minciună, pe realizare a unor interese josnice. Și toate acestea acționează, zic eu, în timp, chiar și până în zilele noastre, ca un blestem. Pentru că atunci au fost puși inclusiv germenii războiului român-român.
Pentru oricine analizează profund realitatea socială din România, este cât se poate de evident că românii sunt învrăjbiți între ei la modul cel mai profund cu putință și efectele sunt deosebit de nocive.
Iar germenii acestui război fratricid au fost sădiți în decembrie '89, prin divizarea extraordinară generată de noua putere care a împărțit România în două tabere, cei buni și cei răi și nu numai atât".