Am auzit adesea sfatul dat celor de vârstă mijlocie, să nu alerge prea mult, ca să nu-și distrugă genunchii. Sau pur și simplu am auzit asta și am renunțat să mai alergăm, indiferent de vârstă. Dar chiar așa să stea lucrurile?
Potrivit lui Richard Blagrove, profesor universitar în fiziologie la Universitatea Loughborough, avem de-a face doar cu ”un mit”.
În timp ce mulți cred că alergarea este legată de osteoartrită la nivelul genunchilor, studiile au arătat că dimpotrivă alergătorii au o incidență mai scăzută a apariției acestei afecțiuni, comparativ cu cei care nu fac acest tip de mișcare.
O analiză a nu mai puțin de 25 de studii (care au inclus un eșantion total de aproximativ 115.000 de participanți) a arătat că alergarea recreativă pare să protejeze de osteoartrita de șold și genunchi pe măsură ce îmbătrânim.
Exercițiile fizice provoacă leziuni foarte ușoare mușchilor, tendoanelor, oaselor și cartilajelor, determinându-le însă să crească din nou mai puternice și mai sănătoase, scrie The Guardian.
„Există o asociere mult mai redusă a durerilor de genunchi la alergătorii în vârstă ,în comparație cu cei care nu aleargă”, a mai explicat expertul citat.
E adevărat că leziunile pe termen scurt ale genunchiului sunt comune pentru alergători. Cunoscută sub numele de durere patelofemurală, aceasta va fi experimentată de mulți alergători la un moment dat – cifrele variază între 14% și 42%, în funcție de subpopulația de alergători din studiu.
Însă această durere este adesea cauzată de o tehnică de alergare greșită, de purtarea unor pantofi sport nepotriviți sau, cel mai probabil, de creșterea volumului sau a intensității alergării prea repede, mai devreme decât ar fi cazul, o greșeală comună în rândul începătorilor.
”Dar dacă ar juca tenis de patru ori pe săptămână, comparativ cu a nu juca nimic, probabil că s-ar accidenta. Nu alergarea le face rău genunchilor, ci faptul că au alergat prea mult, prea repede”, mai spune omul de știință.