Cu 16 ani de experiență, Societatea 3RGreen SRL se ocupă cu colectarea, transportul, sortarea și tratarea deșeurilor. Deviază de la groapă cantități importante: 75 – 100% dintre ambalajele colectate separat și în jur de 60% din gunoiul în amestec.
Într-un interviu pe care l-a acordat spotmedia.ro, directorul executiv al 3RGreen SRL, Răzvan Catană, a explicat că – pe măsură ce ne obișnuim să colectăm separat și investim în sortare și reciclare, putem avea ambiția să și renunțăm la gropile de gunoi.
Noi vedem gunoiul până la container/pubelă/ghenă. De acolo, îl ia societatea de salubrizare cu mașina. Cum vi-l aduce? Îl transportă separat, pe fracții, în mașină? Sau îl amestecă?
Aici ține de infrastructură. În mod normal, fiecare asociație de locatari/gospodărie/societate trebuie să aibă pubelele respective dotate de către salubrist pe fiecare tip de fracție. Ca el să trimită auto-gunoiera dedicată pentru un tip de deșeu.
Pe fiecare tip de fracție asta înseamnă umed/uscat. Până la începutul anului 2023, când a venit Ordonanța 133 (din 29 septembrie 2022 – n.red.) care a schimbat lucrurile și care obligă la colectarea pe 5 fracții.
Una e deșeul municipal amestecat. Iar partea de reciclabil e împărțită în 4: hârtie, plastic, carton și sticlă.
Așa să colectez eu acasă. Și tot așa să duc la pubelă, fiecare tip de deșeu separat. Din păcate, în București, infrastructura asta nu există în toate sectoarele. Dar să ne referim la cazurile în care se poate colecta pe 5 fracții. Salubristul, când le ia, le amestecă sau nu în mașină?
În mod normal, ar trebui să le colecteze separat. Să aibă un program cu o mașină care, să zicem, colectează separat. Luni, doar sticla, de exemplu. Marți, doar cartonul.
Până la urmă, care e rațiunea? Înțeleg, până la urmă, de ce n-ar trebui să punem ceva umed (cum ar fi deșeurile menajere – n.red.) pe carton, spre exemplu. Din cauză că asta îl strică. Dar de ce nu punem sticla cu metalul și cu cartonul în același loc?
Când aruncați o sticlă, o spălați înainte? Când aruncați o cutie de carton, dacă mai are un rest de mâncare, o curățați? Cu cât deșeurile se amestecă, cu atât se strică.
Asta e scopul: să rămână deșeurile necontaminate și cât mai ok pentru reciclatorii finali. Pentru că și ei au calitate impusă.
Spuneam la început despre faptul că faceți colectare (de la pubele, de la firme etc) și transport (până la punctele de sortare și tratare a gunoiului). Păi cum faceți asta? Nu se ocupă de asta doar societatea de salubrizare, în fiecare sector?
Tocmai vă spuneam: a intrat în vigoare Ordonanța 133. În acest context, deșeurile sunt ale unităților administrativ teritoriale (UAT). Ale primăriilor. Ele sunt obligate să delege aceste servicii. Au obligații, conform legii. Și un termen.
Poate să vină oricine la licitație, iar cel mai bun câștigă.
Noi facem colectare pentru opt localități din Ilfov. În București nu avem primării, avem doar contracte câștigate în urma unor licitații, cu agenți economici. Și-au scos la licitații contracte pentru colectarea unor tipuri de deșeuri: reciclabil, din construcții, menajer etc.
Pentru astfel de contracte poate concura oricine, chit că se află pe raza unui UAT.
Deci faceți colectare și transport de deșeuri. Și le preluați pe cele pe care vi le aduc alți salubriști, pentru colectare și tratare. Că sunt necesare operațiunile astea, nu? Din câte înțeleg ... legea interzice transportul direct la groapă, pentru depozitare, al deșeurilor, nu?
Legea interzice depozitarea deșeurilor netratate.
Ok. Cum se întâmplă lucrurile? Vin aici mașinile cu deșeuri? Ce merge la sortare? Ce merge la tratare?
Diferența o face Legea 101 (din 2006 – n.red.). Sortarea se referă la cele 4 fracții colectate: hârtie, plastic, carton și sticlă. Nimic amestecat cu menajer nu ajunge aici. Sortarea este doar pentru partea uscată.
Iar la tratare ajunge partea umedă. Vorbim despre deșeurile municipale amestecate.
Să le luăm pe rând. Vine o mașină. Poate că deșeurile sunt amestecate, poate că nu. Poate aveți fracția uscată separat în unele mașini. În altele, nu. Cum decideți ce merge unde?
Vorbim acum despre partea de sortare. Avem și noi cheile noastre de control.
Noi, când câștigăm o licitație pe o zonă, trebuie să ne asumăm niște indicatori de performanță. Din 100% deșeu de material plastic, 75% trebuie să ajungă la reciclare.
Asta înseamnă că, atunci când am descărcat mașina, mă uit la cât plastic conține. 75 – 80 -90 de procente? Atunci o consider bună.
Dacă conține mai puțin, pot să-i dau scăzământ, să refuz mașina. Sau să-i reîncadrez codul. Spre exemplu, dacă mașina conține mai mult menajer, să-i dau cod de menajer.
Să revenim la sortare. Descărcați mașina ...
Da. Se descarcă deșeurile. Se alimentează în instalația noastră de sortare.
Care este o linie de sortare. O bandă. La care lucrează 10 – 12 – 14 oameni. Fiecare sortează dedicat. Unul scoate sticla, unul cartonul ... Iar ce rămâne în spate, după sortare, ca să nu depozităm, ducem la fabricile de ciment (unde deșeurile se ard, în procesul industrial al fabricii – n.red.).
Spuneți că sunt deșeuri care nu pot fi reciclate. Despre ce e vorba?
Sunt anumite deșeuri pentru care nu există reciclator. Sunt pe hârtie, pe carton PET, HDPE (high density polyethylene – n.red.), PPE (polyphenylene ether)...
Ce înseamnă HDPE?
Din HDPE se fac sticlele de șampon. Lădițele în care se țin fructe și legume, în piață.
La plastic, nu e acoperită toată gama. Sunt caserole, furculițe etc care nu se reciclează.
Pentru sticlă există reciclatori. Mai puțin pentru cea plană. Adică sticla de geam. Asta nu se reciclează.
Ține de tehnologie? Adică e ceva ce se poate recicla în America sau în Japonia, dar nu și la noi, din cauză că n-avem tehnologia necesară?
Nu ne-am ocupat de partea aceasta de reciclare, din păcate. Dar orice se poate face, dacă vrei.
Deșeurile pe care le-ați extras, la sortare, merg la reciclator contra cost. Le vindeți, nu?
Da, le vindem. Dar suma obținută se întoarce la primărie, ca să o folosească pentru a susține colectarea selectivă și tratarea.
Noi obținem bani doar din serviciul de sortare. Asta facem: prestăm acest serviciu.
Prestați un serviciu pentru primărie? Sau care sunt, de fapt, clienții dumneavoastră?
Populație, firme și primării. În baza contractelor de delegare, poți colecta. Noi prestăm servicii pentru 19 localități: în 8 facem și colectare, pentru celelalte sortăm și tratăm.
Li se adaugă și 2 sectoare din București. Facem tratare pentru Sectorul 6 și sortare pentru Sectorul 2.
Și contracte cu alte firme de salubritate...
Doar în baza contractului de delegare. Dacă un operator (de salubrizare -n.red.) a câștigat licitație pe raza unei primării, iar eu am câștigat, tot la primăria respectivă, licitație de sortare sau tratare, da. Între mine și salubrist se încheie un contract.
Dar repet. Doar dacă există contract de delegare.
Care se încheie greu. Sunt proceduri de achiziție greoaie. Unul dintre primarii pe care spotmedia.ro i-a intervievat a explicat că o licitație pentru salubrizare durează, în medie, 7 ani...
Partea asta de achiziție, într-adevăr, este greoaie. Mai ales că este strict la UAT-uri, e în sarcina lor. Consultanți sunt ... depinde de nivel.
Dar foarte greu. Sunt caiete de sarcini slabe, documentație slabă, se contestă foarte ușor, se anulează foarte ușor.
Noi încercăm să-i susținem cu tot ce putem. Cu know-how-ul nostru. Să sperăm că se vor așeza lucrurile.
Să revenim un pic la partea tehnică. Mi-ați explicat cum se întâmplă sortarea. Dar tratarea? Vine mașina cu gunoi în amestec. Cum procedați?
Se descarcă deșeurile pe o platformă betonată. Începând cu 1 ianuarie 2024 ar trebui implementată colectarea separată de biodegradabile.
Ce înseamnă asta?
Că în gunoiul amestecat n-ar trebui să mai găsim biodegradabil. Cel puțin, partea vegetală. Ea ar trebui să se colecteze separat și să se ducă la o tratare aerobă sau anaerobă.
E o activitate specială din care rezultă un compost. Iar compostul se poate refolosi ca îngrășământ.
Această fracție vegetală n-ar trebui să se mai găsească în gunoiul amestecat. Astăzi, când vorbim, încă se regăsește.
Să revenim la procedura de tratare.
Da. Ajunge mașina. Se descarcă pe platforma betonată. Apoi se alimentează, cu o wolă, în instalația noastră de tratare mecano-biologică. Pe o bandă, deșeurile ajung într-un ciur rotativ (un fel de centrifugă – n.red.) cu o sită de 0.80 cm.
Deșeul este învârtit. Iar prin găurile sitei se scoate fracția organică. Se îndepărtează și se depozitează.
Ce a rămas ajunge pe banda de sortare. Se scoate fracția reciclabilă. Iar ce rămâne și după această etapă merge la valorificare energetică (ardere la fabricile de ciment - n.red.) sau incinerare.
Și cu fracția organică rămasă? Ce se întâmplă?
Următorul pas este tratare biologică. Avem 5 spații numite celule în care se depune deșeul. Se introduce aer. Se preia partea de levigat (zeama de gunoi - n.red.). Deșeul este nepericulos, deși și levigatul este nepericulos.
Se usucă și devine inert. Și scade la circa 40-50% din cât era inițial. Și abia această parte se depozitează. Dar - comparativ cu volumul gunoiului adus în amestec - rămâne la final o fracție foarte mică de depozitare.
Cât reciclabil se scoate din gunoiul în amestec?
Conform legii, ești obligat să scoți minim 3%. Dar se poate scoate și 5%.
Nu foarte mult.
Nu, nu e foarte mult. Dar este și o parte bună aici. Reciclabilul n-ar trebui să ajungă deloc în gunoiul menajer.
Diferența asta între 3% și 5% depinde de cum este adus gunoiul sau de tehnologia dvs?
Depinde și de cum este colectat. Spre exemplu, dacă este pusă în autogunoieră, sticla, dacă se compactează, se sparge (și nu mai poate fi dusă la reciclat -n.red.).
În rest, noi ne asumăm să dăm (la sortare – n.red.) 0% depozitare. 75% reciclare și 25% valorificare.
În partea de menajer, doar 40% ajunge la depozitare. Restul de 60% merge la reciclare și valorificare.
Prin comparație, dacă nu e tratat, deșeul menajer merge la depozitare în proporție de 100%.
Când s-a introdus obligația legală de a trata gunoiul, mai mulți primari au spus că nu există, în București, capacitate de tratare. Ce capacități aveți?
La instalația mecano-biologică, avem 480.000 tone/an, în condițiile în care întregul București produce în jur de 1 milion de tone pe an.
În mare parte, e deșeul în amestec. Așa cum spuneam, nu ne ocupăm de colectare de la primării pe București, ca să știu niște procente. Dar din ce primim, aș zice că 80% e în amestec.
Anul trecut, din cifrele publice, am dus la depozitare aproape tot...
A reușit ADIGIDMB să facă niște proceduri de negociere fără publicare. Au câștigat niște tratatori.
Și în 2024 cea mai mare parte a deșeurilor se tratează. Deci la final de an raportul cu privire la depozitare ar trebui să arate mult mai bine...
Revin la bani. Per total, e profitabilă sau nu activitatea asta de sortare și tratare a deșeurilor? De ce vă întreb. Dacă am căuta după CAEN, probabil că sunt multe firme care au activitățile astea ca obiect de activitate. Cu toate astea, sunt puține firmele mari care să participe la multe licitații. De ce? Nu se fac bani? Sau nu e loc pe piață?
Dacă e profitabilă afacerea .... orice business trebuie să aibă și un profit (3RGreen a raportat, în 2023, profit de 3.897.809 lei, adică aproximativ 9% din cifra de afaceri – n.red.). Pentru asta vine fiecare la muncă.
Pe partea de business ești un pic restricționat. Spre exemplu: ca să asigure infrastructură pentru colectarea pe 5 fracții, un salubrist ar trebui să investească. Tariful lui de colectare ar fi mai mare. Ar trebui susținut de primărie ... După părerea mea, la noi, activitatea de salubritate nu are cine știe ce profit.
Pe partea de sortare și tratare e mai bine. Dar tot așa, depinde cum îți vine deșeul, cât poți să scoți ca să îți atingi obiectivele.
Loc pe piață este pentru toată lumea. Este mult prea mult deșeu. Chiar nu poți să spui că nu există loc în piață.
Luați exemplu anul 2022. S-au dus la depozitare atât de multe deșeuri ... nu s-au tratat. Și nici nu au apărut alți tratatori, deși loc pe piață era.
Când spunem gunoi, ne gândim la miros. Dacă stau prea mult în casă, miros până și ambalajele. Nu mai vorbim despre gunoiul menajer! Care acasă e în cantitate mică. Acolo e mult, miroase. Cum rezolvați problema asta? În drum spre locul în care vorbim acum, am văzut case. Nu vă vin oamenii să vă bată la poartă, să vă spună că îi deranjează mirosul de gunoi?
E gunoi. Nu ești la farmacie! Casele pe care le-ați văzut sunt la cel puțin un kilometru de punctul de lucru al 3RGreen. Cred că merită menționat.
Despre mirosuri ... una e să ai un coș de gunoi de 60 de litri. Și alta este să ai tone de gunoi.
Noi gestionăm 20.000 de tone anual. Adică producția din aproape jumătate de Ilfov și două sectoare din București.
Ca să vorbim strict despre activitatea curentă de producție, nu cred că avem, în orice moment dat, mai mult de 200 de tone care să stea efectiv până să intre în producție.
Ce vine intră în producție. Nu stă.
O altă soluție există pentru acest gunoi? Că până la urmă, cred că ne-am dori cu toții să fim la farmacie, nu? În primul rând, dumneavoastră, care lucrați aici.
E ... farmacia gunoiului. N-ar trebui să ne gândim la cealaltă farmacie, când vorbim despre gunoi.
Gunoiul este pe platforme betonate. E acoperit cu hale. Are rigole pentru preluare (a levigatului -n.red.). Asta e farmacie pentru gunoi.
Și nu vin oameni de pe aici să vă bată la poartă și să se plângă de miros?
N-am avut. Niciodată. Porțile noastre sunt deschise.
Mai sunt controale care ajung la concluzia că a fost totul ok. Unele sunt mai abuzive. Sau nu ... Facem față.
Ceea ce ține de noi, facem. Asta facem din 2008. Asta vom continua să facem. N-am avut niciodată nicio problemă.
Cum s-ar putea îmbunătăți lucrurile? Spuneați, spre exemplu, că se va trata mai mult. Asta înseamnă că vor veni, la centrele de tratare, cantități mai mari de gunoi. Asta înseamnă și probleme mai mari?
Noi capacități avem. Și ne putem dezvolta.
Deci nu vom ajunge în situația în care să spuneți „Pe vremea când aveam 200 de tone de gunoi menajer în producție, nu mirosea. Acum am ajuns la 600 de tone și miroase. Vă rugăm să ne înțelegeți”?
În momentul de față, capacitatea stației noaste e pe la 70%. E loc de primit.
Cum credeți că o să evolueze în următorii 2-3-5 ani tot ecosistemul ăsta de lucru cu gunoiul? Încă sistemul nu e bine așezat. Unii agenți economici mai interpretează legea cum vor sau cum pot. Unora li se permite. Altora nu. Cum să ajungem și noi ca nemții, ca olandezii și ca austriecii? Că ei produc chiar mai mult gunoi ca noi. Dar n-au problemele noastre ...
Totul pleacă de la cetățean.
O campanie de conștientizare. Să înțeleagă fluxul, o vizită pe un amplasament la o stație de sortare, să vadă cum se lucrează, să vadă ce se întâmplă cu deșeul pe care el l-a generat.
Foarte interesat să genereze mai puțin. Să refolosească acasă ce se poate. Nu știu, o lădiță să spunem. Chiar dacă s-a rupt într-un colț. Poate face din ea o lădiță mai mică, în loc să o arunce.
Apoi, cu toții știm câtă mâncare se aruncă de sărbători. Să reducem fenomenul!
Iar primăriile .. deșeul este al lor.
Să-și asigure oameni pentru licitații. Să înțeleagă, să poată să miște lucrurile mai repede. Apropo de media de 7 ani pentru o licitație.
Și să renunțe la gropi! Să renunțăm! Să ardem, să incinerăm, să reciclăm, să găsim alternative!
Fiecare deșeu pentru care nu există un reciclator are o putere calorică. Mai bine-l ardem. Și din ars îți rămâne o fracție mult mai mică de depozitat.
În schimb, poluăm aerul.
Există niște filtre ale instalațiilor. Există instalații conforme.
Sau să avem variante pe partea de depozitare. Concurență pe partea de depozitare (în acest moment, Bucureștiul are o singură groapă de gunoi disponibilă, la Vidra).
Cine să facă această concurență? Ministerul Mediului, primăria?
De la minister pleacă. O groapă are niște celule. Una este să se depozite 40% din capacitatea unei celule. Alta să se depoziteze 100% din capacitate. Să se facă acolo controale.