O expoziție interactivă unică în România se desfășoară în acest moment în București. Ea poartă numele I, HUMAN și te invită să-ți testezi capacitatea de conectare cu cei din jur, chiar dacă nu-i cunoști, și prin conexiunea emoțiilor voastre să vedeți dacă reușiți sau nu să țineți în viață o…euglenă.
Opt module interconectate au fost instalate în acest sens de cercetători, programatori și compozitori – pentru că, da, o importanță majoră o are și muzica pe care o auzi în cadrul experimentului.
Proiectul este semnat de artista Saint Machine și repezintă o analiză a modului în care starea emoțională a unui singur individ poate afecta structuri mentale colective și, în final, mediul natural în care trăim.
Despre întreaga poveste din spatele proiectul și alte planuri ale artistei, vorbește Marilena Oprescu Singer – Saint Machine, într-un interviu acordat SpotMedia.ro.
Pentru început, aș vrea să ne spuneți despre dumneavoastră și despre pasiunea dumneavoastră pentru artă și pentru experimentele digitale.
Sunt Saint Machine, nu mă preocupă ideea să fac artă, de fapt eu nu fac artă, eu trăiesc.
Iar în ultimii ani am trăit lucrări, un fel de sculpturi fizice cu miez digital care există doar în simbioză cu privitorul, interacționând cu el și încercând să îl asimileze.
Până pe 7 iulie putem viziona expoziția I, HUMAN în Sala Bolților a Centrului Cultural al Bucureștiului - ARCUB. Ce vor vedea, mai exact, vizitatorii?
I, HUMAN este o sculptură luminoasă interactivă asemănătoare unei rețele neuronale.
Lucrarea analizează emoțiile utilizatorilor, transformând empatia acestora în lumină laser ce influențează procese biologice vitale ale unor microorganisme, un simbol al fragilității ecosistemului planetei noastre care depinde de coeziunea umană.
Cum a luat naștere acest proiect și ce v-ați propus să realizați prin intermediul său?
Proiectul a luat naștere în urma unor trăiri cu încărcătură emoțională extremă, moartea iubitului meu după câțiva ani de luptă cu boala... greutățile prin care am trecut împreună cu fetița noastră.
Lucrurile astea m-au făcut să fiu mai atentă la ceilalți, să observ efectele coeziunii umane dar și a lipsei ei, ale lăcomiei unor oameni și acțiunile lor mecanice, lipsite de simțire.
Nu mi-am propus să realizez ceva, pur și simplu am simțit nevoia să fac lucrarea asta pentru că procesul de lucru m-a ajutat să înțeleg realitatea și să-i fac față, eram foarte însingurată și aveam nevoie să mă conectez cu oameni cu care să vibrez.
Am avut norocul că am colaborat cu oameni minunați, cercetătorul Marian Zamfirescu, programatorii Alexandru-Florin Vartic, Sorin Olexiuc, și Micleușanu Mitoș cu care lucrez deja de câțiva ani pe partea de sunet.
Împreună am dezvoltat lucrarea în jurul conceptului de interconectivitate prin empatie, proiectul este de fapt o analiză a modului în care o interacțiune individuală, cum este starea emoțională a unui singur individ poate afecta structuri mentale colective, și în final mediul natural în care trăim.
Din câte am înțeles, în cazul în care toți cei 8 sunt ”pe aceeași lungime de undă” emoțională, atunci laserul cu lumină roșie hrănește euglena, ca simbol al puterii pe care o are emoția umană și conectarea cu ceilalți. Vor afla oamenii care participă la experiment dacă undele lor se sincronizează? Există și o explicație finală pentru participanți?
Utilizatorii își pot citi în timp real pe ecranele din lucrare atât statusul emoțional dat de aplicația noastră cât și influența emoțiilor lor asupra microorganismelor prin imagini video live din microscop, ei sunt simultan subiecți și observatori ai experimentului, care are valoare simbolică.
Lucrarea este o metaforă a evoluției speciei umane, a cărei supraviețuire cred eu că va depinde de capacitatea noastră de a înțelege că “ceilalți” suntem tot noi.
Participarea la acest experiment aduce cu sine și o anumită învățătură/morală? (Un pas în față pentru autocunoaștere? Sau poate ne spune ceva cu privire la capacitatea noastră de a ne conecta cu cei din jur sau cu natura?)
Cred că ar fi prea arogant să pretind așa ceva, pasul spre autocunoaștere se face greu, doar empiric, cel mai des după un șut în fund, dar da, și eu cred că există o legătură directă între autocunoaștere, legătura cu ceilalți și legătura cu natura.
Recomandați să venim în grupuri de 8 persoane? Sau să ne testăm capacitatea de a trece peste propriile trăiri și să ne vedem dacă reușim să ne conectăm cu ceilalți, chiar dacă ne sunt străini?
Ideea este să te lași contaminat de emoțiile celorlalți, în special dacă acești “ceilalți” sunt exteriori bulei.
Ce planuri aveți pe mai departe pentru acest proiect?
După ARCUB, proiectul va fi prezentat la finele lunii iulie în cadrul “nothing more human than humanoid” la esc medien kunst labor (Graz, Austria).
Mai aveți și alte astfel de proiecte în plan?
Da, “Incremental God” este noul proiect la care lucrez acum cu Sergiu Negulici, este o lucrare vie, o animație generată de privitorii ei, următoarea expoziție unde va fi prezentată este Fake Me Hard, in Olanda.
În viitor visez să fac un proiect cu Miruna Vasilescu, “A Finite Amount of Time” i-am zis, vreau să-mi vând timpul, bucăți finite de viață.
Într-un alt viitor visez să pictez pânze-obiect purtătoare de conținut activ.
Sunt plină de proiecte, dar sincer de câțiva ani sunt teribil de obosită, muncesc non-stop pentru supraviețuire, cel mai intens visez să locuiesc cu o bestie în ACUM și să nu fac nimic măcar vreo săptămână, doar să simt, ăsta ar fi cel mai tare proiect.
Până pe 7 iulie 2021, Sala Bolților a Centrului Cultural al Bucureștiului - ARCUB găzduiește expoziția I, HUMAN.
Expoziția poate fi vizitată zilnic, în intervalul orar 14:00-22:00, publicul beneficiind de acces gratuit.
Citește și:
