Vama Veche… Nu mai pusesem piciorul în stațiune de prin 2005, când mi-am făcut luna, pardon, săptămâna de miere acolo. N-am fost niciodată fan înrăit Vama Veche.
Nu mi-am petrecut toate verile acolo, nu m-am numit „vamaiot”, însă stațiunea avea un farmec aparte care a dispărut complet.
Pe vremuri, era o senzație de libertate extraordinară, probabil de aia m-am dus eu fix după ce m-am măritat acolo. Îmi amintesc că era o stațiune cu o energie aparte. Te simțeai liber, nejudecat, întâlneai oameni interesanți, ascultai muzică rock, erai mai mult beat decât treaz. Făceai tot ce îți trecea prin cap fără ca celorlalți să le pese prea mult.
Probabil de aceea și formația omonimă și-a luat numele stațiunii. Vama Veche reprezenta un manifest, așa cum Mamaia s-a asociat cu Mazăre și carele alegorice.
Acest loc era asociat cu rebelii și nonconformismul
Acum, cred că fondatorii formației regretă că și-au luat acest nume. Nimic din ce e acum stațiunea nu mai reprezintă un manifest. Probabil, dacă nu era popularizat numele, atmosfera de acolo nu se strica în halul ăsta atât de repede.
M-am plimbat în lung și în lat prin stațiune. N-am mai recunoscut aproape nimic din locul de de pe timpuri. „Expirat” era o baracă din lemn, acum e un club fancy, dublu ca mărime. Baraca a fost înlocuită de niște containere.
„Stuf” era, așa cum îi și zice numele, o crâșmă cu acoperiș din stuf. Acum e o terasă cochetă pe malul mării.
Dar cel mai mult s-au schimbat oamenii
Am dat peste o adunătură pestriță formată din nostalgicii Vămii de altă dată. Puști emo, hippie schilozi, burtoși cu tricoul ridicat peste buric, familii cu copii și câini. În general, tot felul de oameni de prin toate categoriile sociale. Vârsta medie, undeva 40+.
Îmi amintesc că ultima dată când am fost în Vama Veche, 90% dintre turiști aveau sub 30 de ani. Chiar aveam emoții cu ocazia vizitei actuale. Mă și gândeam că o să fiu o babă ciudată care se plimbă prin stațiune, nostalgică după anii tinereții.
Surpriză, eram chiar în medie, ba poate un pic sub. În cazul în care vreți să vă găsiți pereche, să vă luați gândul. Asta doar dacă nu vizați o pereche 40+, cu burtică și chelie și eventual cu o pungă de semințe lângă.
Stațiunea s-a extins într-un mod haotic
Dintr-un sătuc la malul mării, Vama Veche a devenit o combinație între Mamaia, Costinești și 2 Mai. Găsești de toate pentru toți.
Sudul stațiunii e un fel de Mamaia Nord în decadență. Sunt ceva vile mai retrase și exclusiviste, motocicliști, pontoane cu LOVE. La margine s-au aciuat vamaioții autentici în rulote sau corturi.
Partea de mijloc e un fel de Costinești combinat cu vechiul sat și Mamaia. Ulițe prăfuite până la plajă, shaormerii sau hamsii. Nu lipsesc baldachinele roz cu inimioare, domnișoarele cu sandale cu toc, burtoși cu lanțuri la gât. Credeați că lipsesc frapierele cu șampanie sau vin? Nu, Vama Veche oferă tot ce doriți, după buget. Și mai sunt și prosoape cu familii înghesuite pe un petec de plajă.
Ca muzică, e un talmeș-balmeș de stiluri, fiecare terasă încearcă să își impună muzica
Am auzit de la Andre, Lasă-mă papa la mare, până la house și rock and roll. Toate combinate și ascultate în același timp. Asistam la un cocktail mortal care te face să pleci cât mai repede din stațiune.
Ca mâncare găsești și caracatiță și hamsii și shaorma cu de toate la dughene. Pe vremea mea, stațiunea era la buget. Acum am dat și 400 de lei pe un prânz. Bine, am fost la caracatiță, dar nici când am mâncat hamsii nu mi s-a părut „ieftinache”.
Într-un cuvânt, nefiind nostalgică, mi se pare că stațiunea a evoluat prost. Acum e un fel de talmeș-balmeș, o struțo-cămilă care își propune să mulțumească pe toată lumea. Însă în fapt nu mulțumește pe nimeni.
Păcat, senzația de libertate e pe veci apusă. Vama Veche rămâne o stațiune ca oricare alta, fără nimic deosebit, unde prost gustul se întâlnește cu rafinamentul.
Autor: Ana-Maria Masoud, project-e.ro