Dacă de pe Pământ ar dispărea dintr-o dată orice forma de creație… teatru, muzică, pictură, fotografie, dans, muzee, poezie, literatură, concerte live, cafenele, artă culinară etc. Ce viață ar mai fi asta?
Acesta este exercițiul de imaginație pe care ni-l propune Gabriela Dumitru, regizor la Teatrul Ion Creangă din București și cea care a pus în scenă spectacolul O mie și una de nopți pentru cei mici.
De fapt, dacă actorilor le-a fost dor de public, putem confirma că publicului i-a lipsit lumea spectacolului, relaxarea și buna dispoziție pe care numai experiența din sală le poate oferi.
Aș vrea să ne spuneți cum s-a văzut anul de pandemie din spatele cortinei.
... de fier... glumesc. Mai curând m-aș gândi cum a fost viața tuturor oamenilor care nu activează în domeniul artelor și care au fost privați de creație sub toate formele ei, privați de socializare, de relaxare. Cred că lor le-a fost mult mai greu.
Vă propun un exercițiu de imaginație. Dacă pe Pământ ar dispărea dintr-o dată orice forma de creație... teatru, muzică, pictură, fotografie, dans, muzee, poezie, literatură, concerte live, cafenele, artă culinară etc. Ce viață ar mai fi asta?
De aceea spun că poate celorlalți le-a fost mult mai greu. Noi în spatele cortinei tot creatori suntem... creatori cu un imens dor de spectatori.
De la 1 iunie intră în vigoare noi relaxări, iar lumea artistică primește o gură de oxigen. În cât timp credeți că își va reveni industria? Sunteți optimistă că vom avea din nou sălile pline în 2021? Cu ce speranțe sau temeri priviți spre ce a mai rămas din 2021?
Mă bucur că de la 1 iunie intră în vigoare noi relaxări. Poate ca nu multă lume știe, dar înainte de pandemie stagiunile teatrelor se închideau la 15 iunie, pentru că oamenii plecau în concediu.
Lumea artistică primește exact o gură de oxigen și nimic mai mult.
Spectatorii, și îi înțeleg perfect, abia așteaptă sa plece în vacanța de vară, nu să intre în sălile de spectacol.
Cu toate acestea, sălile vor fi pline dintr-un motiv foarte simplu. În București, de exemplu, sălile au o capacitate mică în comparație cu populația Capitalei.
Conform ultimelor statistici, în toate teatrele din Capitală pot încăpea aproximativ 20.000 de oameni, raportându-ne la o populație de peste 3,5 milioane.
Ce să mai spun, cu 70% din capacitatea sălilor? Deci, da. Sălile vor fi pline.
Cât despre industrie, din punctul meu de vedere ar fi fost bine să fie o industrie. Mai avem până acolo.
Speranțe sau temeri? Un artist știe că demersul său nu se oprește niciodată. Și-a învins demult temerile, trăiește în prezent, nu se hrănește cu speranțe și știe să acționeze atunci când este cazul.
Credeți că pandemia i-a îndepărtat pe copii de lumea spectacolului? Sau, din contră, că vor reveni la teatru mai doritori de a descoperi lumea poveștilor?
Nu pe copii i-a îndepărtat pandemia, ci pe părinți. Iar aceștia au acționat fiecare după capacitatea lor de înțelegere și au gestionat situația cum au crezut de cuviință mai bine.
Copiii se vor hrăni întotdeauna din lumea basmelor, chiar dacă nu în sala de teatru, ci din cărți sau urmărind spectacole în mediul online.
Dovada a fost numărul incredibil de mare de accesări per spectacol în timpul pandemiei.
Desigur, experiența din sală este cea care le hrănește simțurile și le dezvoltă imaginația atât de necesară evoluției lor.
De multe ori ne surprindem că afirmăm „ce n-aș da să mai fiu copil". Și, poate, unul dintre locurile în care putem să mai simțim acest lucru este la Teatrul Ion Creangă. Un teatru al spectacolelor de poveste și cu povești și care de această dată ne invită la o nouă producție în regia Gabrielei Dumitru, O mie și una de nopți. Despre ce este vorba și cum s-a născut ideea spectacolului?
Toți ar trebui sa rămânem copii și mă gândesc în primul rând la bucuria de a trăi pe care aceștia o au. Și cum se spune undeva într-una din cele O mie și una de nopți – poate că și cei mari au de învățat de la copiii lor câteodată.
Cum s-a născut ideea spectacolului? Propunerea a venit de la directorul Gabriel Coveșeanu, care își dorește ca la Teatrul Ion Creangă să se monteze spectacole pe texte importante și iubite de generațiile de azi.
Textul spectacolului pornește de la O mie și una de nopți, carte care a făcut multă vâlvă la lansarea ei întâi printre adulți și apoi printre copii.
La sfârșitul secolului XIX era echivalentul celui mai bun serial de aventură din zilele noastre.
Lampa lui Aladin este o poveste care te învață un lucru esențial: să îți exprimi dorințe.
Cum vă situați în calitate de regizor în dihotomia teatru pentru copii - teatru pentru adulți?
E unul și același lucru. Un spectacol de teatru este un spectacol de teatru. Aș putea să adaug ca spectatorul copil este mult mai exigent decât adultul, dar și mult mai genero,s dacă ceea ce a trăit în sală l-a încântat și i-a stimulat imaginația.
Cum reușiți prin acest proiect să îi atrageți pe tinerii spectatori? Care este morala acestui spectacol?
Tinerii spectatori trăiesc în prezent. Și noi la rândul nostru ar trebui sa înțelegem și să simțim ritmul lor și să le oferim un spectacol pe măsură, în dinamica vieții de azi si atunci îi va atrage cu siguranță.
O mie și una de nopți este un muzical plin de energie si culoare. Copiilor nu le place morala. Nici mie. Lampa lui Aladin îi încurajează să își pună cât mai multe dorințe pentru ca viața lor sa fie plină de magie.
Ce ne puteți spune despre atmosfera acestui univers? Cum a fost creată? Ce ne transmite?
Spectacolul este coborât din Univers direct pe covorul fermecat pentru a spune copiilor povestea lui Aladin, cel cu o stea în frunte. Un spectacol magic - Geniile lămpii, Covorul și Vrăjitorul fac deliciul spectacolului.
O distribuție minunată, care a învățat să zboare pe covorul magic și să redescopere bucuria de a-și exprima dorințe... Și și-au dorit un spectacol care să ii țină pe copii cu sufletul la gură. Dans, muzică live și mult umor sunt secretul unei rețete de succes.
Va așteptăm la spectacol pentru a le îndeplini dorința și totodată sa zburați împreună cu noi pe covorul magic.
Universul basmului cu o structură în ramă a fost unul greu de abordat? Știm că acest basm a fost scris în mai multe variante și versiuni. Ce părți ați reușit să subliniați, să scoateți în evidență?
Nimic nu e greu. Trebuie doar să găsești soluții. Basmele sunt purtătoare de adevăr și acesta trebuie adus la lumină. A trebuit să împac și capra și varza.
Versiunea Disney pe care o cunosc foarte bine copiii este puțin diferită de cea originală.
Are plusurile ei, copiii și-au format repere de care a trebuit să țin cont, dar are și minusuri pe care am încercat să le transform. Important este să existe magie.
Știu că dumneavoastră ați făcut și scenariul spectacolului. Ce ne puteți spune despre el? Ce probleme ați întâmpinat? Care a fost traseul de la text la imaginea scenică?
Orice problemă are o rezolvare, cum spunea Petre Țuțea. Așa că am căutat soluții. Și da, am încercat să găsesc un echilibru între toate variantele textului păstrând esențialul.
De la text la imagine scenică este întotdeauna același traseu. Textul e un pretext.
Cincisprezece pagini devin o oră și un sfert de spectacol. Rețeta – multă imaginație.
Cum se prezintă lumea spectacolului din unghiul scenografiei? Dar din cel muzical și coregrafic?
Scenografia realizată de Adina Lupu este dinamică, extrem de elaborată și armonios colorată. Muzica, deși ilustrează atmosfera orientală a poveștii, este plină de ritm, bogată instrumental, cu o structură moderna, de musical.
Împreuna cu Laurențiu-Andrei Petre-Tatu am compus versuri care să sublinieze mesajul, să ajute narațiunea, să impresioneze, iar în alte momente să îi amuze pe spectatori prin contrapunct comic.
Ne-am distrat de minune să realizăm aceste momente. Dansurile completează armonios spectacolul aducându-i fluiditate și armonie. Cosmin Ilie, coregraful proiectului, cu multa răbdare și chef de joaca îi face pe actori sa plutească pe scenă.
Surpriza spectacolului pentru toată lumea, cred, este minunatul personaj care sălășluiește în lampă și cel care ne îndeplinește dorințele. Ce ne puteți spune despre acest personaj?
Geniul lămpii ne poate auzi și nu sunt autorizată să dau din casă... din lampă...
Dar mai bine puneți-vă o dorință și...
La teatru de veniți
Veți fi mai fericiți
Zburați printre stele
Vă jucați cu ele.
Pentru voi
Soarele și luna
Își vor da mâna.
Spectacolul vă va purta
Pe covorul magic
Și veți zbura
Alături de Aladin
Cel însemnat de destin.
Citește și:
